Coperta ”Erotico-Apocaliptica” și ”Pătrat roșu” de Malevici. Colaj |
În Carpați, în Balcani și-n Caucaz, primăvara, funde colorate fericesc câte un copac înflorit, transformându-l în Copac al dorințelor. La noi, funde de mărțișor, funde ale îndrăgostiților, uitate parcă pe cel mai neobservat copăcel al vreunei livezi ascunse între măguri, încearcă să înveșnicească o legătură de inimă, agățând clipa fugară pe verticala unui Arbore al vieții.
Spiritul bucolic-pastoral al mărțișorului ascunde, în firava spirală alb-roșie împletită, înțelesuri mai adânci, care o înrudesc cu Coloana infinitului a lui Brâncuși, cu spiralele ondulatorii ale luminii, ori cu formele seminale ale vieții, înscrise în adn și esențializate de strămoșii noștri în două fundamentale culori: a adevărului și a iubirii.
Gânduri ca acestea m-au inspirat să scriu poemul penultim al cărții ”Erotico-Apocaliptica”, notat ca ”Postarea 107”.
Cetate
de foc (II)
Cîte
unduiri pentru roşu?
Cîte
cetăţi pentru alb?
Ci
una şi numai una, fireşte!
Aceasta-i
Cetatea!
Arpegiile
roşului o învăluie
în
roşu botez
Cînd
albul ridică-n lumină
Stîlp
translucid de opal
−
e trupul, de-acuma grădină,
ce
mîntuie carnea-n pumnal.
Cîte
definiri pentru roşu?
Cîte
transparenţe de alb?
Cînd
linia vieţii se-aşează
Cunună
pe fruntea-n amiază
Alb-roşu,
alb-roşu mereu,
Alb-roşu
în şnur curcubeu
De
mîinile noastre-mpletită
Alb-roşu,
alb-roşu rotat
Brîu
trainic, ferit de ispită,
Corpuscul
şi undă în leat.
Corpuscul
şi undă-i sărutul
La
fel e şi zîmbetul meu.
Doar
ele măsoară-nceputul
Şi
trecerea evului greu.
Corpuscul
şi undă-i iubirea
Prin
Tine cînd Tu mă petreci
Şi
zîmbetul scaldă uimirea −
Surată
durată în veci.
Oricîte
unduiri pentru roşu
Dar
una e alba cetate:
Cînd
lumea dansează în flăcări,
Catarg
este litera-frate.
Colier
de făclii mi-ai dat pulsul,
dar
osul e cast şi mereu.
Cînd
litera scaldă impulsul,
În
Tine mă iei, Dumnezeu!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu