”Caisa de aur” și darurile sale

Corespondență de la Festivalul Internațional de Film de la Erevan, publicată în Revista FILM a Uniunii Cineaștilor din România, nr. 3/ 2015 (29 august 2015)

Cel mai important eveniment cinematografic din Transcaucazia, Festivalul Internațional de Film ”Golden Apricot” de la Erevan a devenit, din 2004 încoace, nu doar un nucleu al filmului armean din țară și din diaspora, ci și un centru al cinematografiilor Orientului Mijlociu, Europei de Est și țărilor fostei Uniuni Sovietice, deschis și spre alte cinematografii sau voci singulare care împărtășesc idealuri comune. State cu o istorie recentă asemănătoare în multe aspecte, aceste cinematografii, chiar dacă au identități diferite, par să manifeste abordări comune atât în privința artei filmului, cât și a înțelegerii valorilor majore ale umanității. Anumite tipologii umane și idealuri comune rezidă în spatele lor. 

 

Ediția a XII-a a Festivalului desfășurat între 12-19 iulie 2015, ai cărui inițiatori și coordonatori constanți sunt cineastul documentarist Harutyun Khachatrian (director general al festivalului), criticul de film Susanna Harutyunyan (director artistic) și scenaristul Mikayel Stambolstyan (director de programe), a cuprins, pe lângă competițiile internaționale de scurt și de lung metraj, competiția intitulată Armenian Panorama, cuprinzând filme scurte, documentare și de ficțiune, precum și secțiuni necompetitive, cu filme recente și retrospective, dintre care cea dedicată crimelor împotriva umanității, prilejuită de comemorarea a 100 de ani de la Genocidul Armean și intitulată Never Again și cea dedicată culturii armene (We Exist) au fost dintre cele mai căutate de public. Unele filme aveau deja premii sau participări la festivaluri importante, precum cele de la Berlin, Veneția, Toulouse, Rotterdam, altele erau în premieră absolută. 

 

Un interes deosebit au stârnit două pelicule pe tema Genocidului armean, una, de dată foarte recentă, prezentată în cadrul ceremoniei de deschidere, cealaltă, o peliculă de arhivă, mai precis cele 24 de minute păstrate și restaurate din filmul mut Ravished Armenia (difuzat și cu titlul Auction of Souls, SUA, 1919). Primul, Don't Tell Me the Boy Was Mad / Une histoire de fou (Franța, 2015), semnat de francezul de origine armeană Robert Guédiguian (președintele juriului competiției principale din acest an, căruia Festivalul i-a decernat premiul Bisericii Apostolice a Armeniei Let There Be Light), spune povestea unor tineri armeni din Occident de la începutul anilor '80, care încearcă, prin acte de terorism împotriva diplomaților turci, să convingă opinia publică internațională de realitatea istorică a Genocidului din 1915, nerecunoscut până azi de Turcia și de alte țări aliate acesteia. Cel de-al doilea este bazat pe cartea autobiografică Ravished Armenia a Aurorei Mardiganian, supraviețuitoare a Genocidului, care joacă în film, și are o pronunțată valoare documentară; scenele cu femei armene crucificate în timpul măcelului din 1915 au impresionat publicul atât la premiera de acum un veac, cât și azi. 

 

Premiile acordate anual de festival sunt Caisa de aur, Caisa de argint și eventual o mențiune pentru fiecare din secțiunile competitive, un premiu Fipresci și unul ecumenic. Caisa de aur pentru competiția principală i-a revenit filmului Embrace of the Serpent / El abrazo de la serpiente (r. Ciro Guerra, Columbia, 2015), o poveste impresionantă despre confruntarea dintre civilizațiile șamanică precolumbiană și cea raționalist-științifică, a omului alb. Drama psihologică de familie End of Winter a regizorului sud-coreean Kim Dae-hwan (2014) a obținut Caisa de argint, o mențiune specială revenind filmului Ixcanul / Ixcanul Volcano (r. Jayro Bustamante, Guatemala-Franța, 2015), o dramă socială ce radiografiază mentalități și cutume ale civilizațiilor indigene ale Guatemalei.

Secțiunea documentară a acordat Caisa de aur meditației existențiale cu aer borgesian The Creation of Meaning / La creazione di significato (r. Simone Rapisarda Casanova, Canada-Italia, 2015) și o Caisă de argint multiproducției franco-germano-elvețiene A German Youth / Une jeunesse allemande, debutul în lung-metraj al apreciatului regizor Jean-Gabriel Periot (2015), un film de montaj despre generația tinerilor furioși de la sfârșitul anilor 60, realizat aproape exclusiv din materiale de epocă, fără comentarii.

Competiția de scurt-metraj a recompensat filmele Everything Will Be Okay / Alles wird gut (r. Patrick Vollrath, Germania-Austria, 2015), Chelleh de Davood Khayyam (unul din cele șapte filme iraniene prezente în festival) și Family For Sale de Sébastien Petretti (Belgia, 2015), cu premiile Golden Apricot, Silver Apricot, respectiv cu o Mențiune Specială. 

 

Secțiunea Armenian Panorama nu a acordat premiul cel mare, întrucât, conform explicației juriului, oferite în timpul ceremoniei de premiere și la conferința de presă de după aceasta, ”calitatea filmelor din selecție nu a făcut față așteptărilor”. Totuși, atât situl web al festivalului, cât și cotidianul acestuia, Golden Apricot Daily, menționează un palmares complet al secțiunii, constituit din Caisa de Aur pentru scurt-metrajul The Doctor de Anna Goroyan (Rusia, 2014), Caisa de Argint pentru documentarul de lung-metraj One, Two, Three... de Arman Yeritsyan (Armenia-Germania-Norvegia, 2015), respectiv o Mențiune Specială pentru documentarul de lung-metraj Back To Gürün de Adrineh Gregorian (Armenia, 2015). Și chiar dacă juriul Panoramei Armene a fost dezamăgit de selecția oferită, exact această secțiune a furnizat favoritul juriilor Fipresci și Ecumenic, și anume comedia dramatică Moskvich, My Love (r. Aram Shahbazian, Armenia-Franța-Rusia, 2014). Aceeași secțiune a furnizat și favoritul premiului Fundației Hrant Matevosyan, oferit pentru cel mai bun scenariu și decernat scurt-metrajului The Road, debutul în regie de film al actorului Gagik Madoyan (Armenia, 2014). 

 

Ediția 2015 a festivalului a acordat și un Premiu al Publicului. Acesta a revenit filmului din competiția internațională Freistatt / Sanctuary de Marc Brummund (Germania, 2015), încă un film despre maturizarea forțată a adolescenților furioși din mai 1968. 

 

Favoritul juriului Fipresci, din care am făcut parte, alături de criticii de film Stephen Locke, selecționer pentru Berlinale, și Siranuysh Galstyan, profesor la Institutul de Teatru și Film de la Erevan, a fost Moskvich, My Love. Filmul - cel mai complex și mai subtil dintre filmele despre nostalgia după fosta Uniune Sovietică prezentate în Festival - este o frescă socială polifonică, de rezonanță shakespeariană, care urmărește lamento-ul dezolant-tragi-comic al cetățenilor unei foste republici caucaziene a URSS, imperiu dispărut, în care și-au investit toată energia tinereții, purtați de avatarurile istoriei pe pământuri odinioară prietene, care astăzi nu îi mai recunosc. Aceeași temă complexă - firească și generoasă pentru arealul geografic al festivalului - le este comună și filmelor (ambele produse în Rusia în 2015) Pioneers Heroes / Pionery-Geroi de Natalya Kudryashova, despre maturizarea derutantă a ultimei generații de pionieri ai URSS și, într-o oarecare măsură, The Clinch, o fantezie despre conflictul dintre generația cinică a ”noilor ruși” și cea sovietică și cuminte a părinților acestora - debutul în regie de film al cunoscutului actor Serghei Puskepalis. 

 

În festival au participat și câteva filme românești, dintre care Aferim!-ul lui Radu Jude în competiția principală, scurt-metrajul Excursie de Adrian Sitaru, documentarul Toto și surorile lui de Alexander Nanau, Armenopolis - Armenian Soul și Recognise 1915 - două documentare de Izabela Bostan Kevorkian și Florin Kevorkian. 

[Fotografii de Elena Dulgheru]