Vindecare miraculoasă

Cum a salvat un monah o tânără care nu mai voia să trăiască

        - Povestită chiar de acesta -

O adolescentă cu visele spulberate a căzut în depresie de moarte și nu mai dorea să trăiască, nici nu mai voia să se scoale din pat. Mama ei, disperată, nu știa ce să facă. Iși spuse durerea părintelui V., un monah încercat, care le cunoștea bine pe cele două. Acesta îi spuse mamei:

- Vă scot eu fiica din depresie, numai să îmi promiteți că, atunci când o să vă fac semn cu ochiul, să spuneți "Da!" și atâta tot. Mama, prinsă la ananghie, se învoi.

Părintele se duse la căpătâiul tinerei și îi zise: 

- Am vorbit cu mama ta și mi-a spus că, dacă mori, îi donează mânăstirii noastre cele două apartamente ale tale.

Apoi se uită către mamă și îi făcu semn să aprobe. Aceasta, luată prin surprindere, înghiți în sec dar, pentru că își dăduse cuvântul, răspunse: "Da!".

Atunci fiica se ridică energic din pat, exclamând: "Nu vă dau nimic! Lăsați-mă în pace" și ieși imediat din depresie.

 

*      *      *

Părintele V. râde cu gura până la urechi în timp ce povestește. E un haiduc cu păr argintiu, hâtru, dezinvolt și prietenos, dar nu te iartă dacă o iei pe arătură pe lângă Sfinții Părinți. Cunoaște bine scurtăturile vieții, dar și căile răbdătoare ale călugăriei, și pare să aibă rezolvare la orice problemă. De aceea e adesea înconjurat de tineri, dar și de vârstnici, săraci și bogați, mireni și călugări. Râsul e la el și eliberare, și pavăză a smereniei, mască și dezvelire totodată, dar și încercare a convorbitorului. Pare de un optimism debordant, pe care îl dăruie, mai ales oamenilor dezorientați și speriați, fiindcă știe că au nevoie de el. Ii place să pună întrebări novicilor, pentru a-i face să se deschidă și a se integra mai ușor în comunitate. Nu sunt mulți monahi asemenea lui. Dar e necesar măcar unul în fiece obște, pentru ca lucrurile să meargă bine.