Încă o punte între țările ortodoxe: Cuv. Vasile de la Poaina Mărului

Aceste punți se văd cu greu de pe pământ, căci au punctele de sprijin ancorate în cer, numai arcele lor se coboară, ca niște ugere pline de lumină, peste pământ. Dar puțină lume e dispusă să survoleze cu ochiul, fără să se înfioare, jarul de pe pământ, ca să vadă podurile de har și să se adape din apa cerească.

Rușii tocmai l-au prăznuit, pe 8 mai, iar noi, pe 25 aprilie. Îi pronunță cu greu numele, într-o ruteano-vlahă ad-hoc (”Polyanomerlulskij”), dar îi cunosc bine (parcă, mai bine decât noi) biografia și scrierile de învățătură. El îl consideră un sfânt de-al lor, stabilit în Moldo-Vlahia, după cum noi îl știm ca sfânt român, venit din Malorusia. Și așa, cerurile ortodoxe împreună se adună. Fericiți cei ce știu să le vadă și însetează după ele! Cercetarea lor ne dă șansa ca și pământurile noastre împreună să lucreze în curăție, pace și cinste, spre slava Cuvântului ce le-a zidit.  

Sfântul Vasile ( † 25 aprilie 1767) s-a născut în 1692 la Poltava (Ucraina) și s-a dedicat încă din tinerețe slujirii lui Dumnezeu. Prin anul 1713, împreună cu alți monahi, se stabilește la mănăstirea Dolhăuți (lângă Focșani), unde a fost stareț vreo 20 de ani, după care s-a mutat la schitul de la Poiana Mărului. În 1733, sprijinit de domnitorul Constantin Mavrocordat, construiește aici o biserică și chilii, pe care le închină direct Muntelui Athos (cu care are strânse legături), dându-le statut de stavropighie.

La Poiana Mărului s-a dedicat rugăciunii minții, dar și, alături de alți monahi cărturari,  traducerilor din părinții filocalici (Isaac Sirul, Ioan Scărarul, Grigorie Sinaitul, Isihie, Filoteu Sinaitul...). La operele ultimilor trei a scris prefețe valoroase, în care tâlcuiește cuvintele acestora despre rugăciunea lui Iisus, insistând asupra importanței trezviei și a rugăciunii lăuntrice.

A reușit să îmbine tradiția isihastă cu rânduielile vieții de obște și a slujbelor bisericești, după tipicon athonit (dar ușor prescurtat).

Un vestit ucenic al său, o altă punte de legătură între cerurile Ortodoxiei, este Cuviosul Paisie Velicikovski, tot traducător, stareț de mănăstire și isihast, tuns în călugărie de Cuviosul Vasile la Sfântul Munte în 1750.

Mai multe:
http://www.crestinortodox.ro/calendar-ortodox/sfantul-cuvios-vasile-la-poiana-marului-118753.html
și mai detaliate: 
http://www.pravoslavie.ru/53367.html
http://azbyka.ru/otechnik/Vasilij_Poljanomerulskij/prepodobnyj-vasilij-poljanomerulskij/