Articol apărut în Ziarul Lