Să ne rugăm pentru prietenia și buna înțelegere a popoarelor ortodoxe, pentru unitatea creștinilor și pentru deschiderea lumii către Hristos-Logosul dumnezeiesc!

sâmbătă, 17 iulie 2010

Confuzie şi martiriu: “Preotul” de Vladimir Hotinenko

Apărut în Ziarul Lumina de sâmbătă 17 iulie 2010

Studioul de film şi TV “Enciclopedia Ortodoxă” din Rusia nu mai are nevoie de prezentări; funcţionând de mai bine de zece ani sub patronajul Patriarhiei moscovite, este cel mai important producător profesionist de film creştin din Rusia şi, probabil, din întreaga lume ortodoxă. Filmografia sa numără în special pelicule documentar-misionare, şi, de curând, şi-a lărgit activitatea şi în zona filmului de ficţiune. Reţeta succesului său: buna colaborare dintre profesioniştii ecranului şi cei ai Bisericii, dublată de deschiderea forurilor culturale centrale faţă de cererea constantă de film religios.

Filmul “Preotul”, produs cu binecuvântarea Patriarhului Kirill şi lansat în 2009 de “Pravoslavnaya Enţiklopediya”, este una din realizările răsunătoare din ultimii ani ale studioului moscovit. Întâmpinat cu căldură de publicul creştin şi de festivalurile tematice, care l-au încununat cu câteva premii, filmul a fost primit cu destul scepticism de presa seculară, care l-a amendat pentru inabilitatea abordării unei epoci istorice încă obscure şi extrem de controversate.

Pelicula regizată de Vladimir Hotinenko după romanul omonim “Pop” (“Preotul”) de Aleksandr Seghen este o incursiune într-o filă puţin cunoscută, odinioară aprig cenzurată a istoriei Celui de-al doilea război mondial, dar exploatată în ultimii ani de noua generaţie a filmului rusesc de război: perioada ocupaţiei Ţărilor Baltice de către Germania fascistă, la un an după includerea acestora în U.R.S.S. Tema subsidiară adusă în discuţie, a colaboraţionismului populaţiei băştinaşe cu … “duşmanii eliberatori”, iese astfel din ramele necruţătoare ale dezbaterii strict ideologice, mutându-se pe terenul vast şi accidentat, cu argumente imprevizibile, al realităţii istorice concrete. Morala dezbaterii filmice, întâietatea Evangheliei şi a valorilor umaniste în faţa dictatului politic şi a patriotismului excesiv ideologizat (specific stării de război şi propagandei postbelice) rămâne, însă, controversată, mai ales când riscă să deconstruiască mituri adânc înrădăcinate în conştiinţa colectivă, ca acela al naţiunii-monolit, univoc polarizate în timpul celei de-a doua conflagraţii mondiale.

Şi dacă alte cinematografii, ca cea franceză şi germană (printr-un Louis Malle, respectiv un Fassbinder) ridicaseră vălul de pe această problemă-tabu încă de prin anii 70, respectiv 80, în Rusia ea a putut fi abordată abia din anii 90.

Filmul “Preotul” (numit iniţial, destul de preţios şi confuz, “Schimbarea la faţă”), realizat după un scenariu de Vl. Hotinenko şi Al. Seghen şi inspirat după personaje şi fapte reale, urmăreşte destinul unui preot ortodox din Lituania ocupată de fascişti, desemnat de departamentul de Misiune a Bisericii Pskovului să participe la acţiunea de refacere a vieţii liturgice din parohiile desfiinţate de bolşevici; acţiunea este susţinută de armata hitleristă, care, profitând de dezorientarea populaţiei, prinse între “ciocanul” bolşevic şi “nicovala” fascistă, avansează nestingherită peste Ţările Baltice, ca “armată eliberatoare”.

Dilema morală pusă în faţa părintelui Aleksandr şi a celor dimpreună cu el, extrem de delicată şi de abruptă în acelaşi timp, e dureros de actuală şi azi: poţi sluji Bisericii lui Hristos, când aceasta e susţinută de duşmanii ţării tale? Într-o ţară condusă de duşmanii credinţei, putem “da Cezarului ce-i al Cezarului şi lui Dumnezeu ce-i al lui Dumnezeu”? Ori devenim prin asta “slugă la doi stăpâni”, adică “slujitori ai Mamonei”? Pe cât de dificil şi de individualizat, pe atât de hotărâtor, sub raport soteriologic, e răspunsul la această întrebare. Iar în cazul unui păstor de suflete, răspunsul determină şi soarta spirituală a unei întregi comunităţi. Şi oricare ar fi răspunsul, dacă este asumat în numele lui Hristos, el este urmat, mai devreme sau ma târziu, de crucea martiriului – aceasta este morala filmului. Părintele Aleksandr acceptă să îşi slujească confraţii sub ocupaţie hitleristă, ştiind foarte bine că în momentul sosirii Armatei Roşii va fi acuzat de colaboraţionism şi trădare.

Din păcate, profilul de martir propus de filmul lui Hotinenko este umbrit de o regie convenţională şi un scenariul supraîncărcat în detalii, preocupat să sumeze cât mai multe “fapte bune” ale protagonistului, în dauna atenţiei asupra tensiunii narative, a motivaţiei situaţiilor şi a concentrării pe o singură linie conflictuală. De aici, confuzia tabloului istoric concret (în care nu ştim niciodată care sunt duşmanii, nemţii sau bolşevicii, iar partizanii apar doar când sunt executaţi) şi platitudinea interpretării, inclusiv a actorului principal Serghei Makoveţki, el însuşi veşnic confuz, într-un film plin de bune intenţii, însă insuficient conturat.

10 comentarii:

Anonim spunea...

Cititi cartile scriitorului australian de origine romana Octavian Sarbatoare http://www.scribd.com/osarbatoare

ELENA DULGHERU spunea...

Multumesc. Citesc de pe site primul titlu: "Românul s-a născut Zamolxian"... Nu intră în competenţa mea genul acesta de teorii. Văd şi ultimul titlu de carte: "EVANGHELIA DACILOR sau VIATA LUI IISUS, MARELE INITIAT DIN DACIA". Şi vă întreb: Cine L-a iniţiat pe Iisus?

Barbu Catargiu spunea...

Nu inteleg aici: "Dilema morală pusă în faţa părintelui Aleksandr şi a celor dimpreună cu el, extrem de delicată şi de abruptă în acelaşi timp, e dureros de actuală şi azi: poţi sluji Bisericii lui Hristos, când aceasta e susţinută de duşmanii ţării tale? Într-o ţară condusă de duşmanii credinţei..." - pai daca "dusmanii tarii tale" sustin Biserica lui Hristos, cum poate fi un regim fara Dumnezeu?!

ELENA DULGHERU spunea...

Eu nu înţeleg întrebarea dumneavoastră: daca "dusmanii tarii tale" sustin Biserica lui Hristos, cum poate fi un regim fara Dumnezeu?!

La care regim vă referiţi? La cel sovietic, sau la cel hitlerist? Acesta din urmă se prevala de credinţa creştină, pentru a-şi face simpatizanţi în Imperiul Sovietic ateu. Însă, dacă ştiţi puţină istorie, veţi constata că este vorba doar de o prevalare: idelogia fascistă cu avea nimic în comun cu creştinismul, chiar dacă flutura uneori contextual acest steag. Între aceste himere se zbate personajul principal al filmului, reuşind totuşi să discearnă himera de realitate.

Barbu Catargiu spunea...

Stati putin, ca textul dvs este asa: "poţi sluji Bisericii lui Hristos, când aceasta e susţinută de duşmanii ţării tale?" - deci va intrebam cum poate fi acel regim, al dusmanilor tarii tale, fara Dumnezeu, daca sustine Biserica lui Hristos.

Eu n-am spus ca e vorba despre nazism sau orice altceva. Stiu foarte bine ca nazismul( asta a fost in Germania) nu avea nimic in comun cu crestinismul. Cred ca daca in tara ta exista un regim ateu, iar daca niste straini vin si-l indeparteaza, nu cred ca poate fi vorba despre vreo dilema. Cred ca Biserica lui Hristos trebuie slujita, indiferent cine o sustine. Cred ca si un regim strain isi mai vede din pacate iertate daca sustine Biserica lui Hristos.

ELENA DULGHERU spunea...

Recunosc, trebuia să subliniez de la început această nuanţă esenţială: "cum poţi sluji Bisericii lui Hristos, când duşmanii ţării tale pretind că ar susţine-o?"

Lucrurile sunt mult mai subţiri, istoria se citeşte pe straturi, dar pentru asta ar trebui să scriu mai mult de o pagină în plus şi crede-mă că nu am timp. Dar ferească Dumnezeu să judecăm faptele istoriei după logica binară!
De pildă, cum se conjugă duşmănia interstatală (sau dintre naţiuni) cu ideea Bisericii? Este o întrebare la care poţi să răspunzi, ca să vezi în ce măsură apartenenţa la Biserica lui Hristos este una reală, iar nu doar declarată. Între astfel de texte şi subtexte se ţese istoria, iar discernerea dintre ele e o chestiune tare delicată şi grea.

Barbu Catargiu spunea...

Cu intarziere, multumesc pentru lamuriri si toate cele bune in anul nou! Doamne-ajuta

Barbu Catargiu spunea...

P.S. Unde as putea viziona filmul cu o subtitrare in engleza?

ELENA DULGHERU spunea...

La căutari de genul acesta cred ca va pricepeti mai bine decat mine, sau veti putea gasi pe cineva care se pricepe. Eu nu navighez foarte mult prin apele astea. Scuze pentru intârzierea raspunsului (si pentru inconsistența lui, de data asta...).

maistrul sef spunea...

pentru barbu catargiu
emailul meu, este maistrul.sef@gmail.com

imi dati un email va spun cum sa vedeti filmul

incercati pe vimeo e cu sub romana