Să ne rugăm pentru prietenia și buna înțelegere a popoarelor ortodoxe, pentru unitatea creștinilor și pentru deschiderea lumii către Hristos-Logosul dumnezeiesc!

luni, 16 decembrie 2019

”Nunta de piatră” la cursul ”Regizori români între două milenii: Dan Pița” la sala Dalles

Joi 19 decembrie de la ora 17,
lUniversitatea "Ioan I. Dalles" din București 

După Ion Agârbiceanu. 90 min. Debutul în lungmetraj al regizorilor Dan Piţa şi Mircea Veroiu. Alcătuit din două metraje medii (“Fefeleaga” şi “La o nuntă”) semnate, respectiv, de cei doi autori. Cu: Leopoldina Bălănuţă, Nina Domiga, Mircea Diaconu, Radu Boruzescu, Ernest Maftei. Utilizînd un limbaj de o unicâ expresivitate, filmul surprinde și interoghează mentalități arhaice supraviețuite în tabloul social al Țării Moților din prima jumătate a secolului XIX. Reper major în istoria filmului românesc.
Selecţionat în „La semaine de la critique“ la Festivalul de la Cannes, 1973 și cumpărat de Muzeul de Artă din New York în 1974.

Prima mare promisiune a anilor ’70 a fost tandemul regizoral Mircea Veroiu – Dan Pița. Premiera filmului lor Nunta de piatră (ianuarie 1973) a însemnat, în accepția criticii de film, un eveniment artistic de proporții. Cei doi cineaști – colegi de promoție și reprezentanți de frunte ai „generației ‘70” – au ecranizat, pentru început, două povestiri ale scriitorului ardelean Ion Agârbiceanu: Mircea Veroiu a prelucrat povestea tristă a personajului numit Fefeleaga (din schița cu același nume), iar Dan Pița a pornit de la povestirea „La o nuntă”, cei doi cineaști realizând un film în două părți, cu insemne stilistice și narative distincte, dar unitar prin sensurile tragice, prin tonul baladesc și prin modernismul expresiei plastice (care poartă pecetea operatorului de imagine Iosif Demian). Identificată cu Leopoldina Bălănuță, Fefeleaga din episodul regizat de Mircea Veroiu este, prin semnificații, un personaj de tragedie antică, fiind, totodată, foarte „de-acolo”, din spațiul de sărăcie și iluzii al aurului din munții de piatră ai Apusenilor. Foarte „de-acolo”, din balada „Mioriței”. Totul participă la ritualul nunților tragice: nu în ultimul rând, natura. Aproape fără cuvinte, destinele pietrificate își poartă crucea, pe fondul unui cântec spus ca o rugăciune (Dorin Liviu Zaharia), dintr-o poveste tristă, cu o „nuntă” din care n-a mai rămas decât un voal alb de mireasă care drapează fecioara de pe catafalc. Fefeleaga, statuară, încremenită, ca un monument al durerii, este însoțită de personaje-presimțiri, de personaje-semn (și ele), întrupate de Eliza Petrăchescu, Nina Doniga, Adrian Georgescu. Nici episodul lui Dan Pița nu are multe personaje de prim-plan, deși nuvela „La o nuntă” are predominanțe epice: sunt angrenați în tramă și în dramă Toboșarul, Ceterașul, Socrul, Mireasa, Mirele (identificați, iată, prin funcția din ceremonialul nunții, și nu prin nume și prenume), interpretași de Mircea Diaconu (care interpretează cu multă sobrietate un personaj amuzant, cu destin tragic, Toboșarul ), Radu Boruzescu (Ceterașul), Petre Gheorghiu (Socrul), Ursula Nussbacher (Mireasa), George Calboreanu jr. (Mirele). Mireasa – căsătorită împotriva voinței ei – se îndrăgostește, la nuntă, de Ceteraș (un fugar, urmărit de jandarmi), cu care fuge peste deal, dispariția lor având consecințe tragice. Critici străini care au văzut cu diferite prilejuri filmul Nunta de piatră au opinii elogioase. Jean Delmas, în „Jeune Cinéma” consideră filmul un impresionant „poem pe două voci”, iar Derek Elly, îm „Films and Filming” scrie: „Ambele povestiri se concentrează asupra prețuluii pe care trebuie să-l plătești pentru încălcarea regulilor și pentru păstrarea unei forme de individualitate într-o societate conformistă. Foarte rar a fost tratată o asemenea temă esențială cu atâta sensibilitate și discreție”.” (Călin Căliman, http://www.istoriafilmuluiromanesc.ro/). 

Inscrierile prealabile sunt recomandate, pentru că numărul de locuri în sală este limitat.
Rezervarea unui loc se face la nr. de telefon  021. 3146637/ 0756 144511, pe e-mail secretariat@updalles.ro (cc: pe e.arca.i@gmail.com). 

marți, 10 decembrie 2019

"Stefan Luchian" de Nicolae Margineanu - la Universitatea Ioan Dalles

JOI, 12 DECEMBRIE, DE LA ORA 18, B-dul Nicolae Bălcescu, nr. 18,
Sector 1, București.

Modulul de curs "Responsabilitate istorică și adevăr în filmele lui Nicolae Mărgineanu" continua cu drama biografica:
"Ştefan Luchian" (1981), 100 min. Scenariul: Iosif Naghiu, Nicolae Mărgineanu.
Cu: Maria Ploae, George Constantin, Ion Caramitru, Victor Rebengiuc, Răzvan Vasilescu, George Constan
tin, Florin Călinescu, Rodica Negrea. Premiul CIDALC la Festivalul International de Film de la Karlovy Vary, 1982.

Film de educatie culturala, recomandat inclusiv pentru copii (10+) si adolescenti, dornici sa afle si sa inteleaga mai mult despre marile valori clasice ale culturii romane.

"Filmul evocă viaţa unuia dintre cei mai mari pictori români, Stefan Luchian (1868 - 1916),... care, dincolo de o existenţă aventuroasă, şi-a concentrat toată energia creatoare pentru a zugrăvi flori, cărora le-a împărtăşit o intensitate aproape dramatică a sentimentului. Sportiv de performanţă - câştigând prima cursă de velocipede Giurgiu-Bucureşti - nelipsit de la celebrele bătăi cu flori de la Şosea, client al faimoasei cafenele Fialkovsky, Luchian face figura de răsfăţat al sorţii. După ce averea moştenită se risipeşte, pictorul se vede nevoit să-şi câştige existenţa cântând la flaut în orchestra Teatrului Naţional după care apar primele semne ale bolii care îl va lăsa paralizat. Este începutul sfârşitului dar şi începutul gloriei artistice. Când paralizia îi ajunge la degete, continuă să picteze flori cu penelul legat de braţ. Înainte ca tumultoasa lui viaţă, arsă ca o lumânare, să se stingă, într-o noapte Luchian primeşte vizita lui George Enescu, venit să-i cânte la vioară spre a-i mai alina suferinţa, omagiul unui mare artist adus altui mare artist".(icr.ro).

