Marina Tarkovskaia a plecat azi la Cer

Azi dimineață, pe 11 iunie 2024, a trecut la cele veșnice Marina Arsenievna Tarkovskaia, sora marelui cineast rus Andrei Tarkovski. 

A fost, împreună cu soțul ei, regizorul Aleksand Gordon, o bună prietenă a românilor cinefili, pe care i-a bucurat cu ocazia a două mari vizite în România, prilejuite de două ample evenimente comemorative, de anvergură internațională, dedicate lui Andrei Tarkovski (la Timișoara și la București), la a căror geneză și desfășurare am avut bucuria să pun umărul. 

Născută pe 3 octombrie 1934, Marina Tarkovskaia, filolog de profesie, a început să își scrie memoriile după moartea fratelui ei, memorii care aveau în centru universul celor doi mari artiști: poetul Arseni și regizorul Andrei. Astfel, Marina Arsenievna devenea cea mai fidelă biografă și autentică purtătoare de cuvînt a ”universului Tarkovski”, inima de lumină în jurul căreia se desfășurau cele mai multe dintre evenimentele comemorative dedicate marelui cineast. 

A călătorit mult, în acest fel, în cele mai diverse colțuri ale lumii (din Brazilia pînă în Japonia), dăruindu-și bagajul ei de autenticitate, memorie personală și trăire, tuturor îndrăgostiților de Tarkovski ai acestei planete. ”Tarkovski este viu!” - exclamaseră în fața ei cinefilii brazilieni, într-o îmbrățișare de entuziasm, pe care Marina ne-a transmis-o mai departe tuturor, pe care am preluat-o și noi, românii, întru același credo. 

A dat o mulțime de interviuri ample și detaliate unor publicații din diverse țări, a scris cărți, unele dintre ele, traduse în multe limbi, a participat la filme documentare despre Andrei Tarkovski, a scris prefețe, a animat conferințe și talk-show-uri, și-a donat arhivele de familie mai multor muzee și fundații memoriale dedicate lui Andrei Tarkovski (dintre care, două muzee fondate chiar de ea însăși). 

Foto de la Zilele "Tarkovski în 2012" la Bucureşti.
Arhiva Asociației ”Orante”

A fost, cu alte cuvinte, purtătoarea de drapel a mesajului marelui cineast, timp de aproape patru decenii (o epocă!) după moartea prematură a acestuia (27-28 decembrie 1986). Activitatea ei publică s-a suprapus, așadar, în primele decenii, peste perioada de declin de imagine a cinematografului de autor, bazat pe metafizică și simbol, practicat uneori în blocul socialist răsăritean, ca formă de rezistență la totalitarismul ateu. Cuvîntul calm al Marinei Tarkovskaia, chiar dacă se sprijinea mai mult pe aspectele biografice (și de biografie artistică) ale familiei Tarkovski, a prelungit acest mesaj, făcându-l accesibil generațiilor care nu au avut un contact direct cu cineastul. Contribuția ei la promovarea operei lui Andrei și Arseni Tarkovski este aproape inestimabilă.  

Marina Tarkovskaia s-a stins lent și liniștit, la 89 de ani, după o activitate tenace și energică, dedicată memoriei tatălui ei, poetul Arseni Tarkovski, și fratelui ei Andrei. Aproape în fiecare an publica, sub egida a diferite edituri, cîte o nouă antologie sau un nou volum memorialistic, construite din cele mai inedite unghiuri (de pildă, există un volum, prețios pentru cunoscători, al caselor moscovite în care a locuit Andrei Tarkovski).