Continuarea
probei deșertului
Amenințările
Carantaniei... Le bănuiești, știi că trebuie să treci prin ele,
ca printr-un revers al medaliei, iar asta te apasă mai tare.
Cum
intră Trump în viața pelerinilor
Incertitudinilor
din teren li se adaugă una suplimentară: așteptata vizită a lui
Donald Trump la Ierusalim, ocazie cu care proaspătul cuplu
prezidențial a anunțat că vrea să se închine la biserica
Sfântului Mormânt. Foarte frumos! Dar pentru turiști, vizita
americană înseamnă două zile de asediu al Vechii Cetăți de
către poliția israeliană. Tot orașul e sub tensiune. Animata
fortfotă a comercianților stradali, localnicilor, a pelerinilor și
turiștilor din Cetate vor fi paralizate timp de două zile. Timp de
două zile, freneticul mușuroi uman din piațetele și catacombele
Vechii Cetăți, golit de trecători și comercianți, va arăta ca
un muzeu de arheologie în afara programului de vizitare. Accesul la
metocul în care locuim va fi blocat de dimineața devreme până
spre seară, la ore neprecizate. Avem două șanse: ori să părăsim
orașul foarte devreme și să ne întoarcem târziu, dar nu după
închiderea porților bisericii Sfântului Mormânt, ori să rămânem
blocați în casa de oaspeți până seara. Optăm fără ezitare
pentru prima variantă.
„Ferește-te
de omul spân!”
Alegem
un obiectiv ușor accesibil: orășelul Betania sau El-Azaria, cu
casa și mormântul lui Lazăr cel înviat a patra zi. Se ajunge cu
un autocar de la Poarta Damascului. La autogară aflăm însă că,
din cauza vizitei lui Trump, autocarele nu circulă. Nu ne lăsăm
și, cum mai vrea cineva să ajungă la aceeași destinație - o
profesoară rusoaică la o școală ortodoxă din El-Azaria - tocmim
un taximetrist arab să ne ducă acolo. Taximetriștii știu că e
ziua lor norocoasă și nu cedează din preț, ba chiar cer banii în
avans; nu avem altă șansă decât să acceptăm. Profesoara,
stabilită de câțiva ani în Israel, îi menționează șoferului
numele școlii de destinație: „Sfânta Maria Magdalena” din
El-Azaria. „Sfânta Maria Magdalena?”, întreabă taximetristul,
apăsând cuvintele. „Da!” „El-Azaria!”, repetăm noi. Batem
palma pentru 30 de dolari. Șoferul coboară spre Poarta Jaffa, urcă
puțin pe Eleon, ia curba și, după cinci minute de drum, oprește
în fața Mănăstirii Sfânta Maria Magdalena, pe care o vizitaserăm
cu trei zile în urmă, făcându-ne semn să coborâm. Degeaba țipă
la el patru persoane, explicându-i în trei limbi diferite că nu
aceasta e destinația. Degeaba cele patru persoane refuză să
coboare. Taximetristul nu mai mișcă o roată, nu mai înțelege
engleză și începe să ne împingă afară din mașină: „Ați
spus „Sfânta Maria Magdalena”!” Afară, alt taximetrist arab,
cu statură atletică, își așteaptă liniștit clienții.
Ințelegem că nu avem la cine să apelăm. Și că nu vom primi nici
un dolar înapoi, oricât am vocifera. 30 de dolari pentru cinci
minute de drum pe șosea asfaltată, între două porți ale Vechii
Cetăți! Veșnic mirabilul, abundent poliglotul Ierusalim... Câte
clanuri de hoți de „1001 de nopți” te locuiesc până azi! Ce
vecin ești uneori cu Bagdadul și mai ales cu Babilonul!
Puntea
lui Lazăr
Coborâm
dinspre Ierusalim spre Ierihon, după ce mai întâi ne închinăm la
mormântul lui Lazăr, unde ajungem abia în a doua zi a vizitei lui
Trump, înarmați cu circumspecție și cu multă răbdare.
O
grotă adâncă și răcoroasă, inclusă în complexul mănăstirii
franciscane a Sfântului Lazăr, construită, la rândul său,
deasupra unei biserici bizantine. Plătim câțiva șekeli unui arab
și coborâm pe scara îngustă în cripta mormântului, unde lumea
îngenunchiază pentru câteva clipe în rugăciune. Maiestuoasa
biserică de piatră a lui Lazăr din Larnaca, portul sud-estic al
Ciprului, unde Lazăr a fost episcop, am vizitat-o cu nici o
săptămână în urmă. Punte între Țara Sfântă și lumea elenă,
Sfântul înviat din morți s-a făcut punte și pentru sosirea
noastră din Cipru în Țara Sfântă. Fascinantă e rețeaua
geografiilor spiritului!
Un
grup mare de turiști zgomotoși se avântă în criptă fără să
plătească, în timp ce paznicul arab ridică neputincios din mâini:
„Nu am timp să-i taxez pe toți, când sunt mulți”. E ciudat
sentimentul să plătești vamă la păgâni pentru închinarea la
locurile sfinte creștine. Dar așa a fost în Palestina de sute de
ani, și în alte teritorii creștine ocupate de musulmani.
Sentimentul stării de asediu este aici continuu, chiar dacă cel mai
adesea e camuflat sau latent. Venirea evreilor este cea care a
schimbat raportul de forțe.
În
orășel, chioșcuri cu marfă proastă, case neaspectuoase din
planșee de beton, gunoaie pe străzi, rar vezi câte un om. Se pare
că asta e atmosfera specifică a provinciilor palestiniene din
Cisiordania.
Mănăstirea
ortodoxă grecească „Învierea lui Lazăr” de la ieșirea din
Betania, așezată pe o șosea pustie și prăfoasă, cu ziduri
înalte și porțile încuiate, trădează aceeași stare de asediu a
creștinilor de aici. Este construită pe locul casei celor trei
fraţi, Marta, Maria şi Lazăr, unde obișnuia să vină Hristos. Ne
întâmpină două măicuțe arabe care, după ce batem îndelung,
ne lasă să intrăm în mica lor oază de verdeață și umbră.
Suntem singurii vizitatori. Lăcașul pare pustiu; se vede că
trăiesc în sărăcie și mare izolare. Nu prea vorbesc engleza, așa
că nu aflăm multe despre viața lor, dar ne închinăm la o icoană
rară a sfinților frați Lazăr, Marta și Maria, odorul principal
al mănăstirii. Aici a
trăit timp de trei ani și a fost tunsă în monahism maica
Gavrilia,
supranumită „asceta dragostei”. Intr-adevăr, viețuirea aici
presupune o tărie duhovnicească precum a maicii Gavrilia!
(Va
urma)
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu