Văzând derularea vertiginoasă a evenimentelor de după catastrofa din clubul bucureștean și amplitudinea națională a crizei declanșate de aceasta, nu se poate să nu îți pui niște întrebări. Și lista lor este lungă. În loc să se limpezească, lucrurile par tot mai tulburi, binele se amestecă cu răul, victimile cu eroii și cu călăii (încă neidentificați, dar suspectabili), virtutea cu viciul, concretul cu generalitatea, într-o învolburare de ape tot mai tulburi, în care nu știu cine și ce pescuiește.
Sfinții Părinți spun că în vremurile din urmă cea mai grea piatră de încercare va fi cea a discernământului. Iar pentru discernământ trebuie pace lăuntrică, duh nepătimaș și limpezime a minții, adică exact ceea ce un șoc emoțional puternic și o mare suferință tind să înlăture din noi. Cu cât șocul și suferința sunt mai mari și cuprind mai multe persoane, cu atât tulburarea publică și starea de nemulțumire este mai mare. Lumea caută vinovații.
Primii incriminați au fost, e de înțeles, patronii localului, care nu asiguraseră protecția corespunzătoare contra incendiilor și permiseseră efectele pirotehnice în condiții improprii, apoi echipa pirotehnică, apoi primarul de sector, care ar fi avizat funcționarea localului fără avizele corespunzătoare (cu toate că acesta susține contrariul), apoi valul de acuzații a început să se reverse asupra întregului sistem politico-administrativ românesc. E simplu, căci rockerii sunt prin definiție antisistem - nimic rău în asta, dacă revolta se rezumă la versuri, muzică și stil de viață, dar când această revoltă vizează haotic toate sferele establishmentului (guvern și politicieni, dar și Biserică și societate), te întrebi: Cine dorește toate acestea?
Cum de s-a schimbat peste noapte o generație de adolescenți și tineri apolitici, indiferenți electoral (conform statisticilor recente), ale căror idealuri sunt cele ale muzicii pe care o ascultă (libertatea și anarhismul, libera-cugetare și convingerea că ”sunt diferiți”)? I-au schimbat durerea și sentimentul nedreptății, care i-au și solidarizat, iar incapacitatea sistemului de a răspunde prompt cererii lor de dreptate nu făcut decât să le întețească furia și s-o îndrepte orbește asupra întregii societăți. Și atunci: ”Jos sistemul!”. O generație de tineri fără agendă politică strigă: ”Jos guvernul, președintele, Biserica!”. În interesul cui? Pentru a pune în loc ce?
Găselnița cu corupția, lansată imediat de presă și preluată de demonstranți, e o platformă revoluționară simplistă, dar nerezolvabilă cu revoluții, ci cu o justiție independentă și o bună relație dintre instituțiile statului și societatea civilă, iar o revoluție nu face decât să zguduie toate acestea. Pentru a le înlocui cu ce, când ”strada” nu știe să-și desemneze proprii reprezentanți în discuțiile cu președintele, decât dintre reprezentanții fostelor grupuri de putere, actuale sau din guvernările anterioare? Într-o dimineață, când Piața Universității era încă pustie, un om cu o portavoce îl întreba pe cel care i-o dădea: ”Și ce vom striga?”
Toate acestea amintesc de alte antecedente revoluționare din Piața Universității, dar cel mai mult de Revoluția din decembrie 1989, cu a cărei amploare tind să se asemene. Să se asemene și să nu se asemene...
Căci Revoluția de la 1989 (fie că unii o numesc altfel) avea un scop, practic unanim acceptat, care era dincolo de schimbarea conducerii de atunci, viza schimbarea unui întreg sistem social, eliberarea de comunism și, pe cât posibil, de influența sovietică. Lozinci bine întipărite în memoria colectivă, ca ”Dreptate, ochii plânși vor să te vadă!” coalizau o țară întreagă, iar dreptatea era cea cerută de muncitorii greviști de la Brașov, de miile de condamnați și hărțuiți pe motive politice, de luptătorii anticomuniști - adevărați eroi și martiri - și de un întreg destin național, frânt, deformat și batjocorit vreme de patru decenii. Desigur că mașinații au existat și multe dintre acestei idealuri au fost parțial compromise, dar asta e altă problemă.
Ce se întâmplă acum? În ajunul nopții de Halloween, un club de muzică hard-rock, ticsit cu oameni, ia foc în câteva secunde. Zeci de morți, peste 150 de răniți, în suferințe atroce. Majoritatea sunt oameni tineri și apolitici. Cu toții sunt victime. Unii dintre ei își dovedesc eroismul, salvându-i pe alții, uneori cu prețul propriei vieți. Astfel de lucruri ne impresionează, pentru că nu se întâmplă în viața obișnuită, dar în condiții de război și în marile cataclisme ele sunt frecvente. Unii își dovedesc eroismul, alții lașitatea. Da, au existat eroi la ”Colectiv”, a existat frumusețe umană și sacrificiu, dar ele au existat și în cazul minerilor blocați pentru câteva săptămâni în subteran, în catastrofele din combinatele de industrie grea sau în dezastrul de la Cernobîl. Acolo au fost eroi cu sutele, care și-au jertfit viața pentru comunitate. Dar nimeni nu a făcut din toți aceștia eroi naționali! A vorbi în termeni generali de ”eroii de la Colectiv” și a insinua un anumit ideal național al acestor tineri, așa cum încearcă să facă presa, pare cel puțin abuziv. Ori se dorește crearea unui simbol? Căci o revoluție nu poate exista fără simboluri!
Între timp, aflăm că localul ”Colectiv” a găzduit nu o singură dată concertecu ritualuri satanice în toată regula, iar pe internet apar știri cutremurătoare despre ipoteza crimei cu premeditare. Depoziția lui Florin Chilian demonstrează, pe baza tehnologiei pirotehnice, că ”focul a fost pus de o mână criminală”; muzicianul citează și o conversație particulară a unui funcționar guvernamental, care știa pe 29 noiembrie despre declanșarea iminentă a unui dezastru, ”un accident, ceva cu mulți morți”*. Tot din mediul on-line aflăm că unul dintre patronii clubului și-ar fi anunțat cu o zi înainte prietenii să nu meargă la concertul de la ”Colectiv”**. Dar este treaba procuraturii, nu a mea, să investigheze aceste lucruri.
Mă mir cum presa ocultează aceste subiecte fierbinți, care ar fi trebuit să fie cruciale în soluționarea juridică a cazului. În schimb, tabloidele reiau zilnic refrenul: ”Jos corupția! Jos Biserica! Trăiască eroii!”. Este ciudat că înseși victimele catastrofei și susținătorii lor par mai interesate de ”revoluție”, decât de aflarea adevăraților vinovați, cu toate că din primele zile ceruseră ”dreptate și pedepsirea vinovaților”. ”Nu plecăm acasă, morții nu ne lasă”, strigă demonstranții, amintind din nou de decembrie 1989. Dar de ce cer aceștia demisia guvernului, iar nu soluționarea juridică a anchetei? Cine vrea să destabilizeze o țară întreagă? Cui îi e frică de Biserică?
Este adevărat, corupția și imoralitatea guvernanților au atins cote foarte mari și mulți demnitari ar fi trebuit să își dea de multă vreme demisia, dar cât de bine face, în aceste condiții, un vid complet de putere? E de înțeles nevoia unei schimbări de guvern, dar asta se poate face și fără revoluție.
Pentru o revoluție este nevoie de eroi și de jertfe. Cu cât mai multe jertfe, de preferință nevinovate, cu atât valul de revoltă este mai mare, iar șansele de succes ale revoluției cresc. Îmi amintesc de morții de la Timișoara și de simptomatica falsificare a listelor de cadavre, astfel încât numărul de morți să pară cât mai mare, iar revoluția, mai sângeroasă. Cine avea nevoie de toate acestea? - mă întrebam cu naivitate atunci. Am înțeles când am studiat științele comunicării. Avea nevoie ”imaginea” evenimentului, care, pentru a reprezenta o revoluție, trebuia să fie cât mai grandioasă și să creeze un val cât mai mare de simpatie și susținere internațională. Aveau nevoie cei care urmau să profite de această imagine.
Îmi amintesc cu groază că unul din membrii supraviețuitori ai formației ”Goodbye to Gravity” povestise în presă că patronii localului îi ceruseră ”să fie în sală cât mai multă lume”; pentru a se vinde cât mai multe bilete, desigur, sau...? Las soluționarea aceste ipoteze în seama altora.
Există o inginerie a revoluțiilor, declanșabile la comandă pe fundalul unei structuri statale fragile și a unei populații dezbinate? Căci ideea ”scenariului” nu are cum să nu ne vină în minte, din moment ce o bună parte a Europei de Est, din Ucraina până în Georgia și Basarabia, este zguduită de valuri de instabilitate, violență și vid de putere. O conducere slabă, care nu poate împăca pretențiile internaționale cu necesitățile interne este platforma ideală pentru așa ceva. Dar nu este și suficientă, mai este nevoie și de dezbinarea cronică a populației.
Am simțit cum își face loc, forțând consecințele tragediei de la ”Colectiv”, un scenariu de revoluție anticlericală și anticreștină. O nouă revoluție a secularismului ateu. Dar iată că tocmai suferința care a stat la baza acestei revolte își găsește alinarea în Biserică! Sutele de preoți implicați trup și suflet, alături de medici în ajutarea
victimelor devastatorului incendiu, prin donații de sânge, neîncetate rugăciuni în toate bisericile din țară, dar și la locul sinistrului, și ajutor financiar, au schimbat, prin dragostea lor,
mentalități și au asanat sursele unor conflicte absurde. Biserica, huiduită în stradă de protestatari, permanent umilită de presă și batjocorită de repetate ori în localul ”Colectiv”, își primește cu dragoste semenii aflați în suferință, necăutându-i la față sau la credință, după modelul Samarineanului milostiv. Este imposibil ca atâta revărsare de dragoste să nu își arate roadele.
Da, sunt posibile scenarii de revoluții și destabilizări, bazate pe ură și dezbinare. De fapt, jucăm șotron printre ele, fără să știm. Dar câtă vreme acest popor și Biserica sa (cea ortodoxă, majoritară, dar și celelalte culte creștine) poartă în sine suficiente resurse de iubire, coeziune și iertare, Dumnezeu nu ne va lăsa, iar scenariile de dezbinare și aservire vor falimenta. Să nu ne temem de ”scenarii”, câtă vreme purtăm în suflet bunătate, credință, luciditate și curajul de a spune adevărul, câtă vreme avem sentimentul coeziunii naționale și celei în jurul lui Hristos. Iar numele clubului, din simbol proletcultist (preferință a curentelor recente de artă underground) poate deveni, recuperându-și semnificația originară, simbol al concordiei naționale și religioase. Așa să ne ajute Dumnezeu!
__________________________________________________________
*http://m.ziuanews.ro/dezvaluiri-investigatii/florin-chilian-la-colectiv-a-fost-crima-cu-premeditare-focul-nu-a-pornit-de-la-artificii-a-fost-pus-de-o-mana-criminala-332832, 4.11.2015.
**http://infoalert.ro/2015/11/04/cutremurator-ce-au-gasit-anchetatorii-in-telefonul-unuia-dintre-cei-3-patroni-de-la-colectiv/?utm_source=dlvr.it&utm_medium=facebook.
Iată și ”Mărturisirea unui ex-rocker”: http://www.ziaristionline.ro/2015/11/11/colectiv-recviem-pentru-un-vis-marturisirea-unui-ex-rocker/
Comentarii
Se pare că realitatea nu este foarte departe de cea pe care am descris-o: http://vremuritulburi.com/2015/11/10/lovitura-de-stat-a-reusit-soros-este-oficial-noul-premier-al-romaniei/Iată și ”Mărturisirea unui ex-rocker”: http://www.ziaristionline.ro/2015/11/11/colectiv-recviem-pentru-un-vis-marturisirea-unui-ex-rocker/
Postări
7 comentarii:
Doamna Dulgheru, va recomand sa cititi acest eseu de Andrei Plesu, absolut extraordinar.
http://www.orthonews.ro/despre-smerenie-si-suris/
"E simplu, căci rockerii sunt prin definiție antisistem - nimic rău în asta, dacă revolta se rezumă la versuri, muzică și stil de viață, dar când această revoltă vizează haotic toate sferele establishmentului (guvern și politicieni, dar și Biserică și societate), te întrebi: Cine dorește toate acestea?"
In primul rand poate ca acea tragedie de la club nu s-ar fi petrecut daca coruptia, impostura si incompetenta nu ar reprezenta un adevarat cancer in cadrul institutiilor statului. Si nu numai aceasta, ci o gramada de tragedii care se produc zilnic in Romania datorate tot coruptiei si nepasarii. Cunosc cazuri in care oameni care doreau sa faca lucruri utile societatii (asezaminte sociale pentru oameni fara posibilitati materiale, copii orfani etc.), sa protejeze monumente istorice aflate in stare catastrofala s-au lovit de diversi functionari corupti care doreau spagi consistente pentru a le da acestora diverse avize pe care trebuiau sa le acorde gratuit daca erau indeplinite toate cerintele legale. Poate ca pe de o parte au si ei dreptate: daca vrei sa elimini (sau cel putin sa reduci la un nivel nesemnificativ) coruptia si incompetenta, ar fi necesar ca sistemul sa fie construit pe alte baze cum ar fi, de exemplu, meritocratia sau raspunderea politica si penala a fiecarui politician pentru actiunile sale.
Si o scurta observatie: in 1989 flacara s-a aprins tot de la un eveniment lipsit de importanta - transferul legal stabilit de instanta al unui pastor, transfer cerut de conducerea bisericii respective ca urmare a unui comportament indecent al respectivului pastor. Ca au fost niste servicii secrete sau persoane care au profitat de situatie pentru a o transforma in altceva, este alta poveste si exista suficiente carti care trateaza aceasta problema. Dar de la acel eveniment banal la rasturnarea unui regim nu au mai fost decat cativa pasi. Nu zic ca situatia de acum se aseamana cu cea din 1989, insa este un exemplu ca un eveniment minor poate declansa, in urma unei reactii in lant, evenimente majore.
Bogdan
@Bogdan. De acord, dar flagelul corupției e atât de general, încât poți zice că tot ce se mișcă prost în țara asta - în finanțe, sănătate, învățămât, presă, economie etc - se datorează corupției. Dar există și corupție internațională, care deja presează de ani buni asupra noastră și presează tare. Conducerea actuală cedează exagerat și e gata să facă orice pentru a intra în voia puterilor mai mari. Aici e nevoie de multă diplomație, căci și rigiditatea exagerată poate fi autodistructivă. E nevoie de multă abilitate, ceva cultură politică, mult curaj și priceperea de a atrage aliați pt a face ceva de calitate. Există oameni capabili în țara asta, care cred că ar face față acestor condiții. Dar s-or pricepe protestanții din stradă să îi propună, dacă lăsăm totul pe mâinile lor și - așa cum se vehiculează deja în presă - pe mâinile unora care nu ne vor deloc binele?
Elena, dupa cum vezi nu avem motive sa fim optimisti. Probabil multa lume nu stie, dar in acest moment se incalca esential Constitutia, avem o republica prezidentiala si un presedinte care face absolut ce vrea, fara niciun fel de cenzura din partea nimanui. Imi pare rau ca am o varsta si o profesie care imi permit sa-mi dau seama si sa stiu ce se intampla - si e rau. Nu exista nicio scuza ca am ajuns aici.
Ai mare dreptate, de coruptia internationala nu vorbeste nimeni, se bate apa-n piua cu coruptia noastra, se face din tantar armasar si se abate atentia de la cu adevarat importante manevre. As fi preferat sa nu stiu nimic, sa dorm linistita.
Nu are dreptate Bogdan, evenimentele de care vorbeste el au fost - si atunci, si acum - pretexte, nu cauze. Din pacate lucrurile se privesc la suprafata, oamenii sunt mult prea usor de manipulat, nu-si pun intrebarea esentiala - cat din tara noastra ne mai apartine si, in felul in care decurg lucrurile, in cat timp n-o sa ne mai apartina nimic din tara "noastra"? Si asta nu are nimic de-a face cu coruptia pe care o acuza ei, ci cu lucruri mult mai serioase.
Pe cine reprezinta "strada"? Vom vedea la vot. Parerea mea e ca pe mai nimeni.
Am obosit foarte, foarte mult.
Ivona
@Ivona
Aveți dreptate. Dar răspunsul la întrebarea ”Cat din tara noastra ne mai apartine?” e legat direct de corupția la nivel înalt, coroborată cu cea internațională. E nevoie de o personalitate puternică și abilă, susținută de un guvern bine coagulat și coerent, spre a lupta cu toate acestea.
Da, lucrurile astea obosesc foarte repede. Citiți reportajul despre Armenia! Urmează în scurt timp partea a doua, apoi a treia.
Articol foarte interesant...Ce sa întâmplat in ultima săptămana in România si in ultima vreme in Europa de Est nu poate sa ne lase indiferent. Nu putem sa nu ne punem întrebări căci viitorul nostru este in joc. Trebuie populația sa își regăsească spiritul critic si sa își amintească ca istoria se repete. Ce sa întâmplat in 1989 nu a fost o revoluție făcută de popor, nu poporul la dat jos pe Ceaușescu. A fost o lovitura de stat. Așa ca cei care compara revoltele din București cu revoluția din 1989 ar trebuie sa își amintească ca a fost cineva in spate in 1989 si ca poate si in ziua de azi cineva manipulează România ca sa o destabilizeze cât mai mult.
@Oxana, oriunde te-ai afla.
În 1989 a fost o lovitură de stat, combinată cu o revoluție, combinată cu... Studiază istoria și vezi că toate revoluțiile și chiar și revoltele mai mici au o organizare, una relativ limpede și alta de culise, iar în culise se dau luptele dintre diferite servicii secrete, grupuri de interese etc. Nici nu poate fi altfel, pt că mizele sunt foarte mari. Bine ar fi ca mințile celor care influențează și decid să fie cât mai limpezi și bine intenționate față de țara noastră. Dar numai noi, românii (ca cetățenie, nu neapărat ca etnie), putem fi bine intenționați față de ea (dacă suntem). Sunt ele?... Loviturile de stat nu implică schimbări de sistem economico-social, ca cele de la comunism la capitalism sau invers.
Trimiteți un comentariu