Să ne rugăm pentru prietenia și buna înțelegere a popoarelor ortodoxe, pentru unitatea creștinilor și pentru deschiderea lumii către Hristos-Logosul dumnezeiesc!

marți, 14 ianuarie 2020

”Un bulgăre de humă” - joi 16 ianuarie, 18.00, Universitatea I. Dalles

Este posibil ca imaginea să conţină: 2 persoane


In cadrul cursului de cultură și educatie cinematografica ”Responsabilitate istorică și adevăr în filmele lui Nicolae Mărgineanu”, vă invităm la proiecția comentată a filmului Un bulgăre de humă.
Film biografic de fictiune despre prietenia dintre Ion Creangă și Mihai Eminescu și iubirea imposibilă a marelui poet cu Veronica Micle. Dramă, 84 min. 1989. Regia: Nicolae Margineanu. Scenariul: Mircea Radu Iacoban. Cu: Dorel Vişan, Adrian Pintea, Marcel Iureș, Carmen Tănase, Maria Ploae, Ovidiu Schumacher.

Pagina eveniment: https://www.facebook.com/events/2343171929306946/
Bilete pe: https://www.dalles.ro/

miercuri, 8 ianuarie 2020

Balada soldatului - joi 9 ianuarie 2020 la Universitatea I.Dalles



De la ora 18.

Balada soldatului, regia Grigori Ciuhrai, scenariul: Valentin Ejov, Grigori Ciuhrai. Mosfilm, 1959, 89 min., dramă de dragoste și război. 
Cu: Vladimir Ivașkov, Janna Prohorenko, Antonina Maksimova, Nikolai Kriucikov.

URSS, 1942. In timpul unei bătălii din Cel de-al doilea Razboi Mondial, tînărul soldat Alioșa Skvorțov reușește să doboare două tancuri inamice și este propus de comandamentul militar pentru decorare, dar Alioșa preferă să ceară o permisie acasă, ca să își vadă mama. Filmul urmărește drumul către casă al soldatului în timpul permisiei de doar șase zile, prilej de întîlniri cu oameni diverși, amprentați de război, și de tot atîtea experiențe de viață. Alioșa ajută un invalid de război disperat să își recăștige fericirea conjugală și o întîlnește pe tînăra Șura, cu care înfiripă o timidă poveste de dragoste. Din pricina pierderii unui tren și a întreruperii căii ferate, bombardate de nemți, soldatului nu îi mai rămîn doar cîteva minute pentru întrevederea cu mama, timp în care tînărul nu apucă decît să o îmbrățișeze și să îi promită că se va întoarce... 

Premiul Special, Premiul pentru cel mai bun film de tineret și Premiul pentru „înaltul umanism și calități artistice excepționale” la Cannes, 1960; Premiile Golden Gate pentru cel mai bun film și Golden Gate pentru cel mai bun regizor la Festivalul de la San Francisco, 1960; Premiul BAFTA, 1961; Premiul David di Donatello, 1960; nominalizat la Oscar pentru cel mai bun scenariu original, 1962; multe premii naționale.

Bilete pe https://www.dalles.ro/

luni, 16 decembrie 2019

”Nunta de piatră” la cursul ”Regizori români între două milenii: Dan Pița” la sala Dalles

Joi 19 decembrie de la ora 17,
lUniversitatea "Ioan I. Dalles" din București 

După Ion Agârbiceanu. 90 min. Debutul în lungmetraj al regizorilor Dan Piţa şi Mircea Veroiu. Alcătuit din două metraje medii (“Fefeleaga” şi “La o nuntă”) semnate, respectiv, de cei doi autori. Cu: Leopoldina Bălănuţă, Nina Domiga, Mircea Diaconu, Radu Boruzescu, Ernest Maftei. Utilizînd un limbaj de o unicâ expresivitate, filmul surprinde și interoghează mentalități arhaice supraviețuite în tabloul social al Țării Moților din prima jumătate a secolului XIX. Reper major în istoria filmului românesc.
Selecţionat în „La semaine de la critique“ la Festivalul de la Cannes, 1973 și cumpărat de Muzeul de Artă din New York în 1974.

Inscrierile prealabile sunt recomandate, pentru că numărul de locuri în sală este limitat.
Rezervarea unui loc se face la nr. de telefon  021. 3146637/ 0756 144511, pe e-mail secretariat@updalles.ro (cc: pe e.arca.i@gmail.com). 

marți, 10 decembrie 2019

"Stefan Luchian" de Nicolae Margineanu - la Universitatea Ioan Dalles

JOI, 12 DECEMBRIE, DE LA ORA 18, B-dul Nicolae Bălcescu, nr. 18,
Sector 1, București.

Modulul de curs "Responsabilitate istorică și adevăr în filmele lui Nicolae Mărgineanu" continua cu drama biografica:
"Ştefan Luchian" (1981), 100 min. Scenariul: Iosif Naghiu, Nicolae Mărgineanu.
Cu: Maria Ploae, George Constantin, Ion Caramitru, Victor Rebengiuc, Răzvan Vasilescu, George Constan
tin, Florin Călinescu, Rodica Negrea. Premiul CIDALC la Festivalul International de Film de la Karlovy Vary, 1982.

Film de educatie culturala, recomandat inclusiv pentru copii (10+) si adolescenti, dornici sa afle si sa inteleaga mai mult despre marile valori clasice ale culturii romane.

"Filmul evocă viaţa unuia dintre cei mai mari pictori români, Stefan Luchian (1868 - 1916),... care, dincolo de o existenţă aventuroasă, şi-a concentrat toată energia creatoare pentru a zugrăvi flori, cărora le-a împărtăşit o intensitate aproape dramatică a sentimentului. Sportiv de performanţă - câştigând prima cursă de velocipede Giurgiu-Bucureşti - nelipsit de la celebrele bătăi cu flori de la Şosea, client al faimoasei cafenele Fialkovsky, Luchian face figura de răsfăţat al sorţii. După ce averea moştenită se risipeşte, pictorul se vede nevoit să-şi câştige existenţa cântând la flaut în orchestra Teatrului Naţional după care apar primele semne ale bolii care îl va lăsa paralizat. Este începutul sfârşitului dar şi începutul gloriei artistice. Când paralizia îi ajunge la degete, continuă să picteze flori cu penelul legat de braţ. Înainte ca tumultoasa lui viaţă, arsă ca o lumânare, să se stingă, într-o noapte Luchian primeşte vizita lui George Enescu, venit să-i cânte la vioară spre a-i mai alina suferinţa, omagiul unui mare artist adus altui mare artist".(icr.ro).

Mai multe detalii despre eveniment pe https://www.facebook.com/events/2586516628084530/.
Bilete pe https://www.dalles.ro/

luni, 25 noiembrie 2019

Cursuri de cultura cinematografica la Dalles!


 


Cursurile de cultură cinematografică pe care le voi ține lUniversitatea "Ioan I. Dalles" din București vor incepe 
Joi 28 noiembrie 2019, la ora 18, cu modulul 
Concurs (1982)

Cursul va consta din vizionări de filme comentate și este structurat pe douăsprezece module-lecție, constând într-o scurtă prezentare a filmului, cu oferirea cheilor de lectură necesare, vizionarea filmului, discuții cu publicul după vizionare.
Directiile principale abordate
  • Dan Pița în contextul epocii sale și al cinematografiei române.
  • Teme și stiluri auctoriale definitorii.  
Celelalte două module de curs pe care le voi susține, Capodopere ale filmului rus și Responsabilitate istorică și adevăr în filmele lui Nicolae Mărgineanu, vor începe joi 5 decembrie, respectiv joi 12 decembrie 2019. 

Se va stabili și o întalnire cu cei doi maeștri ai filmului romanesc, în funcție de disponibilitatea acestora. 

Inscrierile prealabile sunt recomandate, pentru că numărul de locuri în sală este limitat.
Rezervarea unui loc se face la nr. de telefon  021. 3146637/ 0756 144511, pe e-mail secretariat@updalles.ro (cc: pe e.arca.i@gmail.com). 

Pentru detalii si noutati, urmariti pagina FB a evenimentului!

Vă asteptăm! 

vineri, 1 noiembrie 2019

Cursuri de cultura cinematografica la Dalles!


Va invit la Universitatea "Ioan I. Dalles" din București, la un ciclu de cursuri de educație cinematografică.
Vizionări de filme de referință din patrimoniul național și universal, prefațate și comentate de criticul de film Elena Dulgheru. 


și


Cele trei module de curs se vor desfășura bilunar, seara, după un program care va fi afișat pe situl Universității "Ioan I. Dalles".

Intrarea se va face pe bază de bilet sau abonament. 

Intrucât cursurile nu pot demara decât după întrunirea unui număr minim de participanți, pe cei interesați îi rog să își exprime intenția de a participa pe adresa de email: e.arca.i@gmail.com ori prin mesaj pe pagina mea personală de facebook (nu pe cea de autor). 

Programul desfășurat și tematica modulelor de curs se poate găsi pe pagina aferentă a Universității "Dalles": http://www.updalles.ro/cursuri-de-cultura-si-educatie-cinematografica/.

Pentru actualizări și amănunte, urmăriți pagina mea de autor de pe facebook, Elena Dulgheru texte texturi subtexte, sau pagina mea personala de facebook și situl Universității Dalles.


vineri, 6 septembrie 2019

CUANTIFICAREA RUGĂCIUNII?!...

De vreun an suntem informați că Centrul de Excelență în Neuroștiințe din Universitatea de Medicină și Farmacie „Carol Davila” din București, cu sprijinul Centrului de Cercetare în Medicină și Spiritualitate al spitalului Providența din Iași și cu Universitatea Tehnică Gh. Asachi din Iași, au derulat sau derulează încă un program de cercetare medicală privind efectele rugăciunii - prima cercetare de acest fel din România. Stirea, apărută în toamna trecută, reluată în această primăvară, spune că testele si masuratorile vizează EEG (electroencefalograma), EKG (electrocardiograma), nivelul imunoglobulinei A (responsabilă cu imunitatea), interleukina 6 si 8, nivelul cortizolului si oxitocinei (din mostra salivara) și - foarte generic - teste de psihometrie (adică măsurarea atenției, memoriei, concentrării etc). 
Care sunt scopul medical și viziunea acestor cercetări, nu aflăm din succintul comunicat postat de inițiatorii proiectului, preluat mecanic de presă, fără nici o explicație suplimentară.


Oare cât are de-a face taina rugăciunii cu măsurătorile?
"Și nu voi spune dușmanului taina Ta și nu-Ți voi da sărutare ca Iuda"! 
Oare sunt conștienți respectabilii cercetători, dar mai ales responsabilii teologi implicați în acest proiect, în ce se aventurează? Măsurăm cu electrozi și reactivi efectele harului? "Duhul suflă unde voiește", harul se manifestă după cum și cât vrea Dumnezeu, o știe orice credincios, deci care va fi relevanța experimentului? Și pentru cine este acesta făcut? Pentru oamenii de știință credincioși nu, căci aceștia cunosc efectele rugăciunii de la Sfinții Părinți, din minunile sfinților de ieri si de azi și din experiența personală. Pentru oamenii de știință necredincioși? Aceia, dacă au inimile impietrite, oricum nu vor crede, și au la dispoziție o sumedenie de relatări tematice în literatura din spațiul ortodox și heterodox, tradiționalist, sincretic și știentist. Credința se primește pe calea inimii, nu pe cea a logicii. Nu informația convertește, ci duhul.
Deci, pentru cine se fac aceste măsurători? Pentru ce se vor ruga voluntarii? Pentru buna reușită a experimentului? Pentru luminarea cercetătorilor? Ori vor recita mecanic acatiste? Scris este: "Să nu ispitești pe Domnul Dumnezeul tău!

"Și nu voi spune dușmanului taina Ta și nu-Ți voi da sărutare ca Iuda"! 

Există destule cercetări internaționale pe tema aceasta, deci ce aduce nou proiectul în cauză, comparativ cu rezultatele marilor laboratoare americane, britanice și ale altora*? Știrea nu spune nimic, de ce și cum n-ar conta decât "pionieratul românesc" trâmbițat al cercetătii...
În ce scop declarat s-au făcut măsurători de acest fel în marile laboratoare neuroștiințifice ale lumii si în ce scop au fost acestea, finalmente, folosite? Cât din rezultatele acestor cercetări s-au folosit în scopuri medicale benefice, și cât pentru cele maligne?

