Căluşul

 [Fragment din volumul ”Erotico-Apocaliptica. Poeme din Templul Tatălui”, Editura OPT, 2015]

Căluşul

Trei Căluşi de foc şi-o stea, mon amour

Trage cerul de perdea, mon amour!

Trage lumile de dinţi, mon amour!

Şi genunchii de fierbinţi, mon amour!

Trei Căluşi fierbinţi şi-un foc, mon amour

Trage cerul de ghioc, mon amour!

Trage inima de frîu, mon amour!

Într-al serii dor tîrziu, mon amour.

În a serilor devremi, mon amour

Cînd născut-ai printre vremi, mon amour

Trei Căluşi de foc fîrtaţi, mon amour

Din genuni îngemănaţi, mon amour.

„Doamne, du-mă-n palma Ta, mon amour!

Pune-mă-n ghioc de stea, mon amour!”

− gura fetei se ruga, mon amour

Iar Căluşul ce zicea, mon amour?

„Doamne, culcă-mă în zări, mon amour!

'n ale cerului cărări, mon amour!”

− zis-a nopţii turturea, mon amour

Iar Căluşul ce zicea, mon amour?

Trei Căluşi veniţi din zări, mon amour

În albastrele căldări, mon amour

Se-aruncau prin ochi de za, mon amour

Fata lumii-a o juca, mon amour.

Trei Căluşi din depărtări, mon amour

Fata lumii în născări, mon amour

Se-nvoiră-a o juca, mon amour

Într-a cerului perdea, mon amour.

„Trei Căluşi de foc fîrtaţi, dragii mei

În genuni îngemănaţi, dragii mei

Cum voiţi a mă juca, dragii mei?

Ce cătaţi la casa mea, dragii mei?

Casa mea e loc curat, dragii mei

De arhangheli măsurat, dragii mei

Ocrotit de heruvimi, dragii mei

Şi nu vrea ai lumii spini, dragii mei!”

„Foc din foc sîntem şi noi, dragă fa!

Trup din cer şi inimi noi, dragă fa!

Foc înalt din cerul sfînt, dragă fa!

Care pîlpîie-n Cuvînt, dragă fa!

Foc din foc, căci sîntem fraţi, dragă fa!

Din trei sori înaripaţi, dragă fa!

Lumea-n jocuri s-o rotim, dragă fa!

N-avem voie s-o oprim, dragă fa!”

„Fraţi de foc şi rupţi din cer, dragii mei

Eu nimica nu vă cer, dragii mei

Jocul vi-l puteţi juca, dragii mei

Dar ce vreţi la casa mea, dragii mei?

Casa mea e loc ferit, dragii mei

De heruvimi ocrotit, dragii mei

Într-al Duhului răgaz, dragii mei

Ce voiţi a-mi fi necaz, dragii mei?”

„Nu voim te necăji, dragă fa!

Nici genunchii a-ţi juli, dragă fa!

Ci-a te prinde-n joc frumos, dragă fa!

Din Cuvîntul luminos, dragă fa!

Nu voim a te-ntrista, dragă fa!

Nici călcîiu-a-ţi luneca, dragă fa!

Ci-a te duce în înalt, dragă fa!

Într-al cerului asalt, dragă fa!”

„Cerul mi-i lăcaş deja, dragii mei!

La ce voi a mai juca, dragii mei?

Domnul este-al meu stăpîn, dragii mei,

Şi nu voi un alt jupîn, dragii mei!

El în cer m-a aşezat, dragii mei!

Ce mi-i lumea de sub leat, dragii mei?

Ce mi-i jocul mişcător, dragii mei,

De voiţi să mă cobor, dragii mei?”

Trei Căluşi de foc plecau, dragii mei

Şi pe fată mi-o slăbeau, dragii mei

Doar toiagul şi-l lăsară, dragii mei

Să-i aştepte pînă-n diseară, dragii mei.

Iară sara cînd veni, dragii mei

Şi cînd fata se porni, dragii mei

Pe Hristos a Îl ruga, dragii mei

Şi din ochi a lăcrima, dragii mei.

În cea sară la apus, dragii mei

Orice vorbă s-a răpus, dragii mei

Ruga inimii-a secat, dragii mei

Iară Domnul a oftat, dragii mei:

„Cum se face, draga Mea, draga Mea

Că nu voi a te juca, draga Mea

Cu ai Mei Căluşi de foc, draga Mea,

Ce în ceruri pururi joc, draga Mea?

Şi din ceruri, cu temei, draga Mea

Se cobor în văi de tei, draga Mea

Şi-n arţari a îi juca, draga Mea

Foc şi apă-a închega, draga Mea!

Cum se face că nu vrei, draga Mea

Să-Mi aduci parfum de tei, draga Mea

Şi polenuri din arţari, draga Mea

Căluşarilor cei mari, draga Mea?”

Domnul mi se întreba, dragii mei

Iară uşa-Şi închidea, dragii mei

Şi fecioara lăcrima, dragii mei

Şi pustie-i casa sa, dragii mei.

Şi tăcu al meu condei, dragii mei

Între ceruri şi temei, dragii mei

Între ceruri, pe-nnoptat, dragii mei

Fruntea mi-a îngîndurat, dragii mei.

Aşteptînd cuvînt din nou, dragii mei

De la Domnul, în ecou, dragii mei

De la Domnul, în surîs, dragii mei

Ce-a rostit, să fie scris, dragii mei.

Tace ceata de creştini, dragii mei

Roua plînge pe sub crini, dragii mei

Şi obrajii au pălit, dragii mei

Inimile-au amuţit, dragii mei.

Tac şi cărţi şi tac şi eu, dragii mei

Tace un Ceaslov prea greu, dragii mei

Şi-un Pidalion cu tîlc, dragii mei

Peştele se face mîlc, dragii mei!

Şi din mîlcul nepătruns, mon amour

Iat-o voce s-a desprins, mon amour:

„Voi, creştini şi mîndra Mea, dragii Mei

Toată lumea de sub stea, dragii Mei

Şi popor obijduit, dragii Mei

De-ntuneric cîrmuit, dragii Mei!

Voi, creştini şi oameni-fraţi, dragii Mei

În dureri încarceraţi, dragii Mei

Frunţi plecate-n iarmaroc, dragii Mei

Cum uitarăţi de-al Meu joc, dragii Mei?

Cum uitarăţi Taina Mea, dragii Mei?

Flacăra ce-n trup ardea, dragii Mei,

Inima vă-nveşmînta, dragii Mei,

Şi pămîntul Mi-l rotea, dragii Mei!

Nu mai ştiţi că-n Taina Mea, dragii Mei

Roata cerului cînta, dragii Mei,

Inima o învia, dragii Mei

Şi pămîntu-nviora, dragii Mei?

Aţi uitat de-al Meu surîs, dragii Mei?

Cerul cînd vi L-am deschis, dragii Mei,

Foc din cer cînd v-a cuprins, dragii Mei

Pe pămînt de s-a prelins, dragii Mei?

Foc nemistuit de dor, dragii Mei

Lumea toată o-nfăşor, dragii Mei

O-nconjor în cînt de joc, dragii Mei

Cin-rămîne sub obroc, dragii Mei?

Cine nu ştie-a juca, dragii Mei

Nu ştie ce-i dragostea, dragii Mei

Cine nu ştie-a hori, dragii Mei

Nu ştie nici a iubi, dragii Mei.

Inima i s-o usca, dragii Mei

Şi copiii i-or pleca, dragii Mei.

I-or pleca în depărtări, dragii Mei

Peste mări şi peste ţări, dragii Mei,

Unde jocul nu-i surîs, dragii Mei,

Ce-am rostit, să fie scris, dragii Mei!

Căci jocu-i făcut din foc, dragii Mei

Saltă lumile-ntr-un loc, dragii Mei

Şi de-acolo-n pieptul Meu, dragii Mei

Că din foc-s făcut şi Eu, dragii Mei!

Jocul joacă cer şi stei, dragii Mei

Şi pămînturi şi temei, dragii Mei

Şi roteşte ne-ncetat, dragii Mei

Dansul lumii legănat, dragii Mei!

Nu voiţi a mai juca, dragii Mei?

Greul a vă lepăda, dragii Mei,

Şi genunchii-a fluiera, dragii Mei?

N-aţi ieşit din coasta Mea, dragii Mei!

Nu voiţi a mai juca, dragii Mei?

Fruntea a vă descrunta, dragii Mei,

Şi urîtu-a lepăda, dragii Mei?

Ce cătaţi la nunta Mea, dragii Mei?!

Nunta Mea e legămînt, dragii Mei

Între ceruri şi pămînt, dragii Mei

Hora inimilor mari, dragii Mei

Nunta nunţilor de ţari, dragii Mei!

Nunta Mea e dor curat, dragii Mei

Peste ceruri revărsat, dragii Mei

Spre-a vă prinde-n al Meu joc, dragii Mei

Braţele Mi-am pus pe foc, dragii Mei!”

Iară fata de-auzea, mon amour

Mîinile ea îşi frîngea, mon amour

Şi pe Domnul implora, mon amour:

„Doamne, nu mă lepăda, mon amour!

Du-mă iar în casa Ta, mon amour!

Crucea inimii Ţi-aş da, mon amour!

Şi învaţă-mă-a juca, mon amour!”

− în al nopţii ars ghioc, dragii mei

Fata se ruga cu foc, dragii mei.

„Iată Crucea luminînd, mon amour!

Iată lumile-adunînd, mon amour!

Inimile-nveşmîntînd, mon amour,

Şi iubirile rotind, mon amour!

Doamne, ia inima mea, mon amour!

Şi aşeaz-o-n Crucea Ta, mon amour!

Ca pe-o piatră nestema, mon amour!”

− taină-n taină se unea, mon amour!

Fata-n timp ce se ruga, dragii mei

Căluşarii se-apropia, dragii mei

Şi la poartă îi bătea, dragii mei,

Fata lor le deschidea, dragii mei.

Şi Căluşii-n foc zburînd, dragii mei

Cu al fetei legămînt, dragii mei

A ei inimă-o purtau, dragii mei

Şi pe Cruce-o aşezau, dragii mei.

În cea Cruce luminînd, dragii mei

Cer şi veacuri şi pămînt, dragii mei

Respirînd de dor mereu, dragii mei

− Inima lui Dumnezeu, dragii mei!

Foc din foc şi foc din cer, dragii mei

Foc din lună şi nu pier, dragii mei

Foc din inimă şi gînd, dragii mei

Cer-pămînturi reunind, dragii mei.

Reunind pămînt şi noi, dragii mei

Cerul cerului din doi, dragii mei

Şi-a iubirilor iubiri, dragii mei

Domnul azi vă face miri, dragii mei!

Căci nuntirea-i joc curat, dragii mei

Peste Cruce-ngemănat, dragii mei

Pe sub Patimă rotit, dragii mei

Crucea Ta azi ne-a unit, dragii mei!

dragii mei. dragii mei. dragii mei.