BALADA
MELCILOR SFĂRÂMAŢI
(Cântecul
lui Winnie Pooh...)
Prinşi
în lanţuri monotone
Mii
de lacăte-ntâlnim
Gemem,
gemem în natură
Un
copil înghite-o broască
Căpcăunii
lumii cască
Dâmboviţa
doar şopteşte
Bucureştiul
mocirleşte
Am imense datorii
Melcul
crede în stihii.
“Voi
rămâne corijentă
Rochia
mea e repetentă
C-am
vorbit, întârziat
Cine-i
ics
eu n-am aflat.
Cu
şopârle-am conversat
Ziua
printre fragi s-a scurs
Se
apropie un urs
Luna
cobe şi de frică
Bat
la poartă la furnică”.
.........................
Eu
eram copil proscris
Şi
visam la paradis
Şi
de paradis, prin stânci
Eu
mă depărtam pe brânci.
Cu
dorinţele-n cătuşe
Lunecăm
spre in-finit
Animale
jucăuşe
Suntem
azi de negăsit.
~ 1983
(Din volumul Pentru trecerea zării și alte poeme / ciclul Romanțe, Arca Învierii, 2011)
Desen de Elena Dulgheru