Să ne rugăm pentru prietenia și buna înțelegere a popoarelor ortodoxe, pentru unitatea creștinilor și pentru deschiderea lumii către Hristos-Logosul dumnezeiesc!

vineri, 6 septembrie 2019

CUANTIFICAREA RUGĂCIUNII?!...

De vreun an suntem informați că Centrul de Excelență în Neuroștiințe din Universitatea de Medicină și Farmacie „Carol Davila” din București, cu sprijinul Centrului de Cercetare în Medicină și Spiritualitate al spitalului Providența din Iași și cu Universitatea Tehnică Gh. Asachi din Iași, au derulat sau derulează încă un program de cercetare medicală privind efectele rugăciunii - prima cercetare de acest fel din România. Stirea, apărută în toamna trecută, reluată în această primăvară, spune că testele si masuratorile vizează EEG (electroencefalograma), EKG (electrocardiograma), nivelul imunoglobulinei A (responsabilă cu imunitatea), interleukina 6 si 8, nivelul cortizolului si oxitocinei (din mostra salivara) și - foarte generic - teste de psihometrie (adică măsurarea atenției, memoriei, concentrării etc). 
Care sunt scopul medical și viziunea acestor cercetări, nu aflăm din succintul comunicat postat de inițiatorii proiectului, preluat mecanic de presă, fără nici o explicație suplimentară.


Oare cât are de-a face taina rugăciunii cu măsurătorile?
"Și nu voi spune dușmanului taina Ta și nu-Ți voi da sărutare ca Iuda"! 
Oare sunt conștienți respectabilii cercetători, dar mai ales responsabilii teologi implicați în acest proiect, în ce se aventurează? Măsurăm cu electrozi și reactivi efectele harului? "Duhul suflă unde voiește", harul se manifestă după cum și cât vrea Dumnezeu, o știe orice credincios, deci care va fi relevanța experimentului? Și pentru cine este acesta făcut? Pentru oamenii de știință credincioși nu, căci aceștia cunosc efectele rugăciunii de la Sfinții Părinți, din minunile sfinților de ieri si de azi și din experiența personală. Pentru oamenii de știință necredincioși? Aceia, dacă au inimile impietrite, oricum nu vor crede, și au la dispoziție o sumedenie de relatări tematice în literatura din spațiul ortodox și heterodox, tradiționalist, sincretic și știentist. Credința se primește pe calea inimii, nu pe cea a logicii. Nu informația convertește, ci duhul.
Deci, pentru cine se fac aceste măsurători? Pentru ce se vor ruga voluntarii? Pentru buna reușită a experimentului? Pentru luminarea cercetătorilor? Ori vor recita mecanic acatiste? Scris este: "Să nu ispitești pe Domnul Dumnezeul tău!

"Și nu voi spune dușmanului taina Ta și nu-Ți voi da sărutare ca Iuda"! 

Există destule cercetări internaționale pe tema aceasta, deci ce aduce nou proiectul în cauză, comparativ cu rezultatele marilor laboratoare americane, britanice și ale altora*? Știrea nu spune nimic, de ce și cum n-ar conta decât "pionieratul românesc" trâmbițat al cercetătii...
În ce scop declarat s-au făcut măsurători de acest fel în marile laboratoare neuroștiințifice ale lumii si în ce scop au fost acestea, finalmente, folosite? Cât din rezultatele acestor cercetări s-au folosit în scopuri medicale benefice, și cât pentru cele maligne?

Cum poți face apel la voluntari, fără a le dezvălui scopul cercetării pentru care își jertfesc timpul și energia spiritului? 
Si efectul cărui fel de rugăciune se dorește a fi cuantificat? Al rugăciunii făcute din buze, al rugăciunii inimii, sau a minții, ori al celei cu lacrimi? Ori a celei cu lacrimi de sânge, ca a Mântuitorului în Ghetsemani? Oameni buni, profesori, jurnaliști copy/paste, teologi și savanți, să nu ne jucăm cu aceste lucruri!

Dialogul dintre știință și religie este un lucru minunat, dacă nu este făcut formal, ci ca descoperire harică a frumuseții creației dumnezeiești în intimitățile ei, dezvăluită sub acoperământul trezviei și rugăciunii, care îl face pe cercetătorul credincios mai bun, mai frumos, mai intim apropiat de Dumnezeu. În acest fel, cunoașterea științifică se îndumnezeiește și îl sfințește pe cel însetat de cunoaștere, chiar de cunoașterea exterioară, pe care dorește să o pună în folosul aproapelui. Altminteri, intrarea cu bisturiul în tainele creației dumnezeiești devine o pistă periculoasă, o aventură a rațiunii oarbe, care manevrează formule matematice și grafice, spre a le corela mecanic cu reflexe bio-psihice, fără a le intui chintesența - aventură sterilă și păguboasă, care va compromite pentru multă vreme însuși sensul acestui dialog.

Și a venit Tatăl la lucrătorii Săi la sfârșitul zilei și a început să le împartă plata. Și i-a dat un dinar și celui venit în ceasul întâi, și celui venit în ceasul al doisprezecelea. Și a zis cel venit în ceasul întâi: "Tată, eu m-am ostenit pentru Tine de dimineață și am îndurat zăduful zilei și Tu mi-ai dat un dinar, iar acesta din urmă a venit în ceasul al doisrezecelea și Tu tot un dinar i-ai dat". Și a zis Tatăl: "Doar pentru un dinar ne-am invoit! Ce-ți este ție, dacă Eu sunt bun și vreau să-i dau și acestuia tot un dinar?"

Atenție, stimați cercetători, cucernici teologi și generoși voluntari, în ce vă băgați!

https://www.activenews.ro/stiri-sanatate/In-Romania-se-va-desfasura-prima-cercetare-medicala-romaneasca-privind-efectele-rugaciunii-155039

*Vezi articolul „Neuromodulation of group prejudice and religious belief” / Social Cognitive and Affective Neuroscience, Oxford University Press, 2016, p. 387–394, conținând rezultatele cercetării unui colectiv multidisciplinar din departamente de Antropologie, Psihologie, Neurologie, Psihiatrie și Stiințe Comportamentale de la Universitatea California din Los Angeles, SUA, și Universitatea York din Marea Britanie.
 

2 comentarii:

Anonim spunea...

https://www.theguardian.com/world/2019/sep/16/economists-calculate-monetary-value-thoughts-and-prayers

Daniela spunea...

Adevărat! Dacă toți oamenii ar fi convinși pe cale științifică de efectele rugăciunii, ar crede de frică sau s-au ruga pentru ,,moartea,, dușmanilor. Într-un tablou general, dacă s-ar conștientiza puterea minții, am ști că de ea ne este foarte frică. Există efecte atât la rugăciunea de cerere către Dumnezeul Viu sau imaginar, dar și efecte ale oricăror alte tipuri de gânduri, să zicem, ne-ortodoxe. Nu este nevoie de dovezi materiale pentru a induce credința, ci pentru a o întări pe cea corectă pe care deja o ai. Personal, am trăit efectul rugăciunii ,,Iisuse Hristoase, ai milă de mine!,, în timpul unei electrocardiograme. Asistenta a țipat la mine să mă liniștesc, pentru că aparatul și liniile arătau extrem de ciudat. Era ceva demonstrativ? Nu, era un strigăt de-al meu după ajutoru Lui. Iar ,,dovada,, irefutabilă mi-a spus mie că Știe. Asistenta a interpretat cum i s-a dat, nu i s-a indus nimic, pentru că am tăcut... nu m-am mai rugat și am trecut proba electrocardiogramei.