Să ne rugăm pentru prietenia și buna înțelegere a popoarelor ortodoxe, pentru unitatea creștinilor și pentru deschiderea lumii către Hristos-Logosul dumnezeiesc!

marți, 30 iulie 2019

Bâlciul culturii naționale în parcul IOR


Slavici-Eminescu-Alecsandri-Bălcescu-Micle-Topârceanu-Goga-Bolintineanu-Arghezi-Pann, încadrați de trompele mov fosforescent ale hipopotamilor de plastic si de urechile măgarilor rânjind roz-bonbon!! 
Dar să vedeți când se pornesc călușeii, când încep să se învârtească, să se aprindă luminițele și să sclipească oglinjoarele, înrămând pe Goga & Bugs Bunny, Bolintineanu & Donald Duck, Bacovia & dragoni pitici chinezești! E amețitor! 

Pariez că e un proiect finanțat de... primăria Bucureștiului ori de cea de sector, evident, din bani publici. Oare cât de corijenți la română și la bunul simț au fost cei ce au produs, dar mai ales cei ce au aprobat această cacealma de proiect, înscris, cu siguranță, la capitolul "educație pentru mase"? 

Nu-i amendează nici un comitet de părinți, de profesori și educatori, ori grupul Prietenilor parcului IOR, ori vreun ong ecologic pentru batjocorirea culturii naționale și intoxicarea spațiului public? 

Nu ezitați să vizitați acest monument al (sub)culturii pentru retardați! 

Eppur si muove!

miercuri, 24 iulie 2019

Pui de vulpe



Mănăstire de stepă moldavă. Seara spre miezul nopții, dupa sfârșitul privegherii. Puzderie de stele. O maică îmi amintește lecții de astronomie uitate. Ne clătim ochii, de atâtea constelații, în pământ. Un pui de vulpe se plimbă pe aleile din fața monumentalei biserici, la un pas de odăjdiile maicilor. Nu se ferește de ele. Adulmecă ceva printre rondurile de flori, bine îngrijite. 
Mănăstirea e mare, înconjurată de ziduri trainice de piatră, aleile sunt măturate-lună, dar el s-a strecurat printr-o gaură de zid și nici nu simte nevoia să se ascundă. La găini nu s-a priceput să ajungă. Maicile îl văd adesea și îl lasă in pace. Astă iarnă venea și o căprioară - îmi povestește maica cu astronomia - și a trăit multă vreme acolo, hrănită de ele. Apoi a plecat, dar se mai apropie uneori și le privește de la distanță.

joi, 18 iulie 2019

Colocviu "Vasile Lovinescu" pe 13 iulie 2019 la Fălticeni

Sub semnul zodiilor văzute și nevăzute ale liniștitului târg moldav ne-am reunit, câțiva iubitori și fideli ai maestrului "gândirii tradiționale", spre a-i celebra personalitatea și moștenirea de spirit, adunați de fidela sa discipolă, scriitoarea și eseista dr. Roxana Cristian, care a și moderat întâlnirea. 
Gazda anualei reuniuni a fost, pentru prima dată, chiar micul conac al familiei Lovinescu, devenit de mulți ani "Galeria oamenilor de seamă" ai Fălticeniului - denumire pe deplin meritată și purtată cu multă noblețe.

Diafane nostalgii memorialistice, entuziasme de emul, precizie academică, fior al rostirii, adâncire în sens și, mai ales, indicibilul mister emanat (antum și postum) de irepetabilul filozof al abisurilor omului - acestea au fost ingredientele  simpozionului și lansării de carte ("Din viață" de Vasile Popa) desfășurate în cadrul Serii "Vasile Lovinescu" din 13 iulie 2019. Invitați: Magda Țepoi, Dan Iacob, Eleonora Bulboacă, Roxana Cristian, Elena Dulgheru.


vineri, 14 iunie 2019

Zile ascensionale...


De ce prăznuim Pogorârea Sfântului Duh la zece zile după Inălțare? Pentru că după Înălțare, Hristos a parcurs timp de nouă zile cele nouă ceruri - explica săptămâna trecută un preot la radio Trinitas, citând  (generic, din câte îmi aduc aminte) din Sfinții Părinți -, astfel că în a zecea zi a ajuns la Tatăl. Sună frumos și plauzibil pentru mintea omului credincios. Câte o zi petrecând cu fiecare ceată îngerească. Zile de praznic în cer. Traversăm și noi acum această perioadă ascensională. Precum în cer, așa și pe pământ. Așa au trăit-o Apostolii: în rugăciune asiduă, strânși împreună și așteptând împreună pe Cel promis. Iar apoi Duhul Sfânt, ca irumpere a îmbrățișării cu Tatăl - și doar atunci! - , pogoară deplin pe pământ. După cea mai pustietoare kenoză a Fiului și, prin El, chiar a Tatălui... Căci și Tatăl pătimește împreună cu Fiul pe cruce, sărăcindu-Se pe Sine pentru facerea din nou a omului. Zile ascensionale. Acestea-s zilele pe care le-a făcut Domnul!

luni, 3 iunie 2019

O duminică a documentarului de autor, cu Cristina Chirvasie


Nu stiam si nu-mi inchipuiam ce hram poartă proiectul multimedia al Cristinei Chirvasie, "Revoluția modelelor", proaspăt lansat pe facebook. Cuvântul "revoluție" - s-o spun drept - îmi cam dădea fiori reci! 
Mult m-am bucurat, așadar, pe 1 iunie 2019, la Centrul Cultural "Palatele Brâncovenești", când am fost invitată la un prim eveniment al proiectului, unde temerara regizoare și-a lansat două proaspete documentare-portret: "Omul-duminică" și "Copilul lui Dumnezeu". 
Două filme de autor, documentare cu accent eseistic, realizate cu o sensibilitate, dragoste pentru frumos și dăruire artistică cum rar mai vezi astăzi. Sunt dedicate - ca întreg proiectul, se pare - unor personalități de valoare ale României de azi: teologului și eseistului Dumitru Horia Ionescu, nepotul părintelui Dumitru Stăniloae ("Omul-duminică"), respectiv artistului plastic și pedagogului de excepție Dorel Zaica ("Omul lui Dumnezeu"). 
Documentarele, realizate într-un format generos (în jur de o oră), sunt centrate pe un interviu cu personalitatea protagonistă, dar dezvoltă și alte linii temporale și simbolice, expuse în diverse registre stilistice: un registru ilustrativ al amintirii, enunțat în suite de cadre de epocă, altul al imaginarului, comentând vizual - în ingenioase cadre creative - discursul protagonistului, un alt registru al prezentului. 
Se simte o mare dragoste de cinema și poftă de creație în aceste demersuri ingenioase și atent elaborate ale regizoarei, scenaristei, editoarei de imagine si sunet si producătoarei Cristina Chirvasie, un cineast total. Pauzele dintre filme au fost ilustrate de intervenții muzicale ale unor foarte tineri muzicieni, alături de profesoara lor, Brândușa Chiriță-Barbu de la Școala de Arte nr. 5 din București, care au conferit serii de la Palatul Mogoșoaia un aer de autentică sărbătoare a artelor. 
Sper ca Proiectul "Revoluția modelelor" - mediatizat doar de revista Leviathan -  să fie mai bine primit de presă si să fie susținut promoțional, astfel încât să se faciliteze diseminarea largă și convingătoare a acestui demers atât de necesar. Căci "Revoluția" la care ne invită cu atâta căldură și putere de convingere Cristina și pe care ne promite că o va continua este, de fapt, o atât de necesară Restaurare, o revenire la matca valorilor autentice, făcută cu respect pentru valori și dragoste de oameni, dar și cu prospețimea ludică postmodernă. 


miercuri, 15 mai 2019

Calul troian al bancomatelor biometrice


Bancomatele biometrice, spre deosebire de cele clasice (care citesc doar cardul bancar) funcționează cu carduri biometrice, identificând și deținătorul cardului, după datele biometrice. În România, slava Domnului, nu au apărut, dar în alte locuri din lume sistemul se experimentează (în lumea arabă, în unele țări din Asia, în unele orașe din Rusia, în țări în curs de dezvoltare).

Iată niște bancomate de tip nou din Sankt-Petersburg, numite „ale fiarei” de către autorul filmării de mai jos, pe care am descoperit-o întâmplător și al cărei titlu te face să-ți treacă fiorii: "Noile bancomate pentru imprimarea peceții fiarei" Новые банкоматы для нанесения метки зверя (изотопной). Să fie? Să nu fie? Hai să vedem!



Spre deosebire de bancomatul clasic, dotat cu cititor de card, tastatură pentru parolă și cutia simplă de ridicat banii, noile bancomate sunt mult mai sofisticate și par să ascundă un arsenal de arme secrete, care, crede comentatorul, ar putea fi folosite pentru „pecetluirea” clienților. 
Comentatorul atrage atenția asupra camerei de recunoaștere facială și a oglinzii înguste de deasupra ei, a cărei funcție e neclară, fiind făcută parcă - crede el - să ascundă ceva ("aparatul de pus pecetea?" - se intreabă el, după care tot el asertează că "acest tip de aparate nu face asemenea marcări!"). Folclor tehnologic? Nesiguranță? Anxietate? Toate laolaltă! Doar oare o asemenea tehnologie agresivă, lansată pe piață fără explicații detaliate, nu îndeamnă tocmai la această confuzie? Vrea cineva să creeze special confuzie și anxietate? Oare de ce? 

Normal era ca toate aceste noutăți high--tech, dacă tot îi musai pentru unii să apară, să nu fie aruncate ultimativ maselor, ci să aibă explicații clar și vizibil afișate, care să-l lămurească pe utilizatorul și așa copleșit de tehnologia făcută să-i ia ochii și să îl lase fără replică. Dar modul superior de livrare a acestei tehnologii pare conceput special spre a inhiba și umili o populație, a cărei ignoranță în tehnica de vârf este cunoscută și crește rapid, odată cu avansul tehnologiei. 
Mai mult, cutia de ridicat bancnotele a atm-ului din Petersburg a fost mutată înspre interiorul aparatului și a devenit mai sofisticată, dotată cu un sistem emițător de raze, indicat de comentator, raze care cad (oare de ce?) pe dosul palmei celui care ridică banii.  



Acest mod de funcționare este confirmat de un bancomat din China, lansat încă din 2015, cum relatează The Telegraph, al cărui demo este postat cu mândrie pe net: World's first facial recognition ATM put in use in China. Acesta are aceleași caracteristici ca cel rusesc.


În principiu, cardul bancar biometric stochează date personale biometrice: amprentele degetelor, o fotografie 3D, eventual scanarea irisului, eventual amprenta vocală (adică o mostră de voce). Acestea sunt prelevate o singură dată de către bancă, la emiterea cardului, cu acordul acestuia. Totuși, bancomatul biometric din clip pare să facă mai mult decât atât în relația sa fizică cu clientul. 

Paranoia acestor măsuri de supra-securizare denotă frica patologică de oameni a celor care pretind și inventează aceste măsuri, frică ce se camuflează sub pretextul securizării și simplificărilor procedurale a relației cu clienții, adică cu populația. O populație considerată principial ca potențial inamic, ca potențial infractor și tratată ca atare.


___________________________
Citiți și: „Pecetluirea izotopică” (noi tehnologii biometrice de pecetluire)

sâmbătă, 11 mai 2019

„Pecetluirea izotopică” (noi tehnologii biometrice de pecetluire)



Tehnicile de cipurire (inscripționare biometrică) s-au rafinat. Cipurile (circuitele integrate) cu date personale, aplicabile pe corpul uman nu mai sunt de dimensiunea unui bob de orez (ca cele ce se implantează cu seringa), ci de grosimea unei folii, aplicabile prin lipire, sau chiar invizibile, aplicabile fără contact, printr-un simplu fascicul laser.
La această concluzie au ajuns autorii filmului documentar „Pecetluirea izotopică” („Изотопное начертание”, 12 min), postat pe câteva situri rusești. Filmul este parte dintr-un documentar mai lung, de 30 minute, „Antenele psihotronice/Pecetluirea izotopică” (Психотронные вышки / Изотопное начертание) și este anonim, data aproximativă a postării pe web: 2018. L-am descoperit în cadrul unui articol din Glasul strămoșesc din 27 martie 2019 („Aplicarea însemnării fiarei prin așa-zisa scanare de retină utilizată la documentele biometrice”), care dezvoltă ideile filmului. Dar cum articolul nu atinge toate problemele de actualitate din film, am tradus mai jos comentariul integral.


TRADUCERE FILM

Ce este inscripționarea (cipuirea) izotopică? Este cea mai periculoasă formă de inscripționare a persoanei dintre toate formele de inscripționare electronică. Este vorba de nanoparticule conducătoare de semnal electric, care sunt inserate în codul vostru ADN, adică în organismul vostru pentru totdeauna. Acest program, odată demarat, începe să-l distrugă pe om. Inscripționarea intră în funcțiune după 8-12 luni de la momentul aplicării.

Este un cip de ultimă generație, capacitățile lui fiind incomparabil mai mari decât cele ale cipurilor anterioare. Noul cip poate fi implantat prin aplicarea prin laser a unui tatuaj pe pielea omului sau a unui animal. Acest tip de cip nu necesită alimentare cu energie din afară, întrucât este alcătuit din celule vii (celulele corpului uman/animalulului cipat), care funcționează în mod firesc. Atunci când este aplicat sub formă de cod de bare, acest cip este invizibil cu ochiul liber, dar este recunoscut de un scanner.

Laserul scaneaza&imprimă codul de bare pe frunte și camera fotografiaza
Aplicarea pe frunte sau pe mână a unui cod de bare conduce la controlarea algoritmului cerebral individual prin intermediul receptorilor din piele și prin conectarea, prin sateliți, la ordinatorul mondial al „fiarei”. Nu e vorba de sateliți oarecare, ci de stâlpi de transmisie de înaltă frecvență. În organismul dvs, prin această inscripționare malefică, sunt introduse nanoparticule controlate de antene psihotronice (de nanofrecvență); de aici încolo puteți înlocui termenul de „satelit” cu acela de „antenă psihotronică”. Antenele „tricolor” (ale unei televiziuni rusesti – n.n.) sunt tot antene de satelit, dar sunt îndreptate spre turnurile de televiziune. Desigur că știm cu toții ce sunt sateliții, cum se mișcă aceștia și cum sunt plasați pe orbită.
Control vamal aeroport China
Scanare frunte control vamal


Spre deosebire de un cip obișnuit implantat în corpul uman, acest nou tip de cip nu mai poate fi scos nici prin extragerea pielii din locul respectiv. Primul tip de cip poate fi extras din corp și după extragerea sa ne putem elibera de legătura cu echipamentul electronic de supraveghere. Așa fac deținuții care evadează. Pe când îndepărtarea ulterioară a tatuajului laser nu distruge legătura cu computerul de supraveghere. Însemnarea a fost făcută pentru totdeauna.
Sateliții sunt dotați cu generatoare puternice de înaltă frecvență care asigură transmiterea semnalului oriunde în lume.
Influențarea psihicului omenesc printr-un cip clasic nu duce la controlul conștiinței, căci acest cip se poate lega doar la un număr limitat de terminații nervoase din corp și, astfel, efectul său asupra structurilor microscopice ale creierului este neglijabil. Pe când influențarea unei porțiuni a creierului sau a întregului creier prin radiații electromagnetice emise de sistemul de sateliți se poate face printr-un spectru larg de metode. Omului i se pot induce stări de stress, melancolie, auzirea transmisiilor posturilor de radio locale direct în creier, fără intermediul unui radioreceptor, i se pot induce anumite acțiuni determinate, repetarea unor texte în limbi pe care acesta nu le cunoaște, până la aducerea sa în pragul sinuciderii. În acest timp, persoana în cauză și apropiații săi pot crede că este vorba de halucinații în urma unei îmbolnaviri psihice. Este posibilă aducerea omului până la cel mai înalt prag de euforie prin stimularea directă a ariei cerebrale responsabile de producerea dopaminei, substanță al cărei efect relaxant și anestezic este de 50 de ori mai puternic decât cel al morfinei. S-au observat cazuri când, după aplicarea codului de bare unor soldați, aceștia puteau fi identificați chiar aflându-se la mare adâncime sub pământ, putând fi diagnosticați de la distanță în caz de rănire și putându-li-se influența la nivel de metabolism celular procesul de vindecare, de pildă, oprindu-le hemoragiile. Accelerarea procesului de regenerare a celulelor vătămate este asigurată de anumite arii ale creierului, responsabile cu metabolismul celular. Creierul funcționează ca un transmițător-receptor de informație și este, de fapt, un procesor biologic, iar soldatul sau orice om căruia i s-a implantat cipul funcționează ca un organism controlat, adică un cyborg.

Psihofizicianul Serghei Vladimirovici Oberenko [fragment conferință, traducere aproximativă] [min. 3:26]:
„A devenit clar până acum că, pentru ca toți oamenii să fie supuși acestui control, trebuie să existe un modulator global, care să-și adapteze ușor semnalul global la ritmurile și particularități individuale ale tuturor oamenilor; atunci controlul va fi eficient. La început părea greu, dar apoi s-a dovedit că, dacă în corpul omului se introduce un modulator care să permită ca această influențare să fie mai fină și să transmită centrului necesitățile de moment ale omului, atunci influențarea poate deveni mult mai efectivă”.

Aplicarea codului de bare prin laser sau prin scanarea chipului uman pentru realizarea actelor de identitate biometrice este pentru autorități cea mai comodă, mai pașnică și rapidă metodă de rezolvare a problemei pecetluirii populației, care va putea fi astfel controlată ca o turmă fără putință de împotrivire. Dispozitivele laser au ajuns astăzi de dimensiuni atât de mici, încât pot fi introduse într-o cameră foto.

Interviu [min. 4:29]: „Ce este telefonul? Telefonul este acel cip pe care astăzi îl aveți în buzunar, iar mâine îl veți avea [inscripționat] pe mână sau pe frunte. Telefonul conține și o cameră video”.

În acest moment în lume se folosesc două metode de inscripționare: tatuajul laser și marcarea cu izotopi. Aceasta este aplicată tuturor doritorilor de pașapoarte biometrice, prin scanare, pentru obținerea unei fotografii digitale. De-a lungul vieții, fața omului și datele lui biometrice se schimbă în procesul de creștere și formare a craniului, dar cu toate acestea fotografierea biometrică se face o singură dată pentru toată viața și poate fi făcută la vârsta cea mai fragedă, fapt confirmat de șeful Departamentului pentru Migrația Populației din Kaliningrad. [min. 5:00] Acesta a scanat fața fiicei sale de 5 luni în vederea unei călătorii în străinătate; la întrebarea corespondentului televiziunii RT dacă nu va trebui să refacă scanarea, de vreme ce craniul copilului crește și se schimbă continuu, acesta a răspuns că procedura se face o singură dată pentru toată viața și nu trebuie repetată.


Monitorul centrului de supraveghere video de la aeroport [un aeroport din China, cum se vede în cadru – n.n.] nu scanează toată fața călătorilor, ci doar fruntea, ceea ce se vede în toate înregistrările video din film. Posesorii pașapoartelor biometrice sunt identificați fără greș de programul software și beneficiază de un regim de control vamal simplificat. Măsurarea distanței interpupilare care, cum spun vameșii, ar fi un parametru precis de identificare a persoanei, e un basm pentru naivi. Identificarea distanței dintre pupile nu poate fi făcută din unghiuri oarecare, ci doar din poziție statică și din unghi drept, când omul nu se mișcă, condiții care în zonele vamale din aeroport nu se pot îndeplini.

Poză 1 [min. 5:46]: Metode actuale de identificare biometrică: după amprentele digitale. Avantaje: siguranță crescută; scannere ieftine; simplitatea procedurii. Dezavantaje: amprenta poate fi deformată de tăieturi sau zgârieturi ale degetului; poate fi ușor contrafăcută.

Poză 2: Metode actuale de identificare biometrică: după retină. Avantaje: fără contact; siguranță înaltă. Dezavantaje: cost ridicat; mod complicat de utilizare.

Dacă slujbașii lui Antihrist, înaintea revoluțiilor din Franța sau din Rusia și-ar fi declarat dinainte intenția de asasinare a împăraților și a milioane de credincioși și de preluare a puterii mondiale, cine le-ar fi permis să o facă?

Poză 3 [min. 6:01]: Metode actuale de identificare biometrică: după geometria feței. Avantaje: fără contact; precizie înaltă; stabilitate înaltă față de factorii perturbatori externi. Dezavantaje: cost ridicat; schimbarea mimicii afectează rezultatul.

Poză 4: Metode actuale de identificare biometrică: după voce. Avantaje: fără contact; preț scăzut; poate fi folosită de la distanță. Dezavantaj: grad mare de eroare.

Nici guvernul mondial, nici însuși Antihristul nu îi vor declara pe toți oamenii sclavii lor până când nu își vor stabili deplina putere și nimeni nu va declara deschis să aplică pecetluirea. De aceea, nu așteptați să fiți invitați a fi pecetluiți, căci spus este: I se vor închina cei care au primit pecetea (Apocalipsa, cap. 19), adică cei care inițial au primit-o se vor închina apoi Fiarei, și nicăieri nu e spus că i-ar avertiza cineva dinainte pe oameni în această privință.
Interviu [min. 6:33]: „Sora mea a primit pașaport biometric. Înainte de a-l primi a trecut prin proceduri de identificare biometrică, i-au făcut o fotografie cu laser și i-au luat amprentele digitale. Observați fruntea ei: un asemenea semn va iradia de pe fruntea tuturor celor care vor primi inscripționarea (pecetea)”.

Se numește „semnul Fiarei”. Ca să puteți primi pensia sau salariul va trebui să vă faceți cont bancar. Asta se face o singură dată. Omul este fotografiat biometric, i se iau amprentele degetelor și i se înregistrează vocea. Mostra de voce, cu pronunțarea unui cuvânt-cheie, va folosi pentru identificarea dumneavoastră. Toate aceste date se transmit către sistemul biometric general. Numai după această înregistrare veți putea primi pensia, salariul sau să beneficiați de servicii medicale. Pentru orice operații bancare sau alte servicii va fi suficient să vă arătați chipul în fața camerei, iar dacă vi se cere, să pronunțați cuvântul-cheie. Apoi, oriunde vă veți duce, va trebui să vă prezentați datele biometrice. Aceasta este o profundă umilire a demnității umane.
Nouă tuturor ne revine responsabilitatea să facem cea mai importantă alegere din viața noastră: crucea sau pâinea?
[min. 7:29] Ce avem de făcut? [fragment de desen animat]... Hm, da, ar fi o variantă nelipsită de sens...

[min. 7:45] Pe canalul său, Iuri Andreevici Frolov explică în detaliu cum să ne apărăm minimal de tot felul de radiații: Wi-Fi, raze alfa [?], ale prizelor [?], radiații ale calculatoarelor, ale telefoanelor mobile, ale antenelor de telefonie mobilă. Cineva a inventat o folie de protecție împotriva radiațiilor electromagnetice (Neitronik), dar, sincer să fiu, nu prea am încredere în aceste folii de plastic.
[min. 8:02] Alții țipă: ce vă legați de acești stâlpi de telefonie mobilă? Doar sunt antene GPS! A, dacă e GPS, atunci sunt liniștit! GPS – sistemul global de sateliți de navigație [GLONASS în rusă] a fost dezvoltat în URSS sub controlul Ministerului Apărării începând din anul 1976. La început sistemul sateliților de navigație a fost creat în scopuri militare, dar apoi și-a găsit utilizări civile. Este folosit pentru supravegherea fluxului tuturor mijloacelor de transport: a transportului de substanțe periculoase, pentru supravegherea pescuitului în apele teritoriale, în timpul operațiilor de căutare și salvare a celor dispăruti, pentru fotografieri și filmări geodezice, la proiectarea conductelor de gaz și petrol, a liniilor de înaltă tensiune, în construcții ș.a.m.d. Principalul scop al GPS (sistemului de sateliți de navigație) este stabilirea coordonatelor geografice ale unui obiect, a vitezei acestuia, ca și determinarea poziției obiectelor din aer, din mare și de pe sol cu precizie de până la un metru. Cu alte cuvinte, oricărui obiect – vapor, avion, automobil sau pieton – din orice loc și în orice moment de timp, îi pot fi reperați parametrii de mișcare în câteva secunde. Semnale de satelit de tip GPS captează nu doar receptorii GPS și bordurile de navigare (ale avioanelor etc.), ci și telefoanele mobile. Informații despre poziția, viteza și direcția de deplasare a obiectelor este transmisă prin rețeaua GSM a operatorului de telefonie mobilă la serverul colectării de date. Și ce credeți că îi lipsește acestui sistem ca să se conecteze cu ajutorul aceluiași dispozitiv la nanoparticulele introduse în corpul dumneavoastră prin inscripționare izotopică?


[min. 9:20] Mulți nu sunt convinși nici până azi de ce sunt în stare nanotehnologiile, uitând că la început toate gadgeturile și alte invenții de felul acesta au apărut în structurile de putere ale spionajului și abia apoi au fost popularizate pe scară largă. Dar tehnologiile de acum nu vor mai fi popularizate, pentru că poporul începe să se trezească. Căci până și cipul-capsulă cusut în brățara biometrică purtată la încheietura mâinii este un nano-laborator cibernetic, un detonator. Acesta se activează atunci când trebuie, la un singur pocnet al degetelor... cam în felul acesta... [min. 9:45, imagini cu oameni căzând morți la pământ, aparent fără motiv]
Până acum, aceste pericole nu s-au descoperit în toată grozăvia lor, dar și în această etapă au produs destule rele.
Psihofiziologul Serghei Oberenko [min 10:20]:
„Dar, din câte cunosc, ceea ce odinioară era strict secretizat, a ajuns cunoscut. Iată un fenomen destul de neobișnuit. Dacă conectăm un modulator care să preia controlul asupra unui om fără acordul său, acesta își pierde oarecum eficiența. Asta se numește „fenomenul nesupunerii”: ba va funcționa, ba nu va funcționa. Câtă vreme, să zicem, controlul nu este foarte important, el va funcționa, inducându-i omului anumite emoții; dar într-un moment important, de decizie, nimic nu mai funcționează”.

[min. 10:45] Totuși, corpul omenesc este un instrument acordat în mod individual la fiecare. Organismul a persoane diferite reacționează diferit în circumstanțe aparent identice: la soare, unul se bronzează și se simte întinerit, altul poate să se îmbolnăvească de cancer al pielii; pentru unii frigul înseamnă iadul, iar pentru alții e o stihie familiară; în același mediu unii se simt nervoși, alții sunt fericiți. Totuși, acordarea noastră la lume se produce în primul rând pornind de la mintea noastră. Oricât de mult s-ar înrădăcina acum noțiunea antenelor de înaltă frecvență, acestea lovesc mai ales în „joasele frecvențe”: omul care trăiește la nivelul frecvențelor joase, care bea și înjură și îi parazitează pe alții, va intra în rezonanță cu ele și el va fi primul afectat de acestea [de antenele de nanofrecvență].
Deocamdată, cam asta e tot. Vă doresc conștiență (trezvie), pace, iubire, să fiți mai buni și mai răbdători unii cu alții. Mă opresc.

[min. 11:40] Poster 1: În toate bancomatele țării se va introduce în curând sistemul de recunoaștere facială.
Poster 2: Omule, protejează-ți fruntea!

SFARSIT

________________________________________
Notele mele:
Schemele de cipare din cele două desene (fig. 1, fig. 2) nu sunt o închipuire. Intr-ul alt video anonim este menționat un asemenea caz:
O femeie, după ridicarea pașaportul biometric, simte ceva nefiresc în zona antebrațului: senzația ciudată a apărut în momentul prelevării amprentelor digitale, când ea crede că i-a fost imprimat ceva pe partea interioară a antebrațului. Cu ajutorul unei lanterne cu ultraviolete, în zona respectivă se evidențiază niște... coduri de bare luminiscente, care nu pot fi șterse. E iluzie optică? E altceva? Iată o fotogramă.
Filmulețul îl puteți urmări aici: https://www.youtube.com/watch?v=gGKlxvhW-U0

Iată și un scanner de tipul celui cu care erau scanati pasagerii la vama și pe aeroportul din China. https://www.infratherm.com.au/iom-rapid-cam.html 

Scaner pt coduri de bare


Se numește "dispozitiv manual pentru înregistrare biometrică simplă" (simple biometric enrollment). În prezentarea lui nu se vorbește de laser sau de alte sisteme de inscriptionare pe epiderma umană. 
IOM RapID-Cam II Handheld Biometric System:
IOM RapID-Cam Key Features:
    • Performs standoff identification over 18 inches away
    • Identifies subject in less than one second
    • Operates one-handed with trigger squeeze
    • Interoperable with all leading iris-matching algorithms
    • Enables user enrollment into database
    • Less expensive than similar device
This ruggedized, handheld device allows for simple biometric enrollment and identification anywhere in the field. The RapID-Cam II camera can capture dual-iris and facial images up to eighteen inches away—putting a comfortable distance between the user and the subject.

Operation is easy and requires only one hand. Once subjects are enrolled, the system performs identity verification in less than a second. The unit is completely self-contained. Its built-in wireless connectivity with automatic or on-demand synchronization ensures that the latest data is always available in the home office and in the field.
This portable form factor expands the possibilities of security applications—from preregistering individuals as they wait in line at an entertainment venue or military checkpoint to identifying subjects while on patrol. With its unprecedented standoff range and tolerance to user or subject motion, the RapID-Cam II delivers an advanced level of security and convenience that similar handheld devices cannot provide.


________________________________
Citiți și: Calul troian al bancomatelor biometrice

sâmbătă, 30 martie 2019

Petardă de dor


[Fragment din "Erotico-Apocaliptica. Poeme din Templul Tatălui"]

Petardă de dor

Picior de muritor cînd ajunsese
În trup sau în afar' de trup, privi
Ce gura nu putu ca să grăiască,
Nici limba-ncumeta a povesti:

Nufăr ceresc. Cetate de lumină
Din palma Ta cînd se adapă lin,
Anahoretul plînge în surdină
Şi n-are grai să spună-al său suspin.

Lumina-n schimb grăi, şi cu putere
De taine care astăzi izbucnesc
Şi pietrele cereşti vestesc în vrere
Hrisoave vechi, ce slova şi-o vădesc.

Anahoretul cade în uimire
Şi-Ulise dintr-un alt hrisov, la fel
Căci frumuseţea ni-i la toţi vorbire
Cînd biruieşte-n inimi de oţel.

Sînt tomuri lungi de vorbe nevorbite
Înscrise doar cu lacrimi şi cu dor
Rapsozi şi barzi subţiri, ce pe şoptite
Mărturisesc muţeşte taina lor.

Şi taina Ta. Căci ale Tale-s toate
Cîntările monahului poet
Şi Imnele iubirii necreate
Din gura Ta-ntr-a lui se scurg încet.

Iubire, frumuseţe şi extaz
Iubire, cu trei ceruri numărată
Pe prispa frontispiciului meu treaz
O, Doamne, mereu astăzi Te arată!

Pe prispa frontispiciului de jar
În ochii ce nu ştiu ce-i înserarea
O, Doamne, în al palmelor amnar
Ci vino, mereu azi, cum numai marea!

O, Doamne, ce Te-arăţi şi nu Te zici
În frunţile ce ştiu să-Ţi poarte casa
Tot astăzi şi tot astăzi Te ridici
Pe bolta mea, ce-şi freamătă amiaza”.

Nu-s vorbe, nici rostiri spre a cuprinde
A cerului miresme şi temei.
Anahoretul plînge-n oseminte
Gustatul rai ascuns în sînii Tăi. 

 ____________________________________
Alte poeme din volumul "Erotico-Apocaliptica. Poeme din Templul Tatălui" apărut la Editura OPT:

Apocalipsa − 7 peceţi

Un epsilon / 2 de surîs (Taina inimii)
Şi Dacia
Ulise şi cîntecul zînelor
Om de zăpadă
Fecioara şi lupii


Cîntecul Veronicăi (Cîntul lacrimilor Domnului) 


Toate celulele trupului (Simfonia)


„Şi iarăşi-şi-iarăşi iubirea” (I) 


Se făcu tăcere-n Rai 


Bărbatul acesta






Dezțepenirea Zoiei


Harfă - Întru întîmpinarea Domnului




”Când astăzi, Fecioara” 


Botezul Domnului - Îngerul lumii

Cântec de Crăciun


Căluşul

Libertatea (Cercul Ecaterinei)

marți, 26 martie 2019

Seară comemorativă "Daniel Turcea"

 
Miercuri, 27 martie, de la ora 18, la Facultatea de Teologie "Iustinian Patriarhul" din București va fi omagiat marele poet creștin Daniel Turcea, trecut la Domnul acum 40 de ani, pe 28 martie 1979.
Organizator: pr. prof. Gheorghe Holbea. Invitați: pr. Sever Negrescu, ierom. Teofan Popescu, pr. Traian Zoltan, prof. Virgil Borcan, Corina Negreanu, Elena Dulgheru, Tatiana Petrache. 

marți, 12 martie 2019

Susțineți Editura "Arca Învierii"/Editura OPT, susțineți Asociația "Orante"!

                                                          
Iubitorii culturii și spiritualității creștine pot redirecționa 2% (3,5%) din impozitul pe venit (prin Declarația 230) către Asociația culturală "Orante"
Asociația a organizat Festivalul Internațional "Tarkovski 2012 la București", a participat la organizarea unor seri de poezie și muzică și a unor  săptămâni și seminarii de film religios și de spiritualitate, și este partener permanent al Editurii "Arca Invierii" / Editura OPT, pe care o susține. 


Pentru donații: 
Asociaţia "Orante", CUI 27018425, cont IBAN R042BTRLRONCRT0487550001, deschis la Banca Transilvania, Ag. Basarabia, Bucureşti.

miercuri, 6 martie 2019

"Distanța dintre mine și mine", un film cu și despre Nina Cassian

     Nu ratați acest magistral documentar de montaj despre poeta Nina Cassian, semnat de Mona Nicoară și Dana Bunescu! Pornind de la interviul luat de regizoarea Mona Nicoară aproape nonagenarei poete la locuința din New York a acesteia, la puțină vreme înainte de moartea ei (în 2014), filmul prilejuiește o amplă incursiune în epocă (de la perioada proletcultistă până la ultimii ani ai epocii Ceaușescu), realizată prin bogate materiale de arhivă, dezgropate cu sârg de Dana Bunescu și montate creativ (în spiritul formalist-avangardist al poetei, nu în acela proletcultist tot al ei) de talentata regizoare de montaj. 
  
Interviuri TV despre arta și menirea poetului, filmări de la întâlnirile scriitorilor cu clasa muncitoare, cu și fără Adrian Păunescu, recitaluri de basme-poem adresate copiilor, scurt-metraje (de propagandă sau nu), pe texte sau scenarii semnate de poetă (unele aberante, altele experimentale, ca jocul vizual cu macaralele socialiste, dar și mici bijuterii ale genului, ca reportajul vizual de la 2 Mai), suite de note informative, înregistrări secrete ale Securității la cenaclurile ad-hoc  de la 2 Mai, când poeta (cu sincere convingeri comuniste, pe care nu și le-a dezis niciodată) începea să se manifeste împotriva megalomaniei lui Ceaușescu. 
    
Toate acestea scot la iveală o poetă extrem de inteligentă, imposibil de catalogat, de o onestitate rară și harismatică, a cărei putere de fascinație nu s-a estompat odată cu vârsta. 
Observațiile probabil celei mai longevive creativ poete a României asupra literaturii și pretențiile ei față de critici (care ar trebui măcar "să aibă criterii" bine definite și un limbaj mai puțin prețios) sunt valabile, în mare parte, și azi, iar o confruntare dintre climatul intelectual al epocii (decupată, evident, în zonele sale de excelență) nu prea sunt în favoarea prezentului... Dar asta e o altă discuție. 
    
Si, ceea ce este foarte rar la filmele biografice, nivelul artistic al documentarului produs de Ada Solomon nu e cu nimic sub ștacheta artistică a personajului său, nici nu se molipsește de foamea de anecdotic trivial a revistelor monden-culturale care atacă subiectul și care ratează, mai ales în cazuri ca acesta,  esențialul. Cu siguranță, Nina Casian este cea care le-a molipsit cu harisma, sinceritatea și exigențele ei intelectuale și pe autoarele filmului (chiar dacă nu a mai apucat să îl vadă).

joi, 10 ianuarie 2019

Apocalipsa − 7 peceţi


[Postarea 45 din Erotico-Apocaliptica. Poeme din Templul Tatălui

 Apocalipsa − 7 peceţi


O tot citim, tot deslușind nenăscutul,
După cum ne tot citeşte Lumina,
despecetluind spre înţelegere 
inima.
Mirele. Lumea.
Pecete cu pecete revărsîndu-se 
aval,
Sărut după sărut amonte adînceşte
Cum litera grăieşte
şi-agatul din pumnal.
Pecete cu pecete înafară, devastînd
Sărut după sărut întru lăuntru,
                                        'ntemeind.
Şapte despecetluiri ale urîtului urlînd
Şi şapte revelări ale Iubirii înflorind.
Iată peceţile. Iată iubirea.
În şapte arcane murind,
În şapte arcane născînd
Taina Vieţii. Cuvîntul. 

________________________________________

Alte poeme din volumul apărut la Editura OPT:
Un epsilon / 2 de surîs (Taina inimii)
Şi Dacia
Ulise şi cîntecul zînelor
Om de zăpadă
Fecioara şi lupii
Cîntecul Veronicăi (Cîntul lacrimilor Domnului) 
Toate celulele trupului (Simfonia)
„Şi iarăşi-şi-iarăşi iubirea” (I) 
Se făcu tăcere-n Rai 
Bărbatul acesta
Dezțepenirea Zoiei
Harfă - Întru întîmpinarea Domnului
”Când astăzi, Fecioara” 
Botezul Domnului - Îngerul lumii
Cântec de Crăciun
Căluşul
Libertatea (Cercul Ecaterinei)

luni, 12 noiembrie 2018

Despre martirii temnițelor comuniste din România la radio "Grad Petrov" din Sankt-Petersburg

Luni 12 noiembrie, de la ora 19,15, radio "Grad Petrov" din Sankt-Petersburg va transmite interviul meu despre neomartirii temnițelor comuniste din România - o temă inedită și delicată pentru Rusia.
Interviul a fost prilejuit de comunicarea mea, cu titlul "Suferința pentru patrie și credință în închisorile comuniste din România", susținută în cadrul Simpozionului international dedicat neomartirului pr. Filosof Ornatski și epocii sale (Sankt-Petersburg, 27 octombrie 2018).
Emisiunea de 50 min., intitulată "У нас в гостях" ("La noi în vizită") și cu subtitlul "Romania ortodoxă" ("Православная Румыния"), este realizată de Ludmila Zotova și poate fi urmarita on-line pe portalul radioului http://www.grad-petrov.ru, sau accesata ulterior din arhiva acestuia.
Va fi reluată pe 13 noiembrie la ora 11,00 și pe 15 noiembrie la ora 1,10 (ora Moscovei).

(In regiunea Sankt-Petersburg va putea fi ascultată la radio pe 73,1 FM, iar pe televiziunea prin satelit Trikolor/ТРИКОЛОР, în toată Rusia).


Pe 19 noiembrie acelasi post de radio va transmite interviul meu despre Andrei Tarkovski si receptarea lui astazi, realizat de aceeași Ludmila Zotova.

miercuri, 1 august 2018

„Tulburarea apelor” la Sebeș, o punere în scenă pe măsura și în spiritul lui Blaga


Interviu cu regizorul de teatru Cosmin Pleșa, autorul spectacolului, realizat cu ocazia premierei de la Festivalul Internațional "Lucian Blaga", Sebeș, 13 mai 2018.
Publicat în revista Convorbiri literare / iulie 2018

Ioana Abur, Constantin Dinulescu
Lucian Blaga este, pentru teatrul românesc, echivalent cu recursul la esență și la identitate națională în sensul transcendent al cuvântului. Este singurul dramaturg care a unit exemplar arhaicitatea etnicului cu modernitatea cea mai actuală și cu interogația religios-filosofică de profunzime. Puțini regizori de teatru de ieri și de azi fac față exigențelor unei asemenea ștachete. 
 
De aceea, e o mare bucurie să vezi „Blaga” pe o scenă românească. Dar ce rară bucurie! Am avut-o la Centrul Cultural „Lucian Blaga” din Sebeș, pe 13 mai 2018, și mi-au dăruit-o regizorul Cosmin Pleșa și trupa sa de actori excelenți, care au adus la viață Tulburarea apelor în cadrul Festivalului Internațional „Lucian Blaga”. Piesa, scrisă în 1923, este un poem dramatic și este a doua din ciclul mitic românesc al marelui poet și filosof, început cu Zamolxe (1921) și finalizat cu Anton Pann (1965).

Spre deosebire de alte piese ale autorului, Tulburarea apelor nu a ajuns să fie jucată în timpul vieții acestuia. O primă montare, realizată de Mihai Măniuţiu pe scena Teatrului Naţional din Cluj în 1983, a fost interzisă imediat de cenzură (fără ca măcar cenzorul să vadă spectacolul), astfel că piesa a văzut lumina rampei abia în 1992, la același teatru și sub bagheta aceluiași regizor, decorurile și costumele fiind semnate de Theodor Ciupe, rolurile principale revenind Laviniei Steer, lui Anton Tauf și Melaniei Ursu. A mai existat o adaptare la Teatrul Național Radiofonic, realizată în 1991 de Constantin Dinischiotu, cu mari nume ale scenei românești (Irina Petrescu, Maia Morgenstern, George Constantin, Gheorghe Cozorici, Dan Condurache), fidelă literei textului, dar prea puțin receptivă la adâncimile arhetipale sondate de marele filosof. 
 
Iulia Lumânare, Adrian Titieni
Potrivit teatrologului Doina
Modola, specialist în dramaturgia lui Blaga, dar și neobositei Dorli Blaga, fiica filosofului, susținătoarea de suflet a lui Cosmin Pleșa întru abordarea operei blagiene, montarea acestuia este cea mai reușită și mai apropiată de spiritul marelui dramaturg. De altfel, aceasta nu este prima experiență blagiană a teologului, actorului și regizorului Cosmin Pleșa. 
 
În aprilie 2011, acesta monta la Teatrul Național din Timișoara Manole după piesa lui Blaga din 1927, o punere în scenă de anvergură europeană, ajunsă apoi la prestigiosul Teatru „Taganka” din Moscova, unde câștiga premiul „Viteazul de argint” în cadrul Festivalului de Teatru Creștin „Viteazul de Aur”. O scenografie epurată, în spiritul simplității arhaice a textului blagian (semnată de Laurenţiu Toma, care va realiza și decorurile Tulburării apelor), actori, în frunte cu Dorel Vișan, cotropiți cu toții de vibrația expresionistă a versului, personaje-simbol, accentuând dimensiunea metafizică, elemente de coregrafie (compuse de Liana Iancu) și folclor autentic, interpretat scenic de Gheorghe Zamfir (la Timișoara), respectiv de Grigore Leșe (la Moscova), au alcătuit conceptul simfonic al ambițioasei montări, pe care tare aș vrea să o văd din nou reprezentată. 
 
După o pauză de șapte ani, în care atâția tineri regizori își schimbă orientările sau se risipesc în proiecte minore, Cosmin Pleșa își continuă cu tenacitate drumul de aducere pe scenă a universului blagian. Același concept polifonic a dat viață viziunii din Tulburarea apelor, tot o incursiune în arhaicitatea românească, întemeiată pe aceleași mari componente: etnic, psihologic și mistic-religios. Piesa problematizează confruntarea istorică dintre Ortodoxie și Protestantism în Ardealul secolului al XVI-lea, confruntarea doctrinară – foarte vie în textul dramaturgic și în montarea lui Pleșa – fiind și un pretext pentru investigarea conflictelor lăuntrice ale personajelor, axate pe tema luptei dintre credință și necredință, spirit și carnalitate, creștinism și gnosticism arian, lupte materializate în tot atâtea ispite. Dipolul personajelor principale: un preot de țară ortodox, traducător de scrieri protestante, ispitit de tentațiile cărnii și ale apostaziei (interpretat de Adrian Titieni) și o tânără și rebelă apologetă a Protestantismului (alias Iulia Lumânare), pornită a zdruncina din țâțânile credinței și moralei strămoșești întreaga preoțime ortodoxă a Ardealului. Dacă tipologia preotului ispitit este clasică (cu toate că dramaturgia românească nu are personaje puternice de acest fel), cea a amazoanei cu Biblia (luterană) în mână este atipică în toată dramaturgia universală: Nona, un fel de Ioana d’Arc inversată, fără teofanii, o fecioară-teolog provocatoare senzual și doctrinar, este o apologetă a libertății pământului în detrimentul rigorilor cerului, prefiguratoare bulversantă a viitoarelor rebeliuni feministe, și încă a celor cu nobile aparențe; nici călău, nici victimă, ci tulburătoare de ape ale istoriei, ea este extrem de actuală, propunând o grea, dar fascinantă probă de compoziție actoricească. Cuplul Titieni-Lumânare redă în forță plasticitatea verbului blagian, din care toți actorii se hrănesc ca dintr-un veritabil îndrumar de mistică a scenei. Partiturile lor sunt susținute de ale celorlalți interpreți, care dau substanță întregii drame: Patrasia, soția credincioasă a preotului (Ioana Abur într-un rol emoțional, ce conferă plusvaloare chiar textului blagian, scoțând personajul din tipologia convențională a genului), Moșneagul eretic panteist, personaj de factură zamolxiană (potrivit tipologiei lui Blaga), încărcat de omenia cea mai curată în interpretarea densă a lui Constantin Dinulescu, și trinomul comic de personaje sofisticate tip Commedia de’ll arte: Alchimistul Wolf, Mahler și Doctor Universalis - profeți ai (pseudo-)științelor Renașterii, interpretați cu vervă satirică de Valeriu Andriuță, Mircea Gheorghiu, Mircea Constantinescu. În această multiplă întrețesere de tensiuni, brodate în semitonuri: sacru-profan, satiric și metafizic, etnic și universal, poetic și realist – constă vibrația multidimensională a geniului dramaturgic blagian. Despre modul de înțelegere și de aducere a acestora în scenă am vorbit cu Cosmin Pleșa în interviul de mai jos.

INTERVIU CU COSMIN PLEȘA

Elena Dulgheru: Ce înseamnă Lucian Blaga pentru omul de teatru și teologul ortodox Cosmin Pleșa? Care sunt idealurile sau căutările artistice și spirituale, pe care dramaturgia lui Blaga ți le împlinește?

Cosmin Pleșa: Lucian Blaga este poate Învierea sau Deșteptarea dramatică pe care o tot așteptăm și o cântăm, asemeni unui imn, cu fiece ocazie, de atâta timp. „Lumina” noastră e pregătită nu doar să vibreze, ci să lumineze din plin. E dincolo de plăcere, pasiune sau încrâncenare, e o ascultare primită ca binecuvântare, din drag teologic, de la părintele meu duhovnic, Dionisie Ignat, de la părintele Rafail Noica și de la fostul meu Mitropolit al Banatului, ÎPS Nicolae Corneanu: aceea de a face regie pentru a vesti Cuvântul lui Dumnezeu prin teatru și de a monta integrala Blaga. Mai mult decât atât, întâlnirea mea cu Ana Dorica („Dorli”) Blaga a născut în mine, încă de la Manole, un crez artistic personal, fiica dramaturgului apreciind că montarea mea este, din toate cele șase văzute de domnia sa, cel mai aproape de sufletul lui Blaga și de cel al scriiturii...

E.D.: În 2011 abordai în „Manole” unul din miturile fondatoare ale ethosului românesc și creștin: mitul jertfei pentru creație. Acum continui cu „Tulburarea apelor”. Deși piesa se petrece în Ardealul din vremea Reformei, Blaga construiește un univers la limita dintre istoric și anistoric, atemporal, mitic. În ce constă pentru tine contemporaneitatea „Tulburării apelor” și a dramaturgiei marelui nostru filosof și poet?

Valeriu Andriuță, Mircea Gheorghiu, Mircea Constantinescu, I. Lumânare
C.P.: Dorli Blaga a insistat pentru îndreptarea destinului nemeritat al acestei piese de referință din dramaturgia românească și universală: „Tulburarea apelor”. Problematica ei pare arhaicitate românească, dar ea este o frescă autentică a unui discurs intercultural de cea mai înaltă ținută, a unei Europe de secol XVI, în care noi nu doar că nu am fost „margini de imperii”, cum cred unii, sau simpli figuranți într-un nesfârșit destin istoric nefast, cum spun alții, ci dimpotrivă: Blaga demonstrează că am fost, suntem și putem fi o mare și aleasă cultură.

E.D.: Ce te-a atras în problematica atât de densă a piesei: confruntarea dintre Ortodoxie și Protestantism? Dintre credință și erezie? Misterele unui creștinism panteist, cu accente etnic-arhaice? Criza existențială a unui preot care se îndoiește? Ori lirismul metafizic al limbajului blagian și pariul de a-l transpune în scenă?

C.P.: Toate acestea sunt și au fost seducătoare foarte. Nu poți rămâne indiferent în fața unor teme majore cum ar fi confruntarea pan-istorică dintre Ortodoxie și Protestantism, lupta dintre credință și necredință, ispita, marele mister blagian și panteismul său plin de accente etnic-arhaice, criza unui preot etc. Dar, poate, cea mai adâncă provocare rămâne lirismul metafizic, la limita cel mult a unui teatru-lectură, în măsura în care forța interioră a textului atinge culmi extatice... Așadar, la întrebarea „Cum poți pune în scenă această supra-sarcină?”, răspunsul nu poate fi decât unul pe măsură: cu actori cu o dăruire totală, atât mie, dar în special intenției blagiene, de a transpune scenic locul intim al ființei, acolo unde totul se dispută între har și înțelegerea profundă a sinelui. Cu niște personaje foarte bine conturate, ce parcă și-au cerut singure actorii, și cu o reducere la esență a scenografiei și costumului, spectacolul nu sărăcește, ci prinde viață și te invită spre acel unic Mister blagian, care aduce extazul și revelația sinelui. Adrian Titieni, Bobsy Dinulescu, Ioana Abur și Iulia Lumânare, Valeriu Andriuță, Mircea Constantinescu, Mircea Gheorghiu, Alex Beteringhe, Tiberiu Hărșan, Geo Remeș, Mihai Hurduc, Rusalina Bona și Alex Iordache, precum și invitații speciali Grigore Leșe, Marina Minoiu, Alice Minoiu și Irina Baianț, sunt cei care s-au dăruit cu har și în jertfă, făcând posibilă această pogorâre și totodată înălțare profund dramatică... Cuvântul îmi e prea sărac să le mulțumesc, de aceea-L rog pe Marele și Bunul să le dăruiască har peste har!

E.D.: Montarea ta este, în linii mari, fidelă textului blagian, ale cărui poezie și duh le regăsim în replicile actorilor. Totuși, ai estompat rebeliunea și senzualitatea Nonei; ai introdus câteva personaje-simbol („Timpul”, interpretat de maestrul Grigore Leșe, și cele două dansatoare-alter-ego ale unor personaje), și ai introdus în coloana sonoră (semnată de Doru Toduț), pe post de coperți dramaturgice, două superbe rugăciuni cântate din zestrea ritului creștin-ortodox: „Tatăl nostru” și „Iubi-Te-voi, Doamne”. Cum motivezi aceste opțiuni regizorale?

C.P.: Am ales acest mod de a re-spune Blaga, influențat de lucrarea mea de doctorat: „Metafora Nimicului în teatrul lui Lucian Blaga”. Nimicul primordial și elementele sale – aer, apă, foc, pământ – devin pentru mine, metaforic, elementele comune ale spațiului mioritic, pe care Blaga îl așează identitar în mintea sufletului nostru: timp, spațiu, sunet și lumină. De aici, Grigore Leșe este Timpul și sunetul lui, Marina Minoiu este Lumina din rugăciunea Patrasiei, iar Alice Minoiu este Duhul din Nona. Cele două superbe rugăciuni sunt o trimitere directă la replica Popii: „De un an sunt popă în acest loc, dar nici o Liturghie n-am slujit până azi”. „Tatăl Nostru” și „Iubite-voi Doamne” sunt darul meu teologic pentru toți cei care cred că mântuirea noastră zace în credință și nu numai în înțelegere...

E.D.: De ce crezi că atât de rar se pune în scenă Blaga?
C.P.: Rar? Nu cred! O dată la 7 ani, înțelegând aici distanța de la Manole din 2011 la Tulburarea apelor din 2018, cred că e bine. Cred cu tărie că Blaga scrie pentru regizori ai timpului ce va să vie, fapt pentru care eu, liturgic fiind într-un și dintr-un alt timp, îndrăznesc să cred, cu smerenie, că scrie și pentru mine.

E.D.: Unde vor putea să vadă piesa spectatorii? Va avea ea un destin internațional? Pentru că merită...!
C.P.: Primăria și Consiliul Local Sebeș au facilitat acest miracol teatral. Tragem nădejde că vor găsi resursele necesare în a reface plenar drumul diplomatic, în sens intercultural, al marelui Lucian Blaga, atât din țară, cât și din străinătate.

E.D.: Care este următorul tău proiect teatral?
C.P.: Zamolxe, Cruciada copiilor, Avram Iancu sau Înviere! Deci, Blaga. Dar, poate, nu în această ordine...
4 iunie 2018
Cosmin Pleșa, Dorli Blaga (prim-plan), Ioana Abur, Iulia Lumânare, Grigore Leșe, Valeriu Andriuță, Constantin Dinulescu, Mihai Hurduc