Chiar dacă reflexia filozofică nu este străină filmului de animaţie pentru adulţi, rareori acesta reuşeşte o osmoză atât de consonantă dintre plastică şi mesaj. Apropo de abuzurile de limbaj: cam pe-aici se înscria sensul originar al conceptului estetic de “minimalism”, iar nu în simplismul apter şi repetitiv al “artelor concretului”. Asceza conturului aspru de creion, clar, dar abia schiţat, prelungită direct, fără alte artificii, în dimensiunea ascetică a sacrificiului… Valoare fundamental umană şi supra-umană, către care foarte arareori accede meditaţia filozofică din desenul animat (dominată, ca şi cea din filmul de ficţiune, de obsesii apocaliptice, existenţialiste, magice, hedoniste). Iar că o astfel de perspectivă, pe care creştinii o recunosc ca fiindu-le esenţialmente consubstanţială, vine tocmai din Iran… cu asta, de la Abbas Kiarostami încoace, ne-am cam obişnuit!
____
Update: Iata filmul!
https://www.youtube.com/watch?v=VzRVRrGBr1U
ANIMEST este dintre cele mai consistente şi bine organizate festivaluri din România. Animaţie de lung şi de scurt metraj, hollywoodiană, de autor şi experimentală, film studenţesc, videoclip publicitar, master-class-uri ţinute de nume reprezentative ale genului, secţiuni retrospective şi tematice, filme pentru copii, mese rotunde şi conferinţe de presă.
Iată o panoplie (şi încă incompletă!) de orizonturi pe care entuziaştii şi energicii organizatori ai celei de-a cincea ediţii a Festivalului internaţional al filmului de animaţie de la Bucureşti (8-17 octombrie 2010) le-au oferit unui public din ce în ce mai fidel şi mai numeros – semn că cel mai liber gen de cinema şi-a creat vad statornic în România. În plus, o campanie publicitară susţinută, dar neagresivă şi o imagine inteligent şi inspirat construită de concernul Ogivly au ridicat evenimentul organizat de Fundaţia ESTE’N EST în topul festivalurilor de film din România.
Cu toate că în România nu mai există de la Revoluţie un studio profesionist de animaţie, nici vreo şcoală de specialitate, iar producţia autohtonă bate de mulţi ani spre zero absolut, foamea de desen animat de toate genurile, dar în special necomercial este mare – ne demonstrează cu prisosinţă ANIMEST - , ceea ce ar trebui să încurajeze revenirea către normalitate.
A vedea şi a povesti tot ce se întâmplă într-un festival cu peste patru sute de filme scurte şi 32 de lung-metraje este imposibil. Pulsul evenimentului a fost relatat pe larg, la momentul respectiv, de tabloide. Voi aduce, aşadar, în prim-plan câteva filme care depăşesc zona experimentului, dar şi a produsului de consum şi care, atât prin poveste, cât şi prin limbajul vizual (a cărui pondere semantică în iconomia peliculei este incomparabil mai mare decât în filmul cu personaje reale), invită la meditaţie şi la o anumită deschidere metafizică.
 |
| Cadru din film |
Un scurt-metraj iranian extrem de simplu, “Fiinţe umane” / “Human beings”, este, probabil, pelicula cu cel mai explicit mesaj evanghelic din tot festivalul (dominat, pe alocuri, de futurisme, tehnocratisme, horror şi science-fiction de tip japonez). Filmul de 3 minute, alb/negru, fără dialog, este o succesiune de desene elementare alcătuite din linii simple, fără perspectivă, fără fundal, descriind povestea unui pod şi a oamenilor care-l traversează. Un arc de cerc aşezat orizontal. Figurine în forma literei lambda – oameni mergând – îl parcurg de la un capăt la altul. Un “lambda” se apleacă pe mijlocul podului şi rupe o bucată din el, cu care îşi prelungeşte statura: devine, astfel, un “om mare”. “Omul mare” pleacă, lăsând în urma lui o prăpastie. Oamenii-lambda se îmbulzesc pe marginile ei. Un alt om-hieroglifă ajunge la buza prăpastiei, îşi rupe o parte din stat şi reface podul, devenind, astfel, un “om mic”. Muzică de Mozart. Oamenii-hieroglifă îşi reiau drumul pe pod. Filmul nu a fost remarcat de juriul ANIMEST, dar are deja un palmares internaţional. E conceput şi desenat de artistul plastic Mashaallah Mohammadi în 2009 şi produs în cadrul Societăţii iraniene pentru cinema tânăr. Nu ştiu dacă poate fi găsit pe internet, dar regizorul are un site: http://arezart.weebly.com.
Chiar dacă reflexia filozofică nu este străină filmului de animaţie pentru adulţi, rareori acesta reuşeşte o osmoză atât de consonantă dintre plastică şi mesaj. Apropo de abuzurile de limbaj: cam pe-aici se înscria sensul originar al conceptului estetic de “minimalism”, iar nu în simplismul apter şi repetitiv al “artelor concretului”. Asceza conturului aspru de creion, clar, dar abia schiţat, prelungită direct, fără alte artificii, în dimensiunea ascetică a sacrificiului… Valoare fundamental umană şi supra-umană, către care foarte arareori accede meditaţia filozofică din desenul animat (dominată, ca şi cea din filmul de ficţiune, de obsesii apocaliptice, existenţialiste, magice, hedoniste). Iar că o astfel de perspectivă, pe care creştinii o recunosc ca fiindu-le esenţialmente consubstanţială, vine tocmai din Iran… cu asta, de la Abbas Kiarostami încoace, ne-am cam obişnuit!
____
Update: Iata filmul!
https://www.youtube.com/watch?v=VzRVRrGBr1U
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu