Cîntecul Veronicăi (Cîntul lacrimilor Domnului)

Cîntecul Veronicăi (Cîntul lacrimilor Domnului)

− Priceasnă −

„Lacrimile Tale, Doamne, m-au răpus

Lung şirag ce-n faţă mi l-ai pus

Şirag alb de perle şi lumini

Fruntea Ţi-o măsoară printre spini.

Lacrimile Tale, Doamne, m-au aflat

Cu a lor arsură m-au spălat

În a lor lumină m-au cuprins

Peste-a lumii tină s-au prelins.

Lacrimile Tale, Doamne, azi mă dor

Din durerea noastră-şi ţes covor

Peste-obraze albe se întind

Cerul cu pămîntul reunind.

Lacrimile Tale, Doamne, m-au scăldat

Pînza lor măruntă-mi face pat

Pat de lacrimi arse şi de dor

Cerul cu pămîntul se-nfăşor.

Scara lacrimilor albe pîn-la cer

Paşi de îngeri se coboară şi se cern

Treptele ce urcă ne-ncetat

Ochiul meu în al Tău ochi s-a înălţat.

Lacrimile se resfiră în cununi

Împletite-n ramuri de aluni

În cununi scăldate-n soare lin

Să aline-n iarnă al Tău chin.

Lacrimile focului de dor

Din amarul lor aştept să mor

Din amarul lor aş învia

Doamne, dă-mi un strop din viaţa Ta!

Din tăria apei-legămînt

Lacrima-i o poartă de mormînt

De mormînt de ape, zburător

Apa vieţii ce răsare din izvor.

Căci Izvor de Apă ne-ai rămas

Apa vieţii, Doamne, prinde glas

Glas de rugă-naltă peste chin

Nuntă-n cartea vieţii şi Amin!”

Plîngea Veronica făr-de-alin

Cerul zguduind cu-al său suspin

Lîngă ea Mariile plecau

Fruntea-n umbra Crucii şi-aşteptau.

Al mironosiţelor cuvînt

Urcă-n piscuri fără de mormînt

Cerul implorînd cu-al lor sobor

Vălul Veronicăi prinde zbor.

Peste lumea-ntreagă-mbrăţişat

Chipul Sfînt pe toţi ne-a înfiat

Chipul lacrimilor fără grai

Încolţeşte-n inimi un nou Rai.

Dă-ne, Doamne, ochi din ochiul Tău

Pune-l în al piepturilor hău

Dă-ne un strop din inima Ta

Ca să-Ţi cîntăm toţi: „Aleluia!”

[Fragment din volumul ”Erotico-Apocaliptica. Poeme din Templul Tatălui”, în curs de apariție la Editura OPT]