Să ne rugăm pentru prietenia și buna înțelegere a popoarelor ortodoxe, pentru unitatea creștinilor și pentru deschiderea lumii către Hristos-Logosul dumnezeiesc!

joi, 12 noiembrie 2015

Fecioara şi lupii


 Fecioara şi lupii

Frescă arhaică − 
 
Fecioara gravidă cu soarele − frigul nopţii nu o poate atinge.
Doi lupi argintii îi ţin pavăză
şi amprenta mîinii Tale pe pîntecele alb, deşteptat.
Deşteaptă e luna şi albă în priveghiul de noapte al soarelui
ce-aşteaptă să vie pe lume.
Deştept e argintul din coama zbîrlită a lupilor lunii,
ce doru-şi doinesc spre departe.
Deşteaptă e pana ce scrie, muiată-n bogate hambare.
Bogată Ţi-e mîna, o, Doamne, cînd trupuri lăsat-ai gravide
în hambarul pustiului orb
cu mierlele zilei de mîine.
Deşteaptă-i poteca pădurii, schiţată de raza lunară;
pe ea se preumblă fecioara, umil privegheată de fiară.
Deştept este cerul ce-aşteaptă ca iar să Te naşti printre noi.
În ger, pe poteca cea dreaptă, fecioara paşii săi goi
pe zăpadă-i aşterne. Ninsoarea se-aşterne domoală
pe urmele ei, ce dispar. Şi umbre cu urme de smoală
se scurg pe sub codrul neclar.
(Tăcerea e-atîta de goală, cum goală e sticla-n pahar).
Pe umerii lucii străluce o blană de lup argintiu
Şi luna în formă de cruce străluce în codrul pustiu,
Sporind aşteptarea...
Şi nu poate-opri vijelia pe fata, ce pleacă în soare
Doar blana de lup şi-o aruncă dihaniei reci la picioare.
Şi urma-i dispare. Şi nu-i de găsit
în codrul lunatec, de-acum istovit.

Doar paşii, ce-arar îi petreci
pe tulbure, a lunii părere
Ţi-arată din timp şi din vrere
Profilul pustiu de lup argintiu
Şi coada ovală de vulpe polară
De vulpe-surată cu coada-argintată
Ce-odată, plimbată pe-un fir luneca.
Şi-o pată de ceară-n zăpada lunară
De ceară albită sub luna boltită
Refuză să moară, refuză să crească
Şi Soare-Răsare nu vrea s-o topească. 

[Fragment din volumul ”Erotico-Apocaliptica. Poeme din Templul Tatălui”, în curs de apariție la Editura OPT]  
 
 

Niciun comentariu: