Apărut în Ziarul Lumina de sâmbătă 25 iulie 2015
Moștenitoare
a unei istorii recente similare sau apropiate, acest cinematografii,
deși de sine stătătoare, au o serie de elemente comune în
privința perspectivei de abordare a artei filmului, cât și în
ceea ce privește valorile fundamentale ale vieții. La o privire mai
atentă, regăsim în ele idealuri și tipologii umane comune, care
se pare că le-au modelat, de secole, istoria.
Pe
lângă competiția internațională de lung-metraj (împărțită în
secțiile de documentar și ficțiune), festivalul mai conține o
secțiune de scurt-metraj, o competiție națională, intitulată
”Armenian
Panorama”
și
cîteva secțiuni necompetitive.
Premiul
Federației Internaționale a Criticii de Film (FIPRESCI) are, spre
deosebire de cele ale secțiunilor competitive, o valoare strict
onorifică (nematerială), dar importantă din punct de vedere
profesional. Probabil că din acest motiv direcția de programe a
festivalului a propus în acest an spre selecție juriului FIPRESCI o
serie de filme din secțiuni diferite, cele mai multe aparținând
programului din afara concursului "Films
Across Borders" (șapte filme),
două, Competiției Internationale și un singur film secțiunii
"Armenian
Panorama".
Din acest juriu am
făcut parte, alături de istoricul de film Siranush Galstyan,
profesor de istoria filmului la Universitatea din Erevan și Stephen
Locke, critic de film și selecționer pentru Berlinale.
Cu
toate că cele zece pelicule aparțineau
unor secțiuni diferite, toate aveau ceva comun în privința
sensibilității și viziunii despre lume, completând împreună un
tablou unic, specific duhului ”Caisei de Aur”. Filme dezbătând
probleme sociale specifice țărilor din care provin, ca drama
israeliană de familie Ben
Zaken
(r. Efrat Corem) și coproducțiile georgiene Corn
Island de
George Ovashvili și
Line
of Credit
de Salome Alexi;
filme reconsiderând trecutul recent, ca multiproducția
armeano-franco-rusă Moskvich,
My Love de
Aram Shahbazyan, rusescul
Pioneer
Heroes de
Natalya Kudryashova și coproducția turcă Snow
Pirates,
de Faruk Hacihafizoglu;
dar și filme tratând teme eterne, ca prietenia și copilăria
(Sivas,
de
Kaan Mijdeci),
lupta pentru maturizare într-o lume patriarhală (40
Days of Silence, al
regizoarei
Saodat Ismailova),
confruntarea dintre satul paradisiac și orașul pierzării (The
Move, de
Marat Sarulu),
ori cea dintre profesor și elev, transformată într-o distrugătoare
și periculoasă poveste de dragoste (The
Clinch, de
Serghei Puskepalis):
toate acestea formează un portret cinematografic multinațional
colectiv, ale cărui idealuri sunt aspirația către frumusețe,
armonie și credința în valorile umane autentice, pe care
civilizatia secularizată este pe cale de a le pierde total.
Cu
toate că selecția pe care am fost invitați să o jurizăm a fost
limitată, au existat câteva pelicule care ar fi meritat să fie
recunoscute de jurii și de un public mai larg. Cele mai atașante
pelicule, care au atras voturile tuturor membrilor juriului criticii,
dar nu au obținut nici un premiu, sunt Sivas,
Snow Pirates
and Corn
Island.
Primele două au acțiunea plasată în provincii din Turcia și
explorează universul copilăriei. Primul
povestește
despre luptele ilegale de câini organizate de țăranii din Anatolia
și de prietenia dintre un băiat și un câine salvat de acesta. Cel
de-al doilea descrie lupta pentru supraviețuire a unui grup de
prieteni, obligați să fure cărbune pentru încălzirea familiilor
lor în cea mai grea iarnă din istoria Turciei moderne, în perioada
crizei economice a anilor '80.
Tot
lupta pentru supraviețuire, de data aceasta, a țăranilor abhazi în
timpul războiului georgiano-abhaz, este tema filmului Corn
Island. Regizorul
filmului, George Ovashvili este multilaureat pentru tulburătoarea sa
peliculă despre același război, văzut din perspectiva unui copil,
Celălalt
mal (The Other Bank),
care a putut fi văzut în România și despre care am scris (vezi:”Celălalt mal” sau eroismul copiilor, Ziarul Lumina, 21 iunie 2014).
Nostalgia
după fosta Uniune Sovietică sau, mai exact, lamentarea
disperat-tragicomică a cetățenilor unui imperiu care nu mai
există, în care fiecare și-a investit energia, pentru a-și
cîștiga un loc respectabil în societate, este tema comună a
filmelor Pioneers
Heroes
și Moskvich,
My Love.
Primul urmărește maturizarea unui grup de prieteni, odinioară
pionieri, care nu-și găsesc locul într-o Rusie postcomunistă
lipsită de ideal. Cel de-al doilea este laureatul premiului FIPRESCI
și al Premiului Juriului Ecumenic al Festivalului, și despre el voi
scrie pe larg.
Corespondență
de la Erevan
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu