ÎNTRE MITUL ETERNEI IUBIRI ŞI VISUL AMERICAN: “VAGABONDUL MILIONAR”

[Articolul apărut în rev. Lumea Credinţei pe iunie 2009]

Cel mai rãsunator şi mai emotionant film sosit anul acesta în România este, pânã în prezent, de opt ori oscarozatul, detinãtorul a şapte premii BAFTA şi a patru Globuri de Aur "Slumdog millionaire"/"Vagabondul milionar", o coproductie britano-americanã, regizatã de Danny Boyle dupã o culegere de nuvele a lui Vikas Swarup, adaptatã pentru ecran de Simon Beaufoy.
Succesul fulminant al filmului atât la criticã, cât şi la categorii foarte diferite de public confirmã, încã o datã, solutia – providentialã, risc s-o numesc – a colaborãrii dintre sistemul de productie cinematograficã occidental de tip hollywoodian şi Lumea a III-a, cu densitatea ei de viatã, cu poveştile ei inepuizabile şi incredibile, incapabilã, însã (nu atât tehnic, cât managerial), sã le aducã în fata marelui public. O mai fãcuserã filme ca "Babel" (boom-ul oscarizat al anului 2007), "Tsotsie", "Vânãtorul de zmeie" şi altele. Solutia, nãscutã initial ca rãspuns la marea crizã scenaristicã semnalatã de Hollywood şi de Europa Occidentalã de mai bine de un deceniu, este, de fapt, o fatetã a fenomenului mult mai general al altoirilor dintre mari civilizatii complementare, ce brãzdeazã, rodnic şi putin previzibil, întreaga istorie a lumii.
Povestea adolescentului indian Jamal Malik (interpretat de Dev Patel), aşa cum o vedem în film, este compusã nu în India, ci sub pana scenaristului britanic Simon Beaufoy, care a pus cap la cap mai multe povestiri din volumul "Q & A" al scriitorului şi diplomatului indian Vikas Swarup. Gãselnita scenaristicã genialã a lui Beaufoy este împletirea tuturor acestor poveşti realiste cu apãsat accent autohton în jurul axului central al super-show-ului televizat "Vrei sã fii milionar?" în variantã hindi (francizã mondialã, care rãsunã la fel în toate colturile planetei).
Prilejul este folosit pentru relatarea, în ritm trepidant de întrebãri cu mizã fabuloasã şi rãspunsuri hazardate, a vietii aspirantului la titlul de milionar, adolescentul orfan Jamal, chelner într-o centralã telefonicã, îndrãgostit de frumoasa şi inaccesibila Latika (alias Freida Pinto), tot orfanã, fosta sa prietenã de joacã din mahalalele Mumbaiului (metropolã a Indiei), vândutã de mafiotii locali unui bogãtaş şi tinutã, evident, sub sechestru. Povestea, ce reitereazã mitul indian al eternei (şi imposibilei) iubiri, se deruleazã fragmentat, în segmente dictate de întrebãrile realizatorului emisiunii: în spatele fiecãrei întrebãri de culturã generalã stã un capitol de viatã, a cãrui coda este chiar rãspunsul la întrebare. Dar fiecare întrebare este pigmentatã de o dozã de ironie – atac direct al realizatorului (interpretat de Anil Kapoor, star al studiourilor Bollywood), uimit de cunoştintele vaste, inexplicabile pentru el, ale "micului cerşetor". Astfel, atât tensiunea emotionalã, cât şi pendularea dintre prezent şi meandrele amintirii sunt asigurate, iar suspansul (inerent emisiunii-concurs), înobilat de miza realã a lui Jamal (cucerirea iubitei, iar nu a celor 20 de milioane de rupii) atinge apogeul când realizatorul emisiunii, invidios pe aura crescândã a tânãrului concurent, îl dã pe mâna politiei, chiar înaintea întrebãrii hotãrâtoare, sub acuzatia (inventatã) de a fi trişat.
În ritmul de bombardament al întrebãrilor contra cronometru, mitul iubirii fãrã sfârşit pãrãseşte zona melodramaticului (fãrã a-şi pierde, însã, substanta celestã) şi se împleteşte cu realitatea tumultuoasã, extrem de dinamicã şi paradoxalã a lumii suburbane (criminalitate mafiotã, exploatarea minorilor, conflicte interreligioase, politie delãsãtoare şi coruptã) - o lume extrem de pauperã, dar conştientã de importanta propriei identitãti -, pentru a crea un tablou fascinant de real al Indiei contemporane.
Iar dacã operatorul britanic Anthony Dod Mantle a avut curajul sã se aventureze în cartierele cele mai nesigure ale Mumbaiului, folosind tehnici de filmare speciale pentru a surprinde multe elemente de ciné-verité, interpretii (majoritatea, localnici şi neprofesionişti) şi-au dat mâna pentru a da viatã unor momente filmice de rarã autenticitate şi cuceritoare vibratie; dintre acestea, scenele de masã cu copii, tributare atât entuziasmului local, cât şi mãiestriei regizorale a lui Danny Boyle (fotbalul printre gunoaie, cursele-urmãrire pe strãdutele prãfoase, amintind de cele din "Vânãtorul de zmeie", scenele din tabãra micilor cerşetori, inspirate ca atmosferã din clasicul "Vremea tiganilor" al lui Kusturica) înscriu un capitol antologic în istoria cinematografului.
Filmul poate fi vãzut la Cinemateca Românã şi la cinematografele Multiplex.