Festivalul Degustătorilor de Film şi Artă Culinară

Pentru că Dunărea este o arteră a Balcanilor, iar filmele de mai jos vorbesc despre asta:
Articol apărut în Ziarul Lumina de marţi 7 septembrie 2010

A ronţăi pop-corn în sala de cinema se zice că e, indubitabil, vulgar. Cu totul altceva e să-ţi afunzi furculiţa în măruntaiele unui şalău, scrutând vigilent puzzle-ul de suspansuri dintr-un David Lynch. Mai ales că fosforul din peşte susţine, cică, inteligenţa şi bunele maniere, pe când floriceaua, defel! Hotărât lucru, cele mai revelatorii vizionări de cinema trebuie să aibă loc pe malurile Dunării. Teorema a fost verificată timp de câţiva ani buni pe mici eşantioane de voluntari din care m-am învrednicit a face parte, în câteva reprize de minifestivaluri autumnale de film documentar, consumate cu farmec, discreţie şi ciorbă pescărească între Bucureşti şi Port Cetate, astfel că generalizarea ei într-o manifestare de anvergură internaţională, bine mediatizată, este cât se poate de firească.


Dacă mai pui la socoteală că evenimentele culturale din România nu prea debordează de originalitate, clonând, de obicei bâlbâit, formate impuse prin Occident, şansele Festivalulului Degustătorilor de Film şi Artă Culinară de a se remarca pe piaţa culturală românească şi balcanică sunt considerabile.

Desfăşurat între 5 şi 12 septembrie în mica localitate dunăreană Port Cetate, ineditul eveniment îşi propune să îmbine armonios două vicii, două hobby-uri sau două profesiuni, utilul cu plăcutul, “cele ce zboară” cu “cele ce se mănâncă”, sub auspiciile generoase ale Asociaţiei “Film România”, Fundaţiei pentru Poezie “Mircea Dinescu”, Centrului Naţional al Cinematografiei, I.C.R. şi primăriilor din Calafat şi Cetate.

Există, ce-i drept, în România directori de festivaluri de film a căror imagine publică e mediatic compusă din îmbinarea artelor pântecelui cu cele ale dibuirii şi programării VIP-urilor şi peliculelor – le-a lipsit însă flerul de a împleti şi aduce cele două mari vicii în aceeaşi arenă. Şi nu nici e prima dată când valurile Dunării leagănă, într-o îmbrăţişare neprotocolară, un spectacol al spectacolelor de cinema, dar ceva mă face să intuiesc că personalitatea specială şi filantropia şic a amfitrionilor va şti să distanţeze în chip fericit FDFAC şi de Dakino, şi de Anonimul, pentru a demonstra că P.R.-ul cultural poate fi nu doar o industrie sau, Doamne fereşte, un mijloc de spălare de bani ci, ca în feudalismul târziu, cel luminat de livezi de vişini şi clavecine, în primul rând un modus vivendi.

Prima ediţie a Festivalulului Degustătorilor de Film şi Artă Culinară e închinată Balcanilor, cea mai arhaică arie continentală irigată de marele fluviu. Selecţia peliculelor a fost asigurată, aşadar, de criticul de film Marian Ţuţui, redactor-şef al Arhivei Naţionale de Film, specialist în cinematograful balcanic şi autorul câtorva monografii tematice (Fraţii Manakia sau Balcanii mişcători, Orient Express ş.a.).

Douăzeci de filme - româneşti, sârbe, croate, slovene şi macedonene, albaneze, greceşti, bulgăreşti şi turceşti, dintre care şapte lung-metraje de ficţiune, opt documentare şi cinci scurt-metraje, premiate la festivaluri ori în avanpremieră românească – iată “meniul” propus spre degustare cinefililor şi invitaţilor în cele opt zile de festival de lângă Porţile de Fier.

De remarcat sunt în primul rând avanpremierele româneşti: un fragment în avanpremieră mondială din “Undeva la Palilula” al clasicului Silviu Purcărete, film promovat de multă vreme de presă şi două debuturi în lung-metraj, deja remarcate pe arena internaţională: “Morgen”, al lui Marian Crişan (Palme d'Or la Cannes în 2008 pentru scurt-metrajul “Megatron”), un film despre viaţa de provincie, interculturalitate şi emigraţie, dublu laureat la Locarno (un premiu special şi Premiul Juriului Ecumenic), “Europolis, oraşul din Deltă” al lui Cornel Gheorghiţă (tânăr regizor român stabilit în Franţa), film ce evocă aerul de ieri şi de azi al Sulinei, selecţionat la Festivalul de la Montreal şi, nu în ultimul rând, mult aşteptatul “Nuntă în Basarabia” al lui Nap Toader.

O marcă specială, specific balcanică a festinului audiovizual de la Port-Cetate sunt documentarele de autor ce abordează în cheie ludică probleme socio-politice serioase: “Problema cu ţânţarii şi alte istorii” (r: Andrey Paounov) şi „Coridorul nr. 8” (r: Boris Despodov), ambele, bulgăreşti şi multipremiate.

Două documentare de război, foarte apreciate de festivalurile internaţionale, “Corespondent de război” (Bulgaria, 2008, r: Kostadin Bonev) şi “Patrula de graniţă” (coproducţie multinaţională, 2006) întregesc panoplia de priviri asupra ariei atât de complexe, bogate şi contradictorii a Balcanilor.