Cum poți face apel la voluntari, fără a le dezvălui scopul cercetării pentru care își jertfesc timpul și energia spiritului? 
Si efectul cărui fel de rugăciune se dorește a fi cuantificat? Al rugăciunii făcute din buze, al rugăciunii inimii, sau a minții, ori al celei cu lacrimi? Ori a celei cu lacrimi de sânge, ca a Mântuitorului în Ghetsemani? Oameni buni, profesori, jurnaliști copy/paste, teologi și savanți, să nu ne jucăm cu aceste lucruri!

Dialogul dintre știință și religie este un lucru minunat, dacă nu este făcut formal, ci ca descoperire harică a frumuseții creației dumnezeiești în intimitățile ei, dezvăluită sub acoperământul trezviei și rugăciunii, care îl face pe cercetătorul credincios mai bun, mai frumos, mai intim apropiat de Dumnezeu. În acest fel, cunoașterea științifică se îndumnezeiește și îl sfințește pe cel însetat de cunoaștere, chiar de cunoașterea exterioară, pe care dorește să o pună în folosul aproapelui. Altminteri, intrarea cu bisturiul în tainele creației dumnezeiești devine o pistă periculoasă, o aventură a rațiunii oarbe, care manevrează formule matematice și grafice, spre a le corela mecanic cu reflexe bio-psihice, fără a le intui chintesența - aventură sterilă și păguboasă, care va compromite pentru multă vreme însuși sensul acestui dialog.

Și a venit Tatăl la lucrătorii Săi la sfârșitul zilei și a început să le împartă plata. Și i-a dat un dinar și celui venit în ceasul întâi, și celui venit în ceasul al doisprezecelea. Și a zis cel venit în ceasul întâi: "Tată, eu m-am ostenit pentru Tine de dimineață și am îndurat zăduful zilei și Tu mi-ai dat un dinar, iar acesta din urmă a venit în ceasul al doisrezecelea și Tu tot un dinar i-ai dat". Și a zis Tatăl: "Doar pentru un dinar ne-am invoit! Ce-ți este ție, dacă Eu sunt bun și vreau să-i dau și acestuia tot un dinar?"

Atenție, stimați cercetători, cucernici teologi și generoși voluntari, în ce vă băgați!

https://www.activenews.ro/stiri-sanatate/In-Romania-se-va-desfasura-prima-cercetare-medicala-romaneasca-privind-efectele-rugaciunii-155039

*Vezi articolul „Neuromodulation of group prejudice and religious belief” / Social Cognitive and Affective Neuroscience, Oxford University Press, 2016, p. 387–394, conținând rezultatele cercetării unui colectiv multidisciplinar din departamente de Antropologie, Psihologie, Neurologie, Psihiatrie și Stiințe Comportamentale de la Universitatea California din Los Angeles, SUA, și Universitatea York din Marea Britanie.
 

sâmbătă, 31 august 2019

Vindecare miraculoasă

Cum a salvat un monah o tânără care nu mai voia să trăiască
        - Povestită chiar de acesta -


O adolescentă cu visele spulberate a căzut în depresie de moarte și nu mai dorea să trăiască, nici nu mai voia să se scoale din pat. Mama ei, disperată, nu știa ce să facă. Iși spuse durerea părintelui V., un monah încercat, care le cunoștea bine pe cele două. Acesta îi spuse mamei:
- Vă scot eu fiica din depresie, numai să îmi promiteți că, atunci când o să vă fac semn cu ochiul, să spuneți "Da!" și atâta tot. Mama, prinsă la ananghie, se învoi.
Părintele se duse la căpătâiul tinerei și îi zise: 
- Am vorbit cu mama ta și mi-a spus că, dacă mori, îi donează mânăstirii noastre cele două apartamente ale tale.
Apoi se uită către mamă și îi făcu semn să aprobe. Aceasta, luată prin surprindere, înghiți în sec dar, pentru că își dăduse cuvântul, răspunse: "Da!".
Atunci fiica se ridică energic din pat, exclamând: "Nu vă dau nimic! Lăsați-mă în pace" și ieși imediat din depresie.
 
*      *      *
Părintele V. râde cu gura până la urechi în timp ce povestește. E un haiduc cu păr argintiu, hâtru, dezinvolt și prietenos, dar nu te iartă dacă o iei pe arătură pe lângă Sfinții Părinți. Cunoaște bine scurtăturile vieții, dar și căile răbdătoare ale călugăriei, și pare să aibă rezolvare la orice problemă. De aceea e adesea înconjurat de tineri, dar și de vârstnici, săraci și bogați, mireni și călugări. Râsul e la el și eliberare, și pavăză a smereniei, mască și dezvelire totodată, dar și încercare a convorbitorului. Pare de un optimism debordant, pe care îl dăruie, mai ales oamenilor dezorientați și speriați, fiindcă știe că au nevoie de el. Ii place să pună întrebări novicilor, pentru a-i face să se deschidă și a se integra mai ușor în comunitate. Nu sunt mulți monahi asemenea lui. Dar e necesar măcar unul în fiece obște, pentru ca lucrurile să meargă bine.

marți, 30 iulie 2019

Bâlciul culturii naționale în parcul IOR


Slavici-Eminescu-Alecsandri-Bălcescu-Micle-Topârceanu-Goga-Bolintineanu-Arghezi-Pann, încadrați de trompele mov fosforescent ale hipopotamilor de plastic si de urechile măgarilor rânjind roz-bonbon!! 
Dar să vedeți când se pornesc călușeii, când încep să se învârtească, să se aprindă luminițele și să sclipească oglinjoarele, înrămând pe Goga & Bugs Bunny, Bolintineanu & Donald Duck, Bacovia & dragoni pitici chinezești! E amețitor! 

Pariez că e un proiect finanțat de... primăria Bucureștiului ori de cea de sector, evident, din bani publici. Oare cât de corijenți la română și la bunul simț au fost cei ce au produs, dar mai ales cei ce au aprobat această cacealma de proiect, înscris, cu siguranță, la capitolul "educație pentru mase"? 

Nu-i amendează nici un comitet de părinți, de profesori și educatori, ori grupul Prietenilor parcului IOR, ori vreun ong ecologic pentru batjocorirea culturii naționale și intoxicarea spațiului public? 

Nu ezitați să vizitați acest monument al (sub)culturii pentru retardați! 

Eppur si muove!

miercuri, 24 iulie 2019

Pui de vulpe



Mănăstire de stepă moldavă. Seara spre miezul nopții, dupa sfârșitul privegherii. Puzderie de stele. O maică îmi amintește lecții de astronomie uitate. Ne clătim ochii, de atâtea constelații, în pământ. Un pui de vulpe se plimbă pe aleile din fața monumentalei biserici, la un pas de odăjdiile maicilor. Nu se ferește de ele. Adulmecă ceva printre rondurile de flori, bine îngrijite. 
Mănăstirea e mare, înconjurată de ziduri trainice de piatră, aleile sunt măturate-lună, dar el s-a strecurat printr-o gaură de zid și nici nu simte nevoia să se ascundă. La găini nu s-a priceput să ajungă. Maicile îl văd adesea și îl lasă in pace. Astă iarnă venea și o căprioară - îmi povestește maica cu astronomia - și a trăit multă vreme acolo, hrănită de ele. Apoi a plecat, dar se mai apropie uneori și le privește de la distanță.

joi, 18 iulie 2019

Colocviu "Vasile Lovinescu" pe 13 iulie 2019 la Fălticeni

Sub semnul zodiilor văzute și nevăzute ale liniștitului târg moldav ne-am reunit, câțiva iubitori și fideli ai maestrului "gândirii tradiționale", spre a-i celebra personalitatea și moștenirea de spirit, adunați de fidela sa discipolă, scriitoarea și eseista dr. Roxana Cristian, care a și moderat întâlnirea. 
Gazda anualei reuniuni a fost, pentru prima dată, chiar micul conac al familiei Lovinescu, devenit de mulți ani "Galeria oamenilor de seamă" ai Fălticeniului - denumire pe deplin meritată și purtată cu multă noblețe.

Diafane nostalgii memorialistice, entuziasme de emul, precizie academică, fior al rostirii, adâncire în sens și, mai ales, indicibilul mister emanat (antum și postum) de irepetabilul filozof al abisurilor omului - acestea au fost ingredientele  simpozionului și lansării de carte ("Din viață" de Vasile Popa) desfășurate în cadrul Serii "Vasile Lovinescu" din 13 iulie 2019. Invitați: Magda Țepoi, Dan Iacob, Eleonora Bulboacă, Roxana Cristian, Elena Dulgheru.


vineri, 14 iunie 2019

Zile ascensionale...


De ce prăznuim Pogorârea Sfântului Duh la zece zile după Inălțare? Pentru că după Înălțare, Hristos a parcurs timp de nouă zile cele nouă ceruri - explica săptămâna trecută un preot la radio Trinitas, citând  (generic, din câte îmi aduc aminte) din Sfinții Părinți -, astfel că în a zecea zi a ajuns la Tatăl. Sună frumos și plauzibil pentru mintea omului credincios. Câte o zi petrecând cu fiecare ceată îngerească. Zile de praznic în cer. Traversăm și noi acum această perioadă ascensională. Precum în cer, așa și pe pământ. Așa au trăit-o Apostolii: în rugăciune asiduă, strânși împreună și așteptând împreună pe Cel promis. Iar apoi Duhul Sfânt, ca irumpere a îmbrățișării cu Tatăl - și doar atunci! - , pogoară deplin pe pământ. După cea mai pustietoare kenoză a Fiului și, prin El, chiar a Tatălui... Căci și Tatăl pătimește împreună cu Fiul pe cruce, sărăcindu-Se pe Sine pentru facerea din nou a omului. Zile ascensionale. Acestea-s zilele pe care le-a făcut Domnul!

luni, 3 iunie 2019

O duminică a documentarului de autor, cu Cristina Chirvasie


Nu stiam si nu-mi inchipuiam ce hram poartă proiectul multimedia al Cristinei Chirvasie, "Revoluția modelelor", proaspăt lansat pe facebook. Cuvântul "revoluție" - s-o spun drept - îmi cam dădea fiori reci! 
Mult m-am bucurat, așadar, pe 1 iunie 2019, la Centrul Cultural "Palatele Brâncovenești", când am fost invitată la un prim eveniment al proiectului, unde temerara regizoare și-a lansat două proaspete documentare-portret: "Omul-duminică" și "Copilul lui Dumnezeu". 
Două filme de autor, documentare cu accent eseistic, realizate cu o sensibilitate, dragoste pentru frumos și dăruire artistică cum rar mai vezi astăzi. Sunt dedicate - ca întreg proiectul, se pare - unor personalități de valoare ale României de azi: teologului și eseistului Dumitru Horia Ionescu, nepotul părintelui Dumitru Stăniloae ("Omul-duminică"), respectiv artistului plastic și pedagogului de excepție Dorel Zaica ("Omul lui Dumnezeu"). 
Documentarele, realizate într-un format generos (în jur de o oră), sunt centrate pe un interviu cu personalitatea protagonistă, dar dezvoltă și alte linii temporale și simbolice, expuse în diverse registre stilistice: un registru ilustrativ al amintirii, enunțat în suite de cadre de epocă, altul al imaginarului, comentând vizual - în ingenioase cadre creative - discursul protagonistului, un alt registru al prezentului. 
Se simte o mare dragoste de cinema și poftă de creație în aceste demersuri ingenioase și atent elaborate ale regizoarei, scenaristei, editoarei de imagine si sunet si producătoarei Cristina Chirvasie, un cineast total. Pauzele dintre filme au fost ilustrate de intervenții muzicale ale unor foarte tineri muzicieni, alături de profesoara lor, Brândușa Chiriță-Barbu de la Școala de Arte nr. 5 din București, care au conferit serii de la Palatul Mogoșoaia un aer de autentică sărbătoare a artelor. 
Sper ca Proiectul "Revoluția modelelor" - mediatizat doar de revista Leviathan -  să fie mai bine primit de presă si să fie susținut promoțional, astfel încât să se faciliteze diseminarea largă și convingătoare a acestui demers atât de necesar. Căci "Revoluția" la care ne invită cu atâta căldură și putere de convingere Cristina și pe care ne promite că o va continua este, de fapt, o atât de necesară Restaurare, o revenire la matca valorilor autentice, făcută cu respect pentru valori și dragoste de oameni, dar și cu prospețimea ludică postmodernă. 


miercuri, 15 mai 2019

Calul troian al bancomatelor biometrice


Bancomatele biometrice, spre deosebire de cele clasice (care citesc doar cardul bancar) funcționează cu carduri biometrice, identificând și deținătorul cardului, după datele biometrice. În România, slava Domnului, nu au apărut, dar în alte locuri din lume sistemul se experimentează (în lumea arabă, în unele țări din Asia, în unele orașe din Rusia, în țări în curs de dezvoltare).

Iată niște bancomate de tip nou din Sankt-Petersburg, numite „ale fiarei” de către autorul filmării de mai jos, pe care am descoperit-o întâmplător și al cărei titlu te face să-ți treacă fiorii: "Noile bancomate pentru imprimarea peceții fiarei" Новые банкоматы для нанесения метки зверя (изотопной). Să fie? Să nu fie? Hai să vedem!



Spre deosebire de bancomatul clasic, dotat cu cititor de card, tastatură pentru parolă și cutia simplă de ridicat banii, noile bancomate sunt mult mai sofisticate și par să ascundă un arsenal de arme secrete, care, crede comentatorul, ar putea fi folosite pentru „pecetluirea” clienților. 
Comentatorul atrage atenția asupra camerei de recunoaștere facială și a oglinzii înguste de deasupra ei, a cărei funcție e neclară, fiind făcută parcă - crede el - să ascundă ceva ("aparatul de pus pecetea?" - se intreabă el, după care tot el asertează că "acest tip de aparate nu face asemenea marcări!"). Folclor tehnologic? Nesiguranță? Anxietate? Toate laolaltă! Doar oare o asemenea tehnologie agresivă, lansată pe piață fără explicații detaliate, nu îndeamnă tocmai la această confuzie? Vrea cineva să creeze special confuzie și anxietate? Oare de ce? 

Normal era ca toate aceste noutăți high--tech, dacă tot îi musai pentru unii să apară, să nu fie aruncate ultimativ maselor, ci să aibă explicații clar și vizibil afișate, care să-l lămurească pe utilizatorul și așa copleșit de tehnologia făcută să-i ia ochii și să îl lase fără replică. Dar modul superior de livrare a acestei tehnologii pare conceput special spre a inhiba și umili o populație, a cărei ignoranță în tehnica de vârf este cunoscută și crește rapid, odată cu avansul tehnologiei. 
Mai mult, cutia de ridicat bancnotele a atm-ului din Petersburg a fost mutată înspre interiorul aparatului și a devenit mai sofisticată, dotată cu un sistem emițător de raze, indicat de comentator, raze care cad (oare de ce?) pe dosul palmei celui care ridică banii.  



Acest mod de funcționare este confirmat de un bancomat din China, lansat încă din 2015, cum relatează The Telegraph, al cărui demo este postat cu mândrie pe net: World's first facial recognition ATM put in use in China. Acesta are aceleași caracteristici ca cel rusesc.


În principiu, cardul bancar biometric stochează date personale biometrice: amprentele degetelor, o fotografie 3D, eventual scanarea irisului, eventual amprenta vocală (adică o mostră de voce). Acestea sunt prelevate o singură dată de către bancă, la emiterea cardului, cu acordul acestuia. Totuși, bancomatul biometric din clip pare să facă mai mult decât atât în relația sa fizică cu clientul. 

Paranoia acestor măsuri de supra-securizare denotă frica patologică de oameni a celor care pretind și inventează aceste măsuri, frică ce se camuflează sub pretextul securizării și simplificărilor procedurale a relației cu clienții, adică cu populația. O populație considerată principial ca potențial inamic, ca potențial infractor și tratată ca atare.


___________________________
Citiți și: „Pecetluirea izotopică” (noi tehnologii biometrice de pecetluire)