Icoana rugului aprins − Mandorla semnului

[Postarea 45 din ”Erotico-Apocaliptica. Poeme din Templul Tatălui”] 

Icoana rugului aprins − Mandorla semnului

Alb peste alb,

Sărutul.

Alb peste alb, în lumină

Venit-ai.

Migdala prea-iconică a iubirii

Se deschide

În gustul amărui-pufos al florii de gutui

− Ţi-e cale şi fereastră şi intrare.

Şi inima albindu-se de alb,

Pe cînd icoana se-nroşeşte şi cedează

Sărutului.

Mandorlă în mandorlă alb pulsînd,

Mandorlă pe mandorlă oglindeşte

− desăvîrşirea −

În ronde romburi de lumină roşie − icoana.

Alb peste alb

În roşu peste roşu

revărsînd

Nemistuit

Aprins e rugul

Şi Tu în el. Şi Tu în Maica Domnului, Maria

În liniştea rotundă din vîrtej.

Incandescenţă în incandescenţă, focul

cu apa dimpreună vieţuind − e apa cea de dincolo de cer

şi focul cel de dincolo de foc,

Cel din sărut. Iubirea

Eşti Tu − icoana rugului nemistuit. Şi-n rug, Maria. 

________
Alte poeme din volumul apărut la Editura OPT în 2016:

Fecioara şi lupii

Cîntecul Veronicăi (Cîntul lacrimilor Domnului) 

Toate celulele trupului (Simfonia)

„Şi iarăşi-şi-iarăşi iubirea” (I) 

Se făcu tăcere-n Rai 

Bărbatul acesta

Liftierul 

Aerul Templului

Calea Porţilor (I)

Dezțepenirea Zoiei

Harfă - Întru întîmpinarea Domnului

”Când astăzi, Fecioara” 

Botezul Domnului - Îngerul lumii

Cântec de Crăciun

Mărțișorul și ”Cetatea de foc”

Căluşul

Libertatea (Cercul Ecaterinei)