Mai multe detalii despre eveniment pe https://www.facebook.com/events/2586516628084530/.
Bilete pe https://www.dalles.ro/

luni, 25 noiembrie 2019

Cursuri de cultura cinematografica la Dalles!


 


Cursurile de cultură cinematografică pe care le voi ține lUniversitatea "Ioan I. Dalles" din București vor incepe 
Joi 28 noiembrie 2019, la ora 18, cu modulul 
Concurs (1982)

Cursul va consta din vizionări de filme comentate și este structurat pe douăsprezece module-lecție, constând într-o scurtă prezentare a filmului, cu oferirea cheilor de lectură necesare, vizionarea filmului, discuții cu publicul după vizionare.
Directiile principale abordate
  • Dan Pița în contextul epocii sale și al cinematografiei române.
  • Teme și stiluri auctoriale definitorii.  
Celelalte două module de curs pe care le voi susține, Capodopere ale filmului rus și Responsabilitate istorică și adevăr în filmele lui Nicolae Mărgineanu, vor începe joi 5 decembrie, respectiv joi 12 decembrie 2019. 

Se va stabili și o întalnire cu cei doi maeștri ai filmului romanesc, în funcție de disponibilitatea acestora. 

Inscrierile prealabile sunt recomandate, pentru că numărul de locuri în sală este limitat.
Rezervarea unui loc se face la nr. de telefon  021. 3146637/ 0756 144511, pe e-mail secretariat@updalles.ro (cc: pe e.arca.i@gmail.com). 

Pentru detalii si noutati, urmariti pagina FB a evenimentului!

Vă asteptăm! 

vineri, 1 noiembrie 2019

Cursuri de cultura cinematografica la Dalles!


Va invit la Universitatea "Ioan I. Dalles" din București, la un ciclu de cursuri de educație cinematografică.
Vizionări de filme de referință din patrimoniul național și universal, prefațate și comentate de criticul de film Elena Dulgheru. 


și


Cele trei module de curs se vor desfășura bilunar, seara, după un program care va fi afișat pe situl Universității "Ioan I. Dalles".

Intrarea se va face pe bază de bilet sau abonament. 

Intrucât cursurile nu pot demara decât după întrunirea unui număr minim de participanți, pe cei interesați îi rog să își exprime intenția de a participa pe adresa de email: e.arca.i@gmail.com ori prin mesaj pe pagina mea personală de facebook (nu pe cea de autor). 

Programul desfășurat și tematica modulelor de curs se poate găsi pe pagina aferentă a Universității "Dalles": http://www.updalles.ro/cursuri-de-cultura-si-educatie-cinematografica/.

Pentru actualizări și amănunte, urmăriți pagina mea de autor de pe facebook, Elena Dulgheru texte texturi subtexte, sau pagina mea personala de facebook și situl Universității Dalles.


vineri, 6 septembrie 2019

CUANTIFICAREA RUGĂCIUNII?!...

De vreun an suntem informați că Centrul de Excelență în Neuroștiințe din Universitatea de Medicină și Farmacie „Carol Davila” din București, cu sprijinul Centrului de Cercetare în Medicină și Spiritualitate al spitalului Providența din Iași și cu Universitatea Tehnică Gh. Asachi din Iași, au derulat sau derulează încă un program de cercetare medicală privind efectele rugăciunii - prima cercetare de acest fel din România. Stirea, apărută în toamna trecută, reluată în această primăvară, spune că testele si masuratorile vizează EEG (electroencefalograma), EKG (electrocardiograma), nivelul imunoglobulinei A (responsabilă cu imunitatea), interleukina 6 si 8, nivelul cortizolului si oxitocinei (din mostra salivara) și - foarte generic - teste de psihometrie (adică măsurarea atenției, memoriei, concentrării etc). 

Echipa proiectului este formată - cf. ActiveNews de vineri 15 martie 2019 din:
A. Universitatea de Medicina si Farmacie ”Carol Davila”: prof. dr. Leon Zagrean, seful Catedrei de Fiziologie si Neurostiinte fundamentale, UMF "Carol Davila" (coordonator); prof. dr. Ovidiu Bajenaru, directorul Departamentului Neurostiinte Clinice, UMF "Carol Davila"; conf. dr. Ana Maria Zagrean, Catedra de Fiziologie si Neurostiinte fundamentale; conf. dr. Alexandra Totan, Facultatea de Medicina; sef lucrari dr. Daniela Balan, Facultatea de Medicina Dentara; asist. univ. drd. Alexandru Paslaru; drd. Delia Aioanei; drd. Adrian Sorin Mihalache.
B. Universitatea Tehnica Gh. Asachi, Iași: prof. univ. dr. ing. Marian Poboroniuc; S. l. dr. ing. Dănuț-Constantin Irimia
C. Parteneri: Centrul de Cercetare in Medicina si Spiritualitate, Spitalul Providenta, Iași; Universitatea Politehnica ”Gh. Asachi” Iași. 
Cercetarea este parte a tezei de doctorat NEUROȘTIINȚELE VIEȚII SPIRITUALE, în curs de pregătire la UMF "Carol Davila", București (drd. Adrian Sorin Mihalache, coordonator prof. dr. Leon Zagrean).

Ne întrebăm, însă, care sunt scopul medical și viziunea acestor cercetări? Nu aflăm din succintul comunicat postat de inițiatorii proiectului, preluat mecanic de presă, fără nici o explicație suplimentară.


Oare cât are de-a face taina rugăciunii cu măsurătorile?
"Și nu voi spune dușmanului taina Ta și nu-Ți voi da sărutare ca Iuda"! 
Oare sunt conștienți respectabilii cercetători, dar mai ales responsabilii teologi implicați în acest proiect, în ce se aventurează? Măsurăm cu electrozi și reactivi efectele harului? "Duhul suflă unde voiește", harul se manifestă după cum și cât vrea Dumnezeu, o știe orice credincios, deci care va fi relevanța experimentului? Și pentru cine este acesta făcut? Pentru oamenii de știință credincioși nu, căci aceștia cunosc efectele rugăciunii de la Sfinții Părinți, din minunile sfinților de ieri si de azi și din experiența personală. Pentru oamenii de știință necredincioși? Aceia, dacă au inimile impietrite, oricum nu vor crede, și au la dispoziție o sumedenie de relatări tematice în literatura din spațiul ortodox și heterodox, tradiționalist, sincretic și știentist. Credința se primește pe calea inimii, nu pe cea a logicii. Nu informația convertește, ci duhul.
Deci, pentru cine se fac aceste măsurători? Pentru ce se vor ruga voluntarii? Pentru buna reușită a experimentului? Pentru luminarea cercetătorilor? Ori vor recita mecanic acatiste? Scris este: "Să nu ispitești pe Domnul Dumnezeul tău!

"Și nu voi spune dușmanului taina Ta și nu-Ți voi da sărutare ca Iuda"! 

Există destule cercetări internaționale pe tema aceasta, deci ce aduce nou proiectul în cauză, comparativ cu rezultatele marilor laboratoare americane, britanice și ale altora*? Știrea nu spune nimic, de ce și cum n-ar conta decât "pionieratul românesc" trâmbițat al cercetătii...
În ce scop declarat s-au făcut măsurători de acest fel în marile laboratoare neuroștiințifice ale lumii si în ce scop au fost acestea, finalmente, folosite? Cât din rezultatele acestor cercetări s-au folosit în scopuri medicale benefice, și cât pentru cele maligne?

Cum poți face apel la voluntari, fără a le dezvălui scopul cercetării pentru care își jertfesc timpul și energia spiritului? 
Si efectul cărui fel de rugăciune se dorește a fi cuantificat? Al rugăciunii făcute din buze, al rugăciunii inimii, sau a minții, ori al celei cu lacrimi? Ori a celei cu lacrimi de sânge, ca a Mântuitorului în Ghetsemani? Oameni buni, profesori, jurnaliști copy/paste, teologi și savanți, să nu ne jucăm cu aceste lucruri!

Dialogul dintre știință și religie este un lucru minunat, dacă nu este făcut formal, ci ca descoperire harică a frumuseții creației dumnezeiești în intimitățile ei, dezvăluită sub acoperământul trezviei și rugăciunii, care îl face pe cercetătorul credincios mai bun, mai frumos, mai intim apropiat de Dumnezeu. În acest fel, cunoașterea științifică se îndumnezeiește și îl sfințește pe cel însetat de cunoaștere, chiar de cunoașterea exterioară, pe care dorește să o pună în folosul aproapelui. Altminteri, intrarea cu bisturiul în tainele creației dumnezeiești devine o pistă periculoasă, o aventură a rațiunii oarbe, care manevrează formule matematice și grafice, spre a le corela mecanic cu reflexe bio-psihice, fără a le intui chintesența - aventură sterilă și păguboasă, care va compromite pentru multă vreme însuși sensul acestui dialog.

Și a venit Tatăl la lucrătorii Săi la sfârșitul zilei și a început să le împartă plata. Și i-a dat un dinar și celui venit în ceasul întâi, și celui venit în ceasul al doisprezecelea. Și a zis cel venit în ceasul întâi: "Tată, eu m-am ostenit pentru Tine de dimineață și am îndurat zăduful zilei și Tu mi-ai dat un dinar, iar acesta din urmă a venit în ceasul al doisrezecelea și Tu tot un dinar i-ai dat". Și a zis Tatăl: "Doar pentru un dinar ne-am invoit! Ce-ți este ție, dacă Eu sunt bun și vreau să-i dau și acestuia tot un dinar?"

Atenție, stimați cercetători, cucernici teologi și generoși voluntari, în ce vă băgați!

https://www.activenews.ro/stiri-sanatate/In-Romania-se-va-desfasura-prima-cercetare-medicala-romaneasca-privind-efectele-rugaciunii-155039


Bibliografie

*Vezi articolul „Neuromodulation of group prejudice and religious belief” / Social Cognitive and Affective Neuroscience, Oxford University Press, 2016, p. 387–394, conținând rezultatele cercetării unui colectiv multidisciplinar din departamente de Antropologie, Psihologie, Neurologie, Psihiatrie și Stiințe Comportamentale de la Universitatea California din Los Angeles, SUA, și Universitatea York din Marea Britanie.

Cercetarea respectivă este expusă și în limba română, în articolul FunVax, program biologic dezvoltat de SUA pentru neutralizarea unei gene umane. Articolul include aceeași inregistrare a prezentării unei cercetări neurologice în fața Departamentului de Apărare al Statelor Unite, în care cercetătorul identifică la subiecții considerați ”fundamentaliști religioși” zonele creierului care apar mai active decît la subiecții ”indiferent religioși”. Aceste zone sînt identificate, precum și enzimele care ar fi responsabile de activarea lor. Enzime care - preconizează cercetătorul - ar fi bine să fie inhibate pentru anihilarea potențialului social periculos al unor asemenea indivizi. Chiar așa! Și cum anume? Prin anumite substanțe chimice inhibitoare, spun ei, care pot fi transmise prin aerosoli, care pot fi spreiați în atmosferă, sau prin viruși respiratori.  

 

sâmbătă, 31 august 2019

Vindecare miraculoasă

Cum a salvat un monah o tânără care nu mai voia să trăiască
        - Povestită chiar de acesta -


O adolescentă cu visele spulberate a căzut în depresie de moarte și nu mai dorea să trăiască, nici nu mai voia să se scoale din pat. Mama ei, disperată, nu știa ce să facă. Iși spuse durerea părintelui V., un monah încercat, care le cunoștea bine pe cele două. Acesta îi spuse mamei:
- Vă scot eu fiica din depresie, numai să îmi promiteți că, atunci când o să vă fac semn cu ochiul, să spuneți "Da!" și atâta tot. Mama, prinsă la ananghie, se învoi.
Părintele se duse la căpătâiul tinerei și îi zise: 
- Am vorbit cu mama ta și mi-a spus că, dacă mori, îi donează mânăstirii noastre cele două apartamente ale tale.
Apoi se uită către mamă și îi făcu semn să aprobe. Aceasta, luată prin surprindere, înghiți în sec dar, pentru că își dăduse cuvântul, răspunse: "Da!".
Atunci fiica se ridică energic din pat, exclamând: "Nu vă dau nimic! Lăsați-mă în pace" și ieși imediat din depresie.
 
*      *      *
Părintele V. râde cu gura până la urechi în timp ce povestește. E un haiduc cu păr argintiu, hâtru, dezinvolt și prietenos, dar nu te iartă dacă o iei pe arătură pe lângă Sfinții Părinți. Cunoaște bine scurtăturile vieții, dar și căile răbdătoare ale călugăriei, și pare să aibă rezolvare la orice problemă. De aceea e adesea înconjurat de tineri, dar și de vârstnici, săraci și bogați, mireni și călugări. Râsul e la el și eliberare, și pavăză a smereniei, mască și dezvelire totodată, dar și încercare a convorbitorului. Pare de un optimism debordant, pe care îl dăruie, mai ales oamenilor dezorientați și speriați, fiindcă știe că au nevoie de el. Ii place să pună întrebări novicilor, pentru a-i face să se deschidă și a se integra mai ușor în comunitate. Nu sunt mulți monahi asemenea lui. Dar e necesar măcar unul în fiece obște, pentru ca lucrurile să meargă bine.

marți, 30 iulie 2019

Bâlciul culturii naționale în parcul IOR


Slavici-Eminescu-Alecsandri-Bălcescu-Micle-Topârceanu-Goga-Bolintineanu-Arghezi-Pann, încadrați de trompele mov fosforescent ale hipopotamilor de plastic si de urechile măgarilor rânjind roz-bonbon!! 
Dar să vedeți când se pornesc călușeii, când încep să se învârtească, să se aprindă luminițele și să sclipească oglinjoarele, înrămând pe Goga & Bugs Bunny, Bolintineanu & Donald Duck, Bacovia & dragoni pitici chinezești! E amețitor! 

Pariez că e un proiect finanțat de... primăria Bucureștiului ori de cea de sector, evident, din bani publici. Oare cât de corijenți la română și la bunul simț au fost cei ce au produs, dar mai ales cei ce au aprobat această cacealma de proiect, înscris, cu siguranță, la capitolul "educație pentru mase"? 

Nu-i amendează nici un comitet de părinți, de profesori și educatori, ori grupul Prietenilor parcului IOR, ori vreun ong ecologic pentru batjocorirea culturii naționale și intoxicarea spațiului public? 

Nu ezitați să vizitați acest monument al (sub)culturii pentru retardați! 

Eppur si muove!

miercuri, 24 iulie 2019

Pui de vulpe



Mănăstire de stepă moldavă. Seara spre miezul nopții, dupa sfârșitul privegherii. Puzderie de stele. O maică îmi amintește lecții de astronomie uitate. Ne clătim ochii, de atâtea constelații, în pământ. Un pui de vulpe se plimbă pe aleile din fața monumentalei biserici, la un pas de odăjdiile maicilor. Nu se ferește de ele. Adulmecă ceva printre rondurile de flori, bine îngrijite. 
Mănăstirea e mare, înconjurată de ziduri trainice de piatră, aleile sunt măturate-lună, dar el s-a strecurat printr-o gaură de zid și nici nu simte nevoia să se ascundă. La găini nu s-a priceput să ajungă. Maicile îl văd adesea și îl lasă in pace. Astă iarnă venea și o căprioară - îmi povestește maica cu astronomia - și a trăit multă vreme acolo, hrănită de ele. Apoi a plecat, dar se mai apropie uneori și le privește de la distanță.

joi, 18 iulie 2019

Colocviu "Vasile Lovinescu" pe 13 iulie 2019 la Fălticeni

Sub semnul zodiilor văzute și nevăzute ale liniștitului târg moldav ne-am reunit, câțiva iubitori și fideli ai maestrului "gândirii tradiționale", spre a-i celebra personalitatea și moștenirea de spirit, adunați de fidela sa discipolă, scriitoarea și eseista dr. Roxana Cristian, care a și moderat întâlnirea. 
Gazda anualei reuniuni a fost, pentru prima dată, chiar micul conac al familiei Lovinescu, devenit de mulți ani "Galeria oamenilor de seamă" ai Fălticeniului - denumire pe deplin meritată și purtată cu multă noblețe.

Diafane nostalgii memorialistice, entuziasme de emul, precizie academică, fior al rostirii, adâncire în sens și, mai ales, indicibilul mister emanat (antum și postum) de irepetabilul filozof al abisurilor omului - acestea au fost ingredientele  simpozionului și lansării de carte ("Din viață" de Vasile Popa) desfășurate în cadrul Serii "Vasile Lovinescu" din 13 iulie 2019. Invitați: Magda Țepoi, Dan Iacob, Eleonora Bulboacă, Roxana Cristian, Elena Dulgheru.


vineri, 14 iunie 2019

Zile ascensionale...


De ce prăznuim Pogorârea Sfântului Duh la zece zile după Inălțare? Pentru că după Înălțare, Hristos a parcurs timp de nouă zile cele nouă ceruri - explica săptămâna trecută un preot la radio Trinitas, citând  (generic, din câte îmi aduc aminte) din Sfinții Părinți -, astfel că în a zecea zi a ajuns la Tatăl. Sună frumos și plauzibil pentru mintea omului credincios. Câte o zi petrecând cu fiecare ceată îngerească. Zile de praznic în cer. Traversăm și noi acum această perioadă ascensională. Precum în cer, așa și pe pământ. Așa au trăit-o Apostolii: în rugăciune asiduă, strânși împreună și așteptând împreună pe Cel promis. Iar apoi Duhul Sfânt, ca irumpere a îmbrățișării cu Tatăl - și doar atunci! - , pogoară deplin pe pământ. După cea mai pustietoare kenoză a Fiului și, prin El, chiar a Tatălui... Căci și Tatăl pătimește împreună cu Fiul pe cruce, sărăcindu-Se pe Sine pentru facerea din nou a omului. Zile ascensionale. Acestea-s zilele pe care le-a făcut Domnul!

luni, 3 iunie 2019

O duminică a documentarului de autor, cu Cristina Chirvasie


Nu stiam si nu-mi inchipuiam ce hram poartă proiectul multimedia al Cristinei Chirvasie, "Revoluția modelelor", proaspăt lansat pe facebook. Cuvântul "revoluție" - s-o spun drept - îmi cam dădea fiori reci! 
Mult m-am bucurat, așadar, pe 1 iunie 2019, la Centrul Cultural "Palatele Brâncovenești", când am fost invitată la un prim eveniment al proiectului, unde temerara regizoare și-a lansat două proaspete documentare-portret: "Omul-duminică" și "Copilul lui Dumnezeu". 
Două filme de autor, documentare cu accent eseistic, realizate cu o sensibilitate, dragoste pentru frumos și dăruire artistică cum rar mai vezi astăzi. Sunt dedicate - ca întreg proiectul, se pare - unor personalități de valoare ale României de azi: teologului și eseistului Dumitru Horia Ionescu, nepotul părintelui Dumitru Stăniloae ("Omul-duminică"), respectiv artistului plastic și pedagogului de excepție Dorel Zaica ("Omul lui Dumnezeu"). 
Documentarele, realizate într-un format generos (în jur de o oră), sunt centrate pe un interviu cu personalitatea protagonistă, dar dezvoltă și alte linii temporale și simbolice, expuse în diverse registre stilistice: un registru ilustrativ al amintirii, enunțat în suite de cadre de epocă, altul al imaginarului, comentând vizual - în ingenioase cadre creative - discursul protagonistului, un alt registru al prezentului. 
Se simte o mare dragoste de cinema și poftă de creație în aceste demersuri ingenioase și atent elaborate ale regizoarei, scenaristei, editoarei de imagine si sunet si producătoarei Cristina Chirvasie, un cineast total. Pauzele dintre filme au fost ilustrate de intervenții muzicale ale unor foarte tineri muzicieni, alături de profesoara lor, Brândușa Chiriță-Barbu de la Școala de Arte nr. 5 din București, care au conferit serii de la Palatul Mogoșoaia un aer de autentică sărbătoare a artelor. 
Sper ca Proiectul "Revoluția modelelor" - mediatizat doar de revista Leviathan -  să fie mai bine primit de presă si să fie susținut promoțional, astfel încât să se faciliteze diseminarea largă și convingătoare a acestui demers atât de necesar. Căci "Revoluția" la care ne invită cu atâta căldură și putere de convingere Cristina și pe care ne promite că o va continua este, de fapt, o atât de necesară Restaurare, o revenire la matca valorilor autentice, făcută cu respect pentru valori și dragoste de oameni, dar și cu prospețimea ludică postmodernă. 


miercuri, 15 mai 2019

Calul troian al bancomatelor biometrice


Bancomatele biometrice, spre deosebire de cele clasice (care citesc doar cardul bancar) funcționează cu carduri biometrice, identificând și deținătorul cardului, după datele biometrice. În România, slava Domnului, nu au apărut, dar în alte locuri din lume sistemul se experimentează (în lumea arabă, în unele țări din Asia, în unele orașe din Rusia, în țări în curs de dezvoltare).

Iată niște bancomate de tip nou din Sankt-Petersburg, numite „ale fiarei” de către autorul filmării de mai jos, pe care am descoperit-o întâmplător și al cărei titlu te face să-ți treacă fiorii: "Noile bancomate pentru imprimarea peceții fiarei" Новые банкоматы для нанесения метки зверя (изотопной). Să fie? Să nu fie? Hai să vedem!



Spre deosebire de bancomatul clasic, dotat cu cititor de card, tastatură pentru parolă și cutia simplă de ridicat banii, noile bancomate sunt mult mai sofisticate și par să ascundă un arsenal de arme secrete, care, crede comentatorul, ar putea fi folosite pentru „pecetluirea” clienților. 
Comentatorul atrage atenția asupra camerei de recunoaștere facială și a oglinzii înguste de deasupra ei, a cărei funcție e neclară, fiind făcută parcă - crede el - să ascundă ceva ("aparatul de pus pecetea?" - se intreabă el, după care tot el asertează că "acest tip de aparate nu face asemenea marcări!"). Folclor tehnologic? Nesiguranță? Anxietate? Toate laolaltă! Doar oare o asemenea tehnologie agresivă, lansată pe piață fără explicații detaliate, nu îndeamnă tocmai la această confuzie? Vrea cineva să creeze special confuzie și anxietate? Oare de ce? 

Normal era ca toate aceste noutăți high--tech, dacă tot îi musai pentru unii să apară, să nu fie aruncate ultimativ maselor, ci să aibă explicații clar și vizibil afișate, care să-l lămurească pe utilizatorul și așa copleșit de tehnologia făcută să-i ia ochii și să îl lase fără replică. Dar modul superior de livrare a acestei tehnologii pare conceput special spre a inhiba și umili o populație, a cărei ignoranță în tehnica de vârf este cunoscută și crește rapid, odată cu avansul tehnologiei. 
Mai mult, cutia de ridicat bancnotele a atm-ului din Petersburg a fost mutată înspre interiorul aparatului și a devenit mai sofisticată, dotată cu un sistem emițător de raze, indicat de comentator, raze care cad (oare de ce?) pe dosul palmei celui care ridică banii.  



Acest mod de funcționare este confirmat de un bancomat din China, lansat încă din 2015, cum relatează The Telegraph, al cărui demo este postat cu mândrie pe net: World's first facial recognition ATM put in use in China. Acesta are aceleași caracteristici ca cel rusesc.


În principiu, cardul bancar biometric stochează date personale biometrice: amprentele degetelor, o fotografie 3D, eventual scanarea irisului, eventual amprenta vocală (adică o mostră de voce). Acestea sunt prelevate o singură dată de către bancă, la emiterea cardului, cu acordul acestuia. Totuși, bancomatul biometric din clip pare să facă mai mult decât atât în relația sa fizică cu clientul. 

Paranoia acestor măsuri de supra-securizare denotă frica patologică de oameni a celor care pretind și inventează aceste măsuri, frică ce se camuflează sub pretextul securizării și simplificărilor procedurale a relației cu clienții, adică cu populația. O populație considerată principial ca potențial inamic, ca potențial infractor și tratată ca atare.


___________________________
Citiți și: „Pecetluirea izotopică” (noi tehnologii biometrice de pecetluire)

sâmbătă, 11 mai 2019

„Pecetluirea izotopică” (noi tehnologii biometrice)



Tehnicile de cipurire (inscripționare biometrică) s-au rafinat. Cipurile (circuitele integrate) cu date personale, aplicabile pe corpul uman nu mai sunt de dimensiunea unui bob de orez (ca cele ce se implantează cu seringa), ci de grosimea unei folii, aplicabile prin lipire, sau chiar invizibile, aplicabile fără contact, printr-un simplu fascicul laser.
La această concluzie au ajuns autorii filmului documentar „Pecetluirea izotopică” („Изотопное начертание”, 12 min), postat pe câteva situri rusești. Filmul este parte dintr-un documentar mai lung, de 30 minute, „Antenele psihotronice/Pecetluirea izotopică” (Психотронные вышки / Изотопное начертание) și este anonim, data aproximativă a postării pe web: 2018. L-am descoperit în cadrul unui articol din Glasul strămoșesc din 27 martie 2019 („Aplicarea însemnării fiarei prin așa-zisa scanare de retină utilizată la documentele biometrice”), care dezvoltă ideile filmului. Dar cum articolul nu atinge toate problemele de actualitate din film, am tradus mai jos comentariul integral.


TRADUCERE FILM

Ce este inscripționarea (cipuirea) izotopică? Este cea mai periculoasă formă de inscripționare a persoanei dintre toate formele de inscripționare electronică. Este vorba de nanoparticule conducătoare de semnal electric, care sunt inserate în codul vostru ADN, adică în organismul vostru pentru totdeauna. Acest program, odată demarat, începe să-l distrugă pe om. Inscripționarea intră în funcțiune după 8-12 luni de la momentul aplicării.

Este un cip de ultimă generație, capacitățile lui fiind incomparabil mai mari decât cele ale cipurilor anterioare. Noul cip poate fi implantat prin aplicarea prin laser a unui tatuaj pe pielea omului sau a unui animal. Acest tip de cip nu necesită alimentare cu energie din afară, întrucât este alcătuit din celule vii (celulele corpului uman/animalulului cipat), care funcționează în mod firesc. Atunci când este aplicat sub formă de cod de bare, acest cip este invizibil cu ochiul liber, dar este recunoscut de un scanner.

Laserul scaneaza&imprimă codul de bare pe frunte și camera fotografiaza
Aplicarea pe frunte sau pe mână a unui cod de bare conduce la controlarea algoritmului cerebral individual prin intermediul receptorilor din piele și prin conectarea, prin sateliți, la ordinatorul mondial al „fiarei”. Nu e vorba de sateliți oarecare, ci de stâlpi de transmisie de înaltă frecvență. În organismul dvs, prin această inscripționare malefică, sunt introduse nanoparticule controlate de antene psihotronice (de nanofrecvență); de aici încolo puteți înlocui termenul de „satelit” cu acela de „antenă psihotronică”. Antenele „tricolor” (ale unei televiziuni rusesti – n.n.) sunt tot antene de satelit, dar sunt îndreptate spre turnurile de televiziune. Desigur că știm cu toții ce sunt sateliții, cum se mișcă aceștia și cum sunt plasați pe orbită.
Control vamal aeroport China
Scanare frunte control vamal


Spre deosebire de un cip obișnuit implantat în corpul uman, acest nou tip de cip nu mai poate fi scos nici prin extragerea pielii din locul respectiv. Primul tip de cip poate fi extras din corp și după extragerea sa ne putem elibera de legătura cu echipamentul electronic de supraveghere. Așa fac deținuții care evadează. Pe când îndepărtarea ulterioară a tatuajului laser nu distruge legătura cu computerul de supraveghere. Însemnarea a fost făcută pentru totdeauna.
Sateliții sunt dotați cu generatoare puternice de înaltă frecvență care asigură transmiterea semnalului oriunde în lume.
Influențarea psihicului omenesc printr-un cip clasic nu duce la controlul conștiinței, căci acest cip se poate lega doar la un număr limitat de terminații nervoase din corp și, astfel, efectul său asupra structurilor microscopice ale creierului este neglijabil. Pe când influențarea unei porțiuni a creierului sau a întregului creier prin radiații electromagnetice emise de sistemul de sateliți se poate face printr-un spectru larg de metode. Omului i se pot induce stări de stress, melancolie, auzirea transmisiilor posturilor de radio locale direct în creier, fără intermediul unui radioreceptor, i se pot induce anumite acțiuni determinate, repetarea unor texte în limbi pe care acesta nu le cunoaște, până la aducerea sa în pragul sinuciderii. În acest timp, persoana în cauză și apropiații săi pot crede că este vorba de halucinații în urma unei îmbolnaviri psihice. Este posibilă aducerea omului până la cel mai înalt prag de euforie prin stimularea directă a ariei cerebrale responsabile de producerea dopaminei, substanță al cărei efect relaxant și anestezic este de 50 de ori mai puternic decât cel al morfinei. S-au observat cazuri când, după aplicarea codului de bare unor soldați, aceștia puteau fi identificați chiar aflându-se la mare adâncime sub pământ, putând fi diagnosticați de la distanță în caz de rănire și putându-li-se influența la nivel de metabolism celular procesul de vindecare, de pildă, oprindu-le hemoragiile. Accelerarea procesului de regenerare a celulelor vătămate este asigurată de anumite arii ale creierului, responsabile cu metabolismul celular. Creierul funcționează ca un transmițător-receptor de informație și este, de fapt, un procesor biologic, iar soldatul sau orice om căruia i s-a implantat cipul funcționează ca un organism controlat, adică un cyborg.

Psihofizicianul Serghei Vladimirovici Oberenko [fragment conferință, traducere aproximativă] [min. 3:26]:
„A devenit clar până acum că, pentru ca toți oamenii să fie supuși acestui control, trebuie să existe un modulator global, care să-și adapteze ușor semnalul global la ritmurile și particularități individuale ale tuturor oamenilor; atunci controlul va fi eficient. La început părea greu, dar apoi s-a dovedit că, dacă în corpul omului se introduce un modulator care să permită ca această influențare să fie mai fină și să transmită centrului necesitățile de moment ale omului, atunci influențarea poate deveni mult mai efectivă”.

Aplicarea codului de bare prin laser sau prin scanarea chipului uman pentru realizarea actelor de identitate biometrice este pentru autorități cea mai comodă, mai pașnică și rapidă metodă de rezolvare a problemei pecetluirii populației, care va putea fi astfel controlată ca o turmă fără putință de împotrivire. Dispozitivele laser au ajuns astăzi de dimensiuni atât de mici, încât pot fi introduse într-o cameră foto.

Interviu [min. 4:29]: „Ce este telefonul? Telefonul este acel cip pe care astăzi îl aveți în buzunar, iar mâine îl veți avea [inscripționat] pe mână sau pe frunte. Telefonul conține și o cameră video”.

În acest moment în lume se folosesc două metode de inscripționare: tatuajul laser și marcarea cu izotopi. Aceasta este aplicată tuturor doritorilor de pașapoarte biometrice, prin scanare, pentru obținerea unei fotografii digitale. De-a lungul vieții, fața omului și datele lui biometrice se schimbă în procesul de creștere și formare a craniului, dar cu toate acestea fotografierea biometrică se face o singură dată pentru toată viața și poate fi făcută la vârsta cea mai fragedă, fapt confirmat de șeful Departamentului pentru Migrația Populației din Kaliningrad. [min. 5:00] Acesta a scanat fața fiicei sale de 5 luni în vederea unei călătorii în străinătate; la întrebarea corespondentului televiziunii RT dacă nu va trebui să refacă scanarea, de vreme ce craniul copilului crește și se schimbă continuu, acesta a răspuns că procedura se face o singură dată pentru toată viața și nu trebuie repetată.


Monitorul centrului de supraveghere video de la aeroport [un aeroport din China, cum se vede în cadru – n.n.] nu scanează toată fața călătorilor, ci doar fruntea, ceea ce se vede în toate înregistrările video din film. Posesorii pașapoartelor biometrice sunt identificați fără greș de programul software și beneficiază de un regim de control vamal simplificat. Măsurarea distanței interpupilare care, cum spun vameșii, ar fi un parametru precis de identificare a persoanei, e un basm pentru naivi. Identificarea distanței dintre pupile nu poate fi făcută din unghiuri oarecare, ci doar din poziție statică și din unghi drept, când omul nu se mișcă, condiții care în zonele vamale din aeroport nu se pot îndeplini.

Poză 1 [min. 5:46]: Metode actuale de identificare biometrică: după amprentele digitale. Avantaje: siguranță crescută; scannere ieftine; simplitatea procedurii. Dezavantaje: amprenta poate fi deformată de tăieturi sau zgârieturi ale degetului; poate fi ușor contrafăcută.

Poză 2: Metode actuale de identificare biometrică: după retină. Avantaje: fără contact; siguranță înaltă. Dezavantaje: cost ridicat; mod complicat de utilizare.

Dacă slujbașii lui Antihrist, înaintea revoluțiilor din Franța sau din Rusia și-ar fi declarat dinainte intenția de asasinare a împăraților și a milioane de credincioși și de preluare a puterii mondiale, cine le-ar fi permis să o facă?

Poză 3 [min. 6:01]: Metode actuale de identificare biometrică: după geometria feței. Avantaje: fără contact; precizie înaltă; stabilitate înaltă față de factorii perturbatori externi. Dezavantaje: cost ridicat; schimbarea mimicii afectează rezultatul.

Poză 4: Metode actuale de identificare biometrică: după voce. Avantaje: fără contact; preț scăzut; poate fi folosită de la distanță. Dezavantaj: grad mare de eroare.

Nici guvernul mondial, nici însuși Antihristul nu îi vor declara pe toți oamenii sclavii lor până când nu își vor stabili deplina putere și nimeni nu va declara deschis să aplică pecetluirea. De aceea, nu așteptați să fiți invitați a fi pecetluiți, căci spus este: I se vor închina cei care au primit pecetea (Apocalipsa, cap. 19), adică cei care inițial au primit-o se vor închina apoi Fiarei, și nicăieri nu e spus că i-ar avertiza cineva dinainte pe oameni în această privință.
Interviu [min. 6:33]: „Sora mea a primit pașaport biometric. Înainte de a-l primi a trecut prin proceduri de identificare biometrică, i-au făcut o fotografie cu laser și i-au luat amprentele digitale. Observați fruntea ei: un asemenea semn va iradia de pe fruntea tuturor celor care vor primi inscripționarea (pecetea)”.

Se numește „semnul Fiarei”. Ca să puteți primi pensia sau salariul va trebui să vă faceți cont bancar. Asta se face o singură dată. Omul este fotografiat biometric, i se iau amprentele degetelor și i se înregistrează vocea. Mostra de voce, cu pronunțarea unui cuvânt-cheie, va folosi pentru identificarea dumneavoastră. Toate aceste date se transmit către sistemul biometric general. Numai după această înregistrare veți putea primi pensia, salariul sau să beneficiați de servicii medicale. Pentru orice operații bancare sau alte servicii va fi suficient să vă arătați chipul în fața camerei, iar dacă vi se cere, să pronunțați cuvântul-cheie. Apoi, oriunde vă veți duce, va trebui să vă prezentați datele biometrice. Aceasta este o profundă umilire a demnității umane.
Nouă tuturor ne revine responsabilitatea să facem cea mai importantă alegere din viața noastră: crucea sau pâinea?
[min. 7:29] Ce avem de făcut? [fragment de desen animat]... Hm, da, ar fi o variantă nelipsită de sens...

[min. 7:45] Pe canalul său, Iuri Andreevici Frolov explică în detaliu cum să ne apărăm minimal de tot felul de radiații: Wi-Fi, raze alfa [?], ale prizelor [?], radiații ale calculatoarelor, ale telefoanelor mobile, ale antenelor de telefonie mobilă. Cineva a inventat o folie de protecție împotriva radiațiilor electromagnetice (Neitronik), dar, sincer să fiu, nu prea am încredere în aceste folii de plastic.
[min. 8:02] Alții țipă: ce vă legați de acești stâlpi de telefonie mobilă? Doar sunt antene GPS! A, dacă e GPS, atunci sunt liniștit! GPS – sistemul global de sateliți de navigație [GLONASS în rusă] a fost dezvoltat în URSS sub controlul Ministerului Apărării începând din anul 1976. La început sistemul sateliților de navigație a fost creat în scopuri militare, dar apoi și-a găsit utilizări civile. Este folosit pentru supravegherea fluxului tuturor mijloacelor de transport: a transportului de substanțe periculoase, pentru supravegherea pescuitului în apele teritoriale, în timpul operațiilor de căutare și salvare a celor dispăruti, pentru fotografieri și filmări geodezice, la proiectarea conductelor de gaz și petrol, a liniilor de înaltă tensiune, în construcții ș.a.m.d. Principalul scop al GPS (sistemului de sateliți de navigație) este stabilirea coordonatelor geografice ale unui obiect, a vitezei acestuia, ca și determinarea poziției obiectelor din aer, din mare și de pe sol cu precizie de până la un metru. Cu alte cuvinte, oricărui obiect – vapor, avion, automobil sau pieton – din orice loc și în orice moment de timp, îi pot fi reperați parametrii de mișcare în câteva secunde. Semnale de satelit de tip GPS captează nu doar receptorii GPS și bordurile de navigare (ale avioanelor etc.), ci și telefoanele mobile. Informații despre poziția, viteza și direcția de deplasare a obiectelor este transmisă prin rețeaua GSM a operatorului de telefonie mobilă la serverul colectării de date. Și ce credeți că îi lipsește acestui sistem ca să se conecteze cu ajutorul aceluiași dispozitiv la nanoparticulele introduse în corpul dumneavoastră prin inscripționare izotopică?


[min. 9:20] Mulți nu sunt convinși nici până azi de ce sunt în stare nanotehnologiile, uitând că la început toate gadgeturile și alte invenții de felul acesta au apărut în structurile de putere ale spionajului și abia apoi au fost popularizate pe scară largă. Dar tehnologiile de acum nu vor mai fi popularizate, pentru că poporul începe să se trezească. Căci până și cipul-capsulă cusut în brățara biometrică purtată la încheietura mâinii este un nano-laborator cibernetic, un detonator. Acesta se activează atunci când trebuie, la un singur pocnet al degetelor... cam în felul acesta... [min. 9:45, imagini cu oameni căzând morți la pământ, aparent fără motiv]
Până acum, aceste pericole nu s-au descoperit în toată grozăvia lor, dar și în această etapă au produs destule rele.
Psihofiziologul Serghei Oberenko [min 10:20]:
„Dar, din câte cunosc, ceea ce odinioară era strict secretizat, a ajuns cunoscut. Iată un fenomen destul de neobișnuit. Dacă conectăm un modulator care să preia controlul asupra unui om fără acordul său, acesta își pierde oarecum eficiența. Asta se numește „fenomenul nesupunerii”: ba va funcționa, ba nu va funcționa. Câtă vreme, să zicem, controlul nu este foarte important, el va funcționa, inducându-i omului anumite emoții; dar într-un moment important, de decizie, nimic nu mai funcționează”.

[min. 10:45] Totuși, corpul omenesc este un instrument acordat în mod individual la fiecare. Organismul a persoane diferite reacționează diferit în circumstanțe aparent identice: la soare, unul se bronzează și se simte întinerit, altul poate să se îmbolnăvească de cancer al pielii; pentru unii frigul înseamnă iadul, iar pentru alții e o stihie familiară; în același mediu unii se simt nervoși, alții sunt fericiți. Totuși, acordarea noastră la lume se produce în primul rând pornind de la mintea noastră. Oricât de mult s-ar înrădăcina acum noțiunea antenelor de înaltă frecvență, acestea lovesc mai ales în „joasele frecvențe”: omul care trăiește la nivelul frecvențelor joase, care bea și înjură și îi parazitează pe alții, va intra în rezonanță cu ele și el va fi primul afectat de acestea [de antenele de nanofrecvență].
Deocamdată, cam asta e tot. Vă doresc conștiență (trezvie), pace, iubire, să fiți mai buni și mai răbdători unii cu alții. Mă opresc.

[min. 11:40] Poster 1: În toate bancomatele țării se va introduce în curând sistemul de recunoaștere facială.
Poster 2: Omule, protejează-ți fruntea!

SFARSIT

________________________________________
Notele mele:
Schemele de cipare din cele două desene (fig. 1, fig. 2) nu sunt o închipuire. Intr-ul alt video anonim este menționat un asemenea caz:
O femeie, după ridicarea pașaportul biometric, simte ceva nefiresc în zona antebrațului: senzația ciudată a apărut în momentul prelevării amprentelor digitale, când ea crede că i-a fost imprimat ceva pe partea interioară a antebrațului. Cu ajutorul unei lanterne cu ultraviolete, în zona respectivă se evidențiază niște... coduri de bare luminiscente, care nu pot fi șterse. E iluzie optică? E altceva? Iată o fotogramă.
Filmulețul îl puteți urmări aici: https://www.youtube.com/watch?v=gGKlxvhW-U0

Iată și un scanner de tipul celui cu care erau scanati pasagerii la vama și pe aeroportul din China. https://www.infratherm.com.au/iom-rapid-cam.html 

Scaner pt coduri de bare


Se numește "dispozitiv manual pentru înregistrare biometrică simplă" (simple biometric enrollment). În prezentarea lui nu se vorbește de laser sau de alte sisteme de inscriptionare pe epiderma umană. 
IOM RapID-Cam II Handheld Biometric System:
IOM RapID-Cam Key Features:
    • Performs standoff identification over 18 inches away
    • Identifies subject in less than one second
    • Operates one-handed with trigger squeeze
    • Interoperable with all leading iris-matching algorithms
    • Enables user enrollment into database
    • Less expensive than similar device
This ruggedized, handheld device allows for simple biometric enrollment and identification anywhere in the field. The RapID-Cam II camera can capture dual-iris and facial images up to eighteen inches away—putting a comfortable distance between the user and the subject.

Operation is easy and requires only one hand. Once subjects are enrolled, the system performs identity verification in less than a second. The unit is completely self-contained. Its built-in wireless connectivity with automatic or on-demand synchronization ensures that the latest data is always available in the home office and in the field.
This portable form factor expands the possibilities of security applications—from preregistering individuals as they wait in line at an entertainment venue or military checkpoint to identifying subjects while on patrol. With its unprecedented standoff range and tolerance to user or subject motion, the RapID-Cam II delivers an advanced level of security and convenience that similar handheld devices cannot provide.


________________________________
Citiți și: Calul troian al bancomatelor biometrice

sâmbătă, 30 martie 2019

Petardă de dor


[Fragment din "Erotico-Apocaliptica. Poeme din Templul Tatălui"]

Petardă de dor

Picior de muritor cînd ajunsese
În trup sau în afar' de trup, privi
Ce gura nu putu ca să grăiască,
Nici limba-ncumeta a povesti:

Nufăr ceresc. Cetate de lumină
Din palma Ta cînd se adapă lin,
Anahoretul plînge în surdină
Şi n-are grai să spună-al său suspin.

Lumina-n schimb grăi, şi cu putere
De taine care astăzi izbucnesc
Şi pietrele cereşti vestesc în vrere
Hrisoave vechi, ce slova şi-o vădesc.

Anahoretul cade în uimire
Şi-Ulise dintr-un alt hrisov, la fel
Căci frumuseţea ni-i la toţi vorbire
Cînd biruieşte-n inimi de oţel.

Sînt tomuri lungi de vorbe nevorbite
Înscrise doar cu lacrimi şi cu dor
Rapsozi şi barzi subţiri, ce pe şoptite
Mărturisesc muţeşte taina lor.

Şi taina Ta. Căci ale Tale-s toate
Cîntările monahului poet
Şi Imnele iubirii necreate
Din gura Ta-ntr-a lui se scurg încet.

Iubire, frumuseţe şi extaz
Iubire, cu trei ceruri numărată
Pe prispa frontispiciului meu treaz
O, Doamne, mereu astăzi Te arată!

Pe prispa frontispiciului de jar
În ochii ce nu ştiu ce-i înserarea
O, Doamne, în al palmelor amnar
Ci vino, mereu azi, cum numai marea!

O, Doamne, ce Te-arăţi şi nu Te zici
În frunţile ce ştiu să-Ţi poarte casa
Tot astăzi şi tot astăzi Te ridici
Pe bolta mea, ce-şi freamătă amiaza”.

Nu-s vorbe, nici rostiri spre a cuprinde
A cerului miresme şi temei.
Anahoretul plînge-n oseminte
Gustatul rai ascuns în sînii Tăi. 

 ____________________________________
Alte poeme din volumul "Erotico-Apocaliptica. Poeme din Templul Tatălui" apărut la Editura OPT:

Apocalipsa − 7 peceţi

Un epsilon / 2 de surîs (Taina inimii)
Şi Dacia
Ulise şi cîntecul zînelor
Om de zăpadă
Fecioara şi lupii


Cîntecul Veronicăi (Cîntul lacrimilor Domnului) 


Toate celulele trupului (Simfonia)


„Şi iarăşi-şi-iarăşi iubirea” (I) 


Se făcu tăcere-n Rai 


Bărbatul acesta






Dezțepenirea Zoiei


Harfă - Întru întîmpinarea Domnului




”Când astăzi, Fecioara” 


Botezul Domnului - Îngerul lumii

Cântec de Crăciun


Căluşul

Libertatea (Cercul Ecaterinei)