Se
numește Liubov Sokolova. Cu toate că e cunoscută, practic, doar
pentru roluri secundare, este apreciată ca o mare și foarte
prolifică actriță a ecranului rus și sovietic. Și-a desfășurat
prima parte a carierei în cea mai acerbă perioadă de represiune
din istoria Rusiei, în care, cum spunea Eisenstein, "ecranul
încetase să mai fie ecran". Dar ceea ce pentru unii este motiv
de cădere, pentru alții devine prilej de înălțare. Exemplul
actriței născute în 1921 într-o familie de muncitori din Ivanovo
este, în acest sens, grăitor.
Fire
deschisă, generoasă și lipsită de compromisuri, Liubov Sergheevna
a reușit întotdeauna să aducă raze de sinceritate și adevăr
chiar și în peliculele cele mai supuse canoanelor proletcultiste. E
adevărat că pleiada marilor cineaști ai Școlii ruse, din care a
făcut parte a susținut-o în jocul printre jaloanele cenzurii,
dovedind că talentul e superior restricțiilor ideologice.
În
cariera sa, derulată pe durata a șase decenii, până în anul
morții, 2001, a dat viață unor personaje secundare din filme de
răsunet, ca Zboară
cocorii, Pe
Donul liniștit,
Balada soldatului,
Crimă și pedeapsă, Pășesc prin Moscova. A
jucat în peste 370 de filme.
Dar
nu despre biruința talentului asupra ideologiei vreau să vorbesc
acum, ci despre pronierea cu care Dumnezeu Își conduce aleșii prin
cuptoarele de foc ale vremurilor. Și despre fericire.
 |
| Cadru din filmul "Liubov Sokolova. Svoya tema", r. O. Sumiațkaia |
Era
în 1941, studentă, proaspăt căsătorită la Leningrad. Soțul ei
era atât de îndrăgostit, încât o urca pe brațe câte 6 etaje
într-un bloc fără lift – își amintește Liubov. Aici i-a
surprins războiul. Ca să se întrețină, munceau, alături de
soacra ei, într-o fabrică. Blocada nu începuse, dar greutățile,
da. Chiar de ziua ei, pe 31 iulie 1941, pe când mergea pe stradă
împreună cu soacra ei, s-a apropiat de ea un bărbat cu ochi căprui
și barbă scurtă și i-a spus: "Vei
mânca pâine doar atâtica (și a arătat cu degetele semnul unor
firimituri), dar vei trăi mult și vei fi fericită. Pe mine mă
cheamă nenea Niculae. Dacă vei avea nevoie de ceva, să-mi ceri,
oricine îți va spune unde mă găsești. Dar să înveți "Tatăl
nostru"... și încă câteva cuvinte".
Și mi-a mai spus
câteva cuvinte în limba germană. Apoi s-a îndepărtat și a
dispărut, de parcă s-ar fi topit!"
- povestește actrița în filmul documentar Liubov
Sokolova. Svoja tema,
realizat de Olga Șumeațkaia în 2011. "Ești
norocoasă, Liuba! Ți s-a arătat Făcătorul de Minuni Nicolae!",
îi spuse soacra. "Dar
eu nu știam nimic despre lucruri de-astea, aveam 20 de ani. Dar
fraza pe nemțește am reținut-o. Apoi au venit Blocada, foametea,
oamenii mureau pe stradă... era înfricoșător. Dar lângă
Leningrad locuiau germani, nu fasciști, ci de-ai noștri. Am început
să merg la ei. Le spuneam cuvintele acelea și ei îmi dădeau o
lopată, iar eu le săpam grădina și primeam în schimb cartofi,
ceapă, lapte... Le aduceam acasă și soacra îmi zicea: Liuba
dragă, ai ajuns hrănitoarea noastră! Apoi și ea și soțul meu au
murit de foame".
Liubov ar fi avut aceeași
soartă, dar a reușit ca prin minune să scape din blocadă,
prinzând un coridor de evacuare și reușind ulterior să-și
definitiveze studiile actoricești. A debutat în cinema în filmul
de război Povestire
despre un om adevărat
(1948), care i-a adus numeroase alte oferte și șansa de a lucra cu
regizori importanți, ca Gherasimov, Șukșin, Koncealovski,
Mihalkov.
Din
cauza traumelor războiului nu dorește să se recăsătorească și
să aibă copii, dar întâlnește marea iubire și în 1958 se
mărită cu regizorul Georgy Danelia, aflat atunci la începutul
carierei. A trăit cu el 27 de ani fericiți, jucând în câteva din
filmele sale, dar fără să profite de privilegiile unei soții de
regizor important. La 38 de ani a născut un fiu, Nikolai, care va
îmbrățișa și el cariera artistică. Ca să se ocupe de creșterea
fiului, pe care îl adora, Liubov a refuzat multe roluri principale,
ceea ce a condus-o treptat la tipologia mamelor și femeilor simple,
împovărate de greutăți, pe care le va interpreta toată viața.
Nikolai moare în condiții neelucidate, la 26 de ani, lăsând în
urmă o soție și două fiice. Ca să-și depășească trauma,
Liubov se dedică muncii și... cântă. La scurtă vreme soțul o
părăsește pentru altă femeie. Liubov se retrage și mai mult în
profesia sa. Mai târziu va compune o romanță despre despărțirea
lor, pe care i-o va cânta la telefon, refăcând cumva, pe alt plan,
o relație, în fapt, indestructibilă. Continuă să lucreze în
teatru, în radio, în film.
 |
| Liubov Sokolova cu Nikita Mihalkov în "Pășesc prin Moscova' |
Cu
toate că a fost mereu la opusul vedetismului, publicul, singurul
care i-a rămas fidel, o adora. A refuzat mereu rolurile negative,
nedorind să transmită răutate și violență, ci doar emoții
pozitive. Prestațiile sale au fost întotdeauna memorabile. Ca și
gesturile vieții. Unii consideră că a avut un destin tragic.
Sfântul Nicolae a numit-o, însă, fericită...
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu