 |
| Maslinul de care a fost legat Hristos |
Ieșim
din curtea pustie a Seminarului teologic armean, trecem printr-un
portic scund și ajungem într-o curte minusculă cu garduri groase
de piatră, cu totul părăsită, unde ne întâmpină un măslin cu
coroană bogată: este măslinul de care a fost legat Hristos înainte
de a fi interogat – ne explică Dmitri Brickman. Măslinul, vechi
de două milenii, dar încă robust, este cunoscut ca făcător de
minuni. Nici o plăcuță indicatoare, nici un plan al sfântului
lăcaș nu oferă lămuriri pelerinilor. Dacă ai venit cu lecțiile
făcute de-acasă e bine, dacă nu, bazează-te pe „îngerii
păzitori”!
Urcăm
pe o scară abruptă, săpată în zid, pe acoperișul unei case
tipic evreiești, probabil, ca cele menționate în Biblie. N-am mai
urcat din copilărie de acoperișuri. Pentru câteva clipe ne simțim
copii. Coborâm în altă curte interioară, la fel de modestă și
strâmtă. Pare nelocuită de ani buni: o ascunzătoare perfectă
pentru visători și poeți! Aici, spune Dmitri, fusese găzduit de
un prieten al său, preot armean, pe când realiza albumul de
fotografii „Umbrele Ierusalimului”. În jur, doar cer luminos,
piatră albă, acareturi modeste și simple și o neasemuită
liniște. Pare locul ideal pentru iubitorii de ascunzișuri! O
mulțime de refugiați armeni în timpul genocidului din Turcia și-au
găsit adăpost între aceste ziduri înguste, dar, se pare, foarte
încăpătoare pe dinăuntru. Dar câte locuri de felul acesta nu
ascunde, oare, Vechea Cetate?
 |
| Manast Sf Arhangheli - fragment fresca |
Am
ajuns astfel la mica, dar importanta biserică-mănăstire a
Sfinților Arhangheli Mihail și Gavriil.
Aici a fost casa Marelui Preot Ana, unde a fost adus Mântuitorul
spre a fi judecat. Hramul bisericii-mănăstire
este
legat de un semn ceresc apărut în momentul pălmuirii lui Hristos
de către un slujitor al lui Ana: cerul s-a deschis, arătând cum
Arhanghelii, de mâhnire, își acoperă fața cu aripile... Câteva
fresce în culori pastel, nerestaurate, străjuiesc pe sectoarele
sferice, de o geometrie perfectă, ale scundei cupole, evocând bunul
gust duhovnicesc al unor vremuri apuse. Biserica e foarte veche,
datează din secolul I, când a fost construită de Elena, soția
regelui Abgar al Armeniei (primul rege armean creștin, vindecat de
lepră cu o mahramă pe care Hristos Își imprimase chipul, neputând
veni personal să îl vindece, așa cum regele îl rugase).
În
zidul curții interioare a mănăstirii Sfinților Arhangheli se află
un bloc de piatră în forma unei guri căscate, supranumită „piatra
Osana”. Nu îl observi ușor și, iarăși, nici o plăcuță
indicatoare nu te ajută. La intrarea triumfală a lui Iisus în
Ierusalim, când era aclamat cu strigătul „Osana”, fariseii I-au
cerut să închidă gura poporului, dar Iisus le-a răspuns: „Dacă
ei vor tăcea, pietrele vor striga!” (Lc. 19, 40). Tradiția spune
că pietrele, asemeni unor uriași cuminți, zăvorâți în materie,
au ascultat atunci de cuvântul Mântuitorului. O imagine grăitoare
cât două milenii de teologie! La Ierusalim toate pietrele vorbesc,
mai mult ca oriunde. Dar să vezi întrupat strigătul mut de
proslăvire a Domnului într-un bloc de piatră neșlefuită, e la
fel de copleșitor cu a vedea munții mișcându-se prin puterea
credinței. Doxologie în piatră. Copleșitor și usturător. Căci
vedem, ca mărturie peste veacuri, cum „credința pietrelor”
este, uneori, mai mare ca cea a oamenilor...
 |
| Piatra "Osana" |
În
drumul spre casă păstrăm în noi, ca pe un ulei sfânt, acest duh
al nobilei tăceri armenești. Ar mai fi multe întrebări de pus,
dar le lăsăm, spre a nu știrbi frumusețea ce am cules-o. E seara
târziu, rumoarea tinerilor evrei s-a risipit de pe străzi și s-a
concentrat în câteva colțuri ale orașului, unde au loc concerte
în aer liber. La metoc, prietena noastră de la Iași ne povestește
că, întorcându-se acasă ca să lase niște cumpărături, a fost
nevoită să rămână toată ziua pe loc, potrivit directivelor
stricte de securitate din perioada vizitei prezidențiale americane,
când nici un civil – turist sau localnic – nu avea voie să
umble pe străzile Vechii Cetăți. O zi de recluziune forțată!
Doamna Petrina a suferit pentru o zi experiența zăvorârii, dar nu
e deloc revoltată, pentru că a citit acatiste, precum și din
volumul gros pe care-l cară peste tot cu ea: Pelerinaj
la Mormântul Domnului de
ierom. Ioanichie Bălan. Fiecare
își află la Ierusalim calea sa. Important este să nu te revolți
și să primești ca de la Dumnezeu orice ți s-ar întâmpla.
(Va
urma)
Vedeți și:
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu