[Fragment din volumul ”Erotico-Apocaliptica. Poeme din Templul Tatălui”, în curs de apariție la Editura OPT]
Libertatea
(Cercul Ecaterinei)
Această
libertate absolută pe care mi-o dăruieşti
zi
de zi
Cum
să o pot numi?
Iată
lespedea de piatră
care
îmi stă deasupra cefei, paralizîndu-mi orice mişcare
zi
de zi
pînă
cînd ajung să o ignor, pînă cînd nu mai ştiu.
Iată
cum lespedea se transformă în nor ridicat,
care
mă ridică cu sine-ntre nori
Şi
îmi este atît de bine.
Cum
pot lespedea şi norul împreună zbura?
Cum
pot soarele şi luna vieţui în împreunarea aceloraşi palme?
Cum
pot lumina şi întunericul?
Aproapele
şi departele?
Tu
şi Eu?
Frumuseţea
şi, poate, pustiul?
Libertatea
−
surîsul ei mi se rostogoloşte în palmă, ca un car de foc,
arzîndu-mi
celulele morţii.
Carul
Ecaterinei − curaj! − îi conturează în cercuri de foc
umerii
aureolaţi, cu desăvîrşire transparenţi, ca şi
întregul
trup de diamant netăiat
pentru
tăierea zorilor nopţii,
conturîndu-i
şi buzele − porţi doxologice ale rostirii
−
surîsul de foc, aruncat în faţa prigonitorilor.
Libertatea,
rostogolind cercul de foc
al
Ecaterinei
în
braţele Domnului
Cînd
orice doxologie se face surîs
în
braţele Domnului.
Cercul
de foc ridicat
De
plămînii răbdării divine
din
pieptul unei fecioare
Ridicate
de-acum deasupra
cercului
de foc
−
Iată, Mirele! −
Libertatea
surîsul
iubirea
şi
noi, iată, noi
−
cele mai arzătoare pariuri
Şi
Tu, reunindu-le.
__________________________
Alte fragmente din volum:
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu