#rezist sau nu #rezist?

Viteza de dezvăluire a informațiilor ascunse a crescut în ultima vreme, dar nu a crescut și discernământul colectiv. 

Deci, dezvăluirile de urzeli din umbră nu ajung să lămurească poporul, spre a-l face să acționeze direct și la obiect, ci îl dezorientează și mai tare. 

S-a dovedit că mișcarea anti-psd "rezist" este susținută din afară. De unii care, iarăsi s-a dovedit, nu vor deloc binele României, al bunelor tradiții și moravuri din țara asta. 

Bun, și ce facem, când abuzurile puterii sunt tot mai grave, iar incultura, corupția și incapacitatea clasei politice sunt strigătoare la cer? 

#rezist sau nu #rezist? Aceasta e întrebarea! 

Ce facem, când vedem că "în Piață ies tot felul de oameni, orientați politic sau nu", dezgustați de coruptie, dar fără proiecte de țară, ori cu proiecte de import?

Păi tocmai asta trebuie să facem: să nu-i lăsăm de capul lor, să strige ce li s-a spus de departe, ci să sa-i susținem și să îi AJUSTĂM în concretizarea idealurilor! Nu contează cine i-a strâns, de vreme ce înțelepții cetății Române nu au reușit să îi strângă. De vreme ce s-au strâns, este bine să fim acolo, ca să-i susținem în idealurile drepte - debarasarea de clasa coruptă -, dar și ca sa nu-i lăsăm să deturneze mișcarea spre ideologii de import. Este esențial! Aceasta se poate, câtă vreme cei mai mulți manifestanți sunt oameni revoltați, dar fără o agendă concretă. 

Dacă privim puțin la istoria modernă a României, vedem că la fel de tulburi erau apele și în decembrie 1989. Ce doreau forțele străine din diferite colturi de putere ale lumii, care au pregătit decembrie 1989? Unii voiau comunism cu față umană, alții secesionarea țării. Și nu le-a iesit. De ce? Pentru că o parte din aceste forțe - putine - erau interne și doreau realmente debarasarea de comunism. Si pentru că a ieșit foarte multă lume în stradă, care și-a strigat idealul: "Jos comunismul!". Si așa s-a scăpat de comunism si nu s-a pierdut Ardealul, cu toate că planurile inițiale ale mișcării asta prevedeau! Si asta, datorită caracterului popular al mișcării, care a înăbușit tendințele cele mai nocive și distrugătoare. Nu a fost roz după aia, că nu avea cum să fie, dar s-a păstrat țara și s-a dat jos sistemul criminal. 

Să ne amintim că Unirea de la 1859 s-a putut făptui grație curentului naționalist din Europa acelor vremuri? Ori că independența față de turci a fost câștigată datorită unui context belicos internațional mult mai mare, din care România era o mica parte? Trebuia atunci să stăm cu mâinile în sân, că nu ne place masoneria ori nu ne plac rușii, de vreme ce idealurile noastre de țară se suprapuneau parțial cu cele ale lor? Chiar Dumnezeu lucrează cu materialul clientului! 

Istoria nu se scrie după cum vrem noi, dar nici după cum vor puternicii zilei. In istorie functionează principiul terțului inclus (care funcționează la orice revolutie). După acest principiu lucrează Dumnezeu. 

Ce nu poti face singur, faci cu ajutorul altora, dar nu-i obligatoriu sa le urmezi calea 100% si până la capăt, când aceasta este nocivă. Așa au funcționat mereu alianțele și așa s-a făcut întotdeauna istoria. Scenariile concepute în laboratoarele marii politici nu se aplică ad litteram pe teren, pentru că intervine contextul detaliilor concrete, care mereu este altul! Pe acest teren joacă șah politicienii mari cu cei mici și cu popoarele, dar joacă și Dumnezeu!

Mai pe româneste, hai sa scăpăm de răul [cel mai] iminent, de care am văzut că nu putem scăpa cu forțele noastre de acum, iar mai încolo, pentru bunele noastre intenții și rugăciuni, ne mai ajută și Dumnezeu! Că nu e contextul de acolo, de la mama lui, același cu cel de-aici!

Deci: #rezist sau nu #rezist? #rezist, dar pe calea mea!