Toate celulele trupului (Simfonia)

Din recitalul poetic rostit la Colocviul de literatură creștină de la Mănăstirea Caraiman (3-5 iulie 2015)

Toate celulele trupului (Simfonia)

Iată cum toate celulele trupului fetei acesteia

Urcă în sus, către Tine.

Pas cu pas, urmă de melc cu urmă de melc

− respiraţia.

Iată cum pielea se desprinde din piele şi urcă în sus, către Tine.

Şi mitocondriile toate, desfăşurîndu-şi membrana, în flancuri migrînd,

învaţă să se hrănească

din Tine.

Iată cum plămînii se desprind de plămîni

în cea mai insesizabilă subînălţare. Poţi vedea asta!

Iată cum limba...

Iată cum timusul...

Şi interstiţiile toate

şi alveolele, aceste perle de aer, cum migrează spre Aer

Strigînd „Osana!”

Şi osteoblastele cu osteoplastele, sorbindu-şi sarea şi calcarul

din albul Luminii.

Iată marea valvă mitrală

cum urcă spre cer, debordîndu-şi pleura,

Mereu către cer,

Cînd cerul coboară

mitral

şi cortu-şi aşează în plexul solar

încheindu-şi cheia de boltă chiar în valva mitrală,

Astfel că nu mai este nevoie de a urca.

Doar respiraţia!

Şi plămînul dinăuntru cu plămînul dinafară,

într-o aceeaşi mare Pleură desfăşuraţi

şi valva dinăuntru cu valva dinafară,

refăcînd Mitra, ce Una este

şi mitocondriile toate cu mitocondriile toate

înăuntru cu înafară reunind

Tu şi Eu, Eu şi Tu, Tu şi Eu, Eu şi Tu, Tu

împreună, mereu

− Simfonia

Ştii Tu ce este o simfonie?

Osana!