Să ne rugăm pentru prietenia și buna înțelegere a popoarelor ortodoxe, pentru unitatea creștinilor și pentru deschiderea lumii către Hristos-Logosul dumnezeiesc!

marți, 28 ianuarie 2020

”Andrei Rubliov” - joi, 30 ianuarie, de la 18, la Dalles


Regia: Andrei Tarkovski. Scenariul: Andrei Tarkovski si Andrei Mihalkov-Koncealovski, Mosfilm, 1966, 165 min., film istoric și religios, meditație despre condiția artistului în societate și în fața lui Dumnezeu.

Proiecție comentată, în cadrul cursului de cultură și educatie prin cinema, ”Capodopere ale filmului rus”. 



”Fără a asalta taina sfinţeniei, ale cărei intimităţi îi rămân obscure artistului secolului XX, Tarkovski e interesat de căutările monahului Andrei. Ucenic al stareţului Serghie de Radonej, pustnicul văzător cu duhul al tainelor Sfintei Treimi, Cuviosul Andrei ştie că “numai prin rugăciune sufletul poate trece de la cele văzute la nevăzute”. Dar urcuşul spre cele ale Duhului se produce lent, după cufundarea în iadul disperării şi parcurgerea răbdătoare a căii calvarului” (Elena Dulgheru, Scara raiului în cinema, Arca Invierii, 2011).


Bilete, la sediul Universității Dalles. 

joi, 23 ianuarie 2020

”Duhul aurului” - joi, 23 ianuarie, la Dalles



Regia: Dan Pița și Mircea Veroiu (1974). Scenariul: Dan Pița, după povestirile lui Ion Agârbiceanu Vâlva băilor și Lada, 88 min. Dramă social-psihologică despre patima aurului într-o localitate minieră din Apuseni. Cu: Leopoldina Bălănuţă, Ernest Maftei, Eliza Petrăchescu. A doua parte a dipticului transilvan al celor doi mari regizori.
1974 – ACIN – Premiile pentru regie, imagine, interpretare feminină (Eliza Petrăchescu), muzică și montaj
1975 – Bergamo – Premiul special al juriului

Este într-adevăr doar despre patima aurului filmul acesta, așa cum indică cele mai multe dicționare grăbite și situri de cinema? Sau e mai mult decît atît?...

După un timp, cei doi regizori au repetat gestul inițial, ecranizând alte două povestiri ale scriitorului Ion Agârbiceanu – „Vâlva băilor” și „Lada” – în filmul Duhul aurului , prezentat pe ecrane în octombrie 1974. Destinul minerului Mârza, „hoțul de aur” din „Vâlva băilor”, nu mai este un accident, rod al fatalității, ca în proza originară, personajul imaginat de Mircea Veroiu este victima unui complot, a unui adevărat ritual criminal, pus la cale de bătrâna cârciumăreasă căreia Mârza îi vinde aurul furat. La fel procedează și Dan Pița, ecranizând „Lada”: virtuala victimă din povestirea originară, bădicul Clement, își îngroapă succesivele neveste devorate de „duhul aurului”. Sugestii preluate tot din proza lui Agârbiceanu conduc spre astfel de soluții cinematografice. Regizorul Dan Pița mărturisea aceasta la ora realizării filmului  (în revista „Cinema”, nr. 10/1974): „Când am intrat în lumea sa, cu sensibilitatea și aprehensiunile omului din secolul XX, când am descoperit și «locul crimei», această extraordinară zonă care este Roșia Montana, am simțit în aer trena unui vechi blestem al aurului secătuit, rezidurile tuturor regretelor moarte și tentativelor de îmbogățire cu orice preț. De altfel, crima organizată, ciclică, o găsim în foarte multe dfin filmele cu căutători de aur”. 
Din distribuția acestui de al doilea film pornit de la Agârbiceanu...: Eliza Petrăchescu (într-un „rol al vieții”), Ernest Maftei, Liviu Rozorea, Lucia Boga, Dora Ivanciuc, Alexandru Mihai, Ferencz Bencze, Elisabeta Jar-Rozorea, Adrian Georgescu, Teodor Cojocaru. Printre principalii colaboratori ai regizorilor, alături de Iosif Demian  și Dorin- Liviu Zaharia („stâlpi de boltă” și-n Nunta de piatră), scenografii Radu Boruzescu (în filmul anterior doar interpret) și Helmuth Stürmer, implicat și-n filmul anterior, ca și autoarea costumelor, Marilena Șerbănescu. 
Pe de o parte, Duhul aurului se prezintă mai unitar, sub aspectul limbajului, decât filmul anterior, pe de alta, Nunta de piatră atinge parametri de esențializare superiori” 




Dezbaterea despre cartea electronica de identitate, Ministerul Afacerilor Interne, 21 Ianuarie 2020

Reportaj


Sursa: internet
O discutie de peste 8 ore (de la 10 la 18 și ceva), în care societatea civilă s-a prezentat mult mai bine, cu alocuțiuni bine pregătite și la obiect, decît oficialitățile de resort. După o pledoarie a organizatorilor în privința ”necesității obiective” a buletinelor electronice biometrice, destul de diluată în conținut, dezbaterea a continuat cu alocuțiunile celor peste 40 de participanți, cele mai multe, bine documentate, asupra problemei în cauza.
Din păcate, toate aceste invitații ale societătii civile opozante față de digitalizarea forțată a populației la o dezbatere pe puncte și la obiect s-au lovit de pasivismul tacit al oficialilor, ale căror replici erau cel mai adesea evazive, repetitive sau chiar pe alături, evitînd răspunsurile la întrebările incomode. Si trebuie să recunoaștem că cele mai multe întrebări pe tema în cauză sînt teribil de incomode, iar participanții din partea societății civile erau pregătiți să le pună!

Chiar dacă cei mai mulți participanți s-au declarat împotriva noilor acte de identitate, arătînd pericolele sociale, de securitate informațională și de sănătate care pot fi cauzate de acestea, au existat și voci - reprezentanți ai mediilor de afaceri și ai industriei software - care au susținut Ordonanța guvernamentală. Aceștia păreau direct interesati economic în implementarea noilor buletine, părînd  convinși că progresele economice ale țărilor dezvoltate s-ar fi datorat digitalizării poporului, iar nu eficientizării lanțurilor de producție și a optimizării relației între beneficiar și consumator. Ce himeră! Totuși, cu aceștia din urmă ministerialii au angajat discuții cordiale și entuziaste, negîndu-și de facto promisiunea de a lua în calcul avertismentele societății civile conservatoare, pe care tocmai o audiaseră. Dar, se pare, de formă.

Nu e prima dată cînd dialogul societății civile cu oficialii unui minister, pe tema unui proiect de Ordonanță de urgență de mare impact social (precum dezbaterea publica din astă toamnă de la Ministerul Comunicațiilor despre implementarea tehnologiilor de comunicare de foarte înaltă frecvență), dă senzația de dialog al surzilor. Cam asta și a fost, un haos dialogal de peste 8 ore, din care fiecare a plecat cu ceea ce venise de-acasă. Haos care ar fi putut fi evitat dacă organizatorii ar fi respectat cel puțin lista înscrierii la cuvînt a vorbitorilor și dacă ar fi luat aminte constructiv la conținutul intervențiilor critice ale acestora.

M.A.I. a postat un montaj de 5 ore și ceva al dezbaterii de peste 8 ore (așa-numita minută), din care încă nu știm ce s-a tăiat. 

Presa tabloidală prezentă la dezbatere (Libertatea, Digi24) a livrat o imagine ușor partizană, pro-ministerială, evitînd să comenteze discuțiile tehnice (pentru care nu părea pregătită) și alegînd, ca element considerat de picanterie, intervențiile (mult mai puține) pe teme religioase ale unei părți a publicului, așadar, decupînd fragmente de alocuțiuni care, în opinia jurnaliștilor acreditați, ar fi favorizat oficialitățile și ar fi dezavantajat opozanții noilor buletine. La o lectură mai atentă a reportajului din Libertatea (destul de amplu și minuțios) semnat de Cristina Radu, precum și a pastilei informative (grosiere, mult prea manipulatoare și anonime, pe de-asupra) produse de Digi24, se poate deduce, însă, contrariul. Argumentele religioase ale vorbitorilor au fost, în general, corecte și de bun simț, singurul lor motiv de neavenire fiind acela că depășeau capacitatea de înțelegere a celor cărora le erau adresate. 
Preferința presei taboidale de a prezenta societatea civila conservatoare drept anacronică și catastrofistă e decodată atît de maniera alegerii citatelor publicului, dar în primul rînd de selecția video, respectiv fotografică operată, in care publicul opozant se încearcă a fi prezentat ca o adunătură de femei îmbrobodite și bărbați cu cruci mari și bărbi dezlînate, adică de fanatici religioși. Astfel, puținii creștini îmbrăcați tradiționalist, prezenți la dezbatere, au avut parte din partea presei de cele mai multe fotoportrete. Totuși, sarcina aceasta a presei main-stream, de discreditare a societății civile creștine, este mult mai greu de îndeplinit la o dezbatere de idei, ca aceasta, decît la un reportaj de hram de pe Dealul Mitropoliei. 

Evident, participanti ortodocși au fost mult mai mulți, dar majoritatea au invocat în pledoariile lor anti-acte cu cip - cum era și firesc - argumente laice - științifice, de drepturi cetătenești, principii constituționale, de administrație publică și de filosofie a dreptului, mai ales legate de sensul apartenentei României, ca stat cu drepturi depline, la Uniunea Europeană. Puține din acestea au fost înțelese de oficiali, care nu păreau deloc pregătiți (nici ca formație, nici ca experiență, nici ca intenâionalitate) pentru un asemenea dialog, ci păreau motivați doar de obligația de serviciu de ”a înștiința boborul” (acesta era tonul lor) asupra unei legi care oricum se va adopta, iar nu de a purta un real dialog constructiv, real democratic, cu niște cetățeni informați și responsabili, de ca și cum fișa postului nu le-ar fi cerut-o.  Sau nu le-o cere? 

Printre participanți: Asociația pentru Libertatea Romanilor, Asociația Pro Consumatori, Campania pentru viata în Romania, Asociația Noua Dreaptă, Patronatul Industriei Software, Coaliția pentru Dezvoltarea Romaniei, monahi, preoți și laici creștini ortodocși (autodeclarati ca atare), alți susținători ai drepturilor omului din Romania.


Materiale conexe: http://asociatialibertatearomanilor.ro/memoriu-privind-noile-acte-de-identitate/?fbclid=IwAR2WlfxL5isJNEtSBOe3F5an7c5s19Oj34d5MhFrRbBSn3-npU5lckTWgs4

https://www.apti.ro/planuri-ue-carti-identitate-biomentrice-amprente?fbclid=IwAR3obhrgG_3etejdVBhFxTA4bGUFZlZFffTf8-Kfc-_L6y7bc2okokTx4N8

https://estemaitarziudecatcredeti.wordpress.com/2020/01/18/asociatia-pentru-libertatea-romanilor-si-inca-18-ong-uri-solicita-intr-un-memoriu-trimis-catre-m-a-i-sa-se-pastreze-formatul-actual-de-carte-de-identitate-simpla-pentru-cetatenii-care-vor-sa-opteze-pe/?fbclid=IwAR0XVkqbq_P9tvLH1OLG-_aOhMHusRlOyM0K47PZDGUcQL9XbAjTYNprajY

https://estemaitarziudecatcredeti.wordpress.com/2020/01/22/dezbatere-publica-din-data-de-21-01-2020-pe-tema-actelor-de-identitate-ce-se-vor-introduce-din-august-2021/?fbclid=IwAR1YEhWBuzcvwHApgtHuQJpbVVFYooWf9k9IDBtSgGfdxMC0SP2kP0Kejtc

marți, 14 ianuarie 2020

”Un bulgăre de humă” - joi 16 ianuarie, 18.00, Universitatea I. Dalles

Este posibil ca imaginea să conţină: 2 persoane


In cadrul cursului de cultură și educatie cinematografica ”Responsabilitate istorică și adevăr în filmele lui Nicolae Mărgineanu”, vă invităm la proiecția comentată a filmului Un bulgăre de humă.
Film biografic de fictiune despre prietenia dintre Ion Creangă și Mihai Eminescu și iubirea imposibilă a marelui poet cu Veronica Micle. Dramă, 84 min. 1989. Regia: Nicolae Margineanu. Scenariul: Mircea Radu Iacoban. Cu: Dorel Vişan, Adrian Pintea, Marcel Iureș, Carmen Tănase, Maria Ploae, Ovidiu Schumacher.

Pagina eveniment: https://www.facebook.com/events/2343171929306946/
Bilete pe: https://www.dalles.ro/

miercuri, 8 ianuarie 2020

Balada soldatului - joi 9 ianuarie 2020 la Universitatea I.Dalles



De la ora 18.

Balada soldatului, regia Grigori Ciuhrai, scenariul: Valentin Ejov, Grigori Ciuhrai. Mosfilm, 1959, 89 min., dramă de dragoste și război. 
Cu: Vladimir Ivașkov, Janna Prohorenko, Antonina Maksimova, Nikolai Kriucikov.

URSS, 1942. In timpul unei bătălii din Cel de-al doilea Razboi Mondial, tînărul soldat Alioșa Skvorțov reușește să doboare două tancuri inamice și este propus de comandamentul militar pentru decorare, dar Alioșa preferă să ceară o permisie acasă, ca să își vadă mama. Filmul urmărește drumul către casă al soldatului în timpul permisiei de doar șase zile, prilej de întîlniri cu oameni diverși, amprentați de război, și de tot atîtea experiențe de viață. Alioșa ajută un invalid de război disperat să își recăștige fericirea conjugală și o întîlnește pe tînăra Șura, cu care înfiripă o timidă poveste de dragoste. Din pricina pierderii unui tren și a întreruperii căii ferate, bombardate de nemți, soldatului nu îi mai rămîn doar cîteva minute pentru întrevederea cu mama, timp în care tînărul nu apucă decît să o îmbrățișeze și să îi promită că se va întoarce... 

Premiul Special, Premiul pentru cel mai bun film de tineret și Premiul pentru „înaltul umanism și calități artistice excepționale” la Cannes, 1960; Premiile Golden Gate pentru cel mai bun film și Golden Gate pentru cel mai bun regizor la Festivalul de la San Francisco, 1960; Premiul BAFTA, 1961; Premiul David di Donatello, 1960; nominalizat la Oscar pentru cel mai bun scenariu original, 1962; multe premii naționale.

Bilete pe https://www.dalles.ro/