”Dumnezeu preferă lemnul?...”

Catedrala Tsameba (a Sfintei Treimi) din Tbilisi

”Dumnezeu preferă lemnul? Lemnul și spațiile mici?” Ce frumos sună! La fel ca o reclamă la Dedeman, făcută în Postul Paștilor pentru cumpărătorii evlavioși. 

Dar iată că nu, e un cântecel în care un domn pretinde că Îl caută pe Dumnezeu și nu Îl găsește, pentru că spațiul în care Îl caută, al Catedralei Mântuirii Neamului, este prea mare. Așa o fi... dar nu știu de ce, eu nu pot să-l cred, cred că domnul ăsta caută de fapt altceva... după cum cred că tot altceva, iar nu pe Dumnezeu, caută și celelalte VIP-uri media (actori, cântăreți, crainice...) care i se alătură, dintre care unele au, dar le au în felul lor, personal, dar cele mai multe nu le au defel cu biserica și credința. 

Catedrala Sf Sava din Belgrad

Unii cântă în falset, chinuindu-se să își ia un aer puritan și autoritar într-o chestiune care se vede cât de colo că îi depășește. E greu să fii actor fără să-ți asumi rolul! E greu să te prefaci că aperi credința, când faptele tale profesionale și publice te-au legitimat de repetate ori că ești de partea cealaltă, ori de nici una, adică de partea valului oportunităților maxime, indiferent de unde ar bate acesta! Și nu este doar un singur nume dintre cei 33 în această situație. Dar să lăsăm ”vocile smerite” și ”limbile de lemn” să trăiască în ”spațiul mic” al înțelegerii lor limitate despre gramatica sacrului!  

Și să le urăm, cu aceeași smerenie, antene mici, de lemn, studiouri și spații de emisie la fel de mici, public și rating mititel, cu ajutorul cărora să îl găsească pe Dumnezeul pe care Îl caută... Dar tare mi-e teamă că nu-L vor găsi (pe Cel adevărat, nu pe cel al oportuniștilor), pur și simplu pentru că nu poți găsi ceea ce nu cauți! 

Gramatica sacrului nu de la crainice și lăutari se învață, chiar dacă lăuta multora o prețuim! Dacă cei mai mulți din ”cei 33” și-au făcut lecțiile în breslele lor, fapt pentru care patria îi prețuiește, postura de voci ale poporului sau societății civile, pe care și-au arogat-o (unii din ignoranță, alții din tupeu) e aiuritoare și îi descalifică moral și uman.

Ca să Îl găsim pe Dumnezeu într-o catedrală, să citim ce au scris despre proiectul catedralei naționale un Eminescu și un Camilian Demetrescu.

Asta, dacă ne e lene să tragem cu ochiul la celelalte țări ortodoxe din jurul nostru și să admirăm monumentalitatea bizantină de cel mai bun rafinament a catedralelor din capitalele lor!  

Catedrala este altarul consacrării unui neam - Interviu cu pictorul Camilian Demetrescu [1]