Pui de vulpe

Mănăstire de stepă moldavă. Seara spre miezul nopții, dupa sfârșitul privegherii. Puzderie de stele. O maică îmi amintește lecții de astronomie uitate. Ne clătim ochii, de atâtea constelații, în pământ. Un pui de vulpe se plimbă pe aleile din fața monumentalei biserici, la un pas de odăjdiile maicilor. Nu se ferește de ele. Adulmecă ceva printre rondurile de flori, bine îngrijite. 

Mănăstirea e mare, înconjurată de ziduri trainice de piatră, aleile sunt măturate-lună, dar el s-a strecurat printr-o gaură de zid și nici nu simte nevoia să se ascundă. La găini nu s-a priceput să ajungă. Maicile îl văd adesea și îl lasă in pace. Astă iarnă venea și o căprioară - îmi povestește maica cu astronomia - și a trăit multă vreme acolo, hrănită de ele. Apoi a plecat, dar se mai apropie uneori și le privește de la distanță.