Un nor numit ”Erotico-Apocaliptica” - reportajul lansării din București

Florin Caragiu, Elena Dulgheru, Christian Crăciun

Am reușit în sfârșit să adun materialele (fotografii, înregistrări, cuvinte, referințe din mediul on-line) din jurul lansării ”Erotico-Apocalipticii” din seara de 17 decembrie 2015 de la Librăria ”Eminescu” din capitală.

Le mulțumesc tuturor participanților (în jur de 30, printre care marea plasticiană-iconograf Elena Murariu, redutabila și prea discreta eseistă creștină Roxana Cristian, inimoșii poeți Monica Patriche, Eugenia Țarălungă și Emil-Iulian Sude, regizorul Radu Găină) pentru timpul și încrederea acordate în acel sfârșit de an, saturat de evenimente tematice concurente și presat de habituale pregătiri de sezon. Le mulțumesc pentru seriozitatea și concentrarea cu care au urmărit, într-o tăcere densă, o oră și trei sferturi de alocuțiuni, ale mele și ale invitaților mei (criticul literar Christian Crăciun, poetul Florin Caragiu și, prin corespondență, acad. Sorin Dumitrescu), urmate de recitalul meu din final. 

Nu credeam că o discuție despre Eros și Apocalipsă, prilejuită de o lansare de poezie (devenită azi cel mai ingrat gen literar), petrecută într-un spațiu urban normal (proaspăta sală de ceremonii literare a librăriei Eminescu), fără efecte speciale de regie, super-vip-uri, ”surprinze” și fursecuri anunțate din vreme și fără tapaj mediatic va putea crea o asemenea concentrare și magnetism timp de aproape 2 ore. 

Aplauzele izbucnite spontan în mijlocul recitalului, după unul din poemele-cheie, mi-au reconfirmat (la fel se întâmplase la Mănăstirea Caraiman, în cadrul Colocviul de literatură creștină din 3-5 iulie 2015, dar și la recitalul cu versuri traduse din același volum, pe care l-am susținut în septembrie în insula Tinos*), capacitatea de comunicare cu publicul a acestei poezii. O capacitate - surprinzător pentru poezie! - transetnică și translingvistică. 

Nici spre sfârșit, privirile publicului, ațintite continuu asupra vorbitorilor,  parcă nu voiau să se desprindă de noi. Recitalul (de peste 10 minute, adică relativ lung pentru o lansare) ar fi putut să continue, probabil încă destulă vreme. M-am oprit din decență, dar nimeni nu voia să plece. Ne-au urnit din loc doar ora de închidere a librăriei și pașii precipitați ai îngrijitorului care trebuia să încuie sala.
La sfârșit, răspunzând tentației de a spune clipei și duhului ”rămâi!”, cineva din sală a propus să facem o fotografie de grup - prieteni, cunoscuți și necunoscuți, reuniți cu toții sub același ”clopot-stup” al ”Erotico-Apocalipticii”. Unii, din modestie, au preferat să rămână în afara cadrului. 

Ceva special s-a întâmplat, ceva ce îmi amintește de ”norul luminos” de deasupra lansării primei ediții a cărții ”Tarkovski. Filmul ca rugăciune”, în iarna începutului de an 2002, nor care a proiectat cartea rapid în întreaga țară și chiar dincolo de granițele ei și în medii neașteptat de variate. 

Un ”nor luminos” care seamănă cu un roi de albine, căci ”Stupul” oferit cu generozitate pentru imaginea copertei de maestrul Onisim Colta (acesta e titlul lucrării sale care figurează pe copertă), a îmbrățișat simbolic cum nu se poate mai bine volumul.

Emil-Iulian Sude, Radu Jecu, Elena Murariu, ED, Ch. Craciun, Mircea Caracas, Geta Popescu

Deocamdată, un ”nor sonor” (numit Soundcloud) adună materialele audio (înregistrarea lansării și două recitaluri la Radio Trinitas,  difuzate pe 4 ianuarie 2015, respectiv pe 25 octombrie), alt ”nor”, pe cele vizuale, iar ”norul editorial-mediatic” a răspândit fragmente din carte și din recenziile ei în revistele ”Vatra”/noiembrie 2015, Ecoliteratura (grupaje de poezii) și ”Familia” nr. 11-12/ 2015 (recenzia lui Al. Cistelecan) și în culegerea de cronici literare ”Lectio incerta” a lui Christian Crăciun (Ed. Eikon 2015), unde recenzia a apărut înainte de publicarea cărții mele. 

În ziua lansării, 17 decembrie (pe care o alesesem din rațiuni de calendar laic, fără a-l consulta pe cel bisericesc), ”norul” și-a dezvăluit nebănuiții diriguitori cerești (pe lângă cei invocați, direct sau indirect, în carte). Aceștia sunt patru (cifră surprinzător de repetitivă în iconomia cărții și a promovării ei!) și sunt cu toții sfinți ai Vechiului Testament: Profetul Daniil și  cei trei tineri, Anania, Azaria și Misail, din cuptorul Babilonului, sfinți la care lumea creștină se raportează atât de rar, iar când o face, o face mai mult istoric decât duhovnicește! Filiația substanțială a tainei acestora cu tainele de adâncime ale cărții se oferă cititorilor ca o suplimentară șaradă sau o suplimentară revelație, articulând din vasta persectivă veterotestamentară rețeaua de simboluri a cărții.

Dar să lăsăm ”norul” să circule după... ”legitățile norilor”.

Din componenta vizuală a ”norului” postez aici două fotografii, iar pe pagina de fb un minialbum. 

Le mulțumesc prietenilor Alexandru Pănoiu și Mircea Florin Caracaș, care au avut buna inspirație de a fotografia.

_________________________

*La Congresul Internațional al Scriitorilor din Tinos (Grecia, 16-23 septembrie 2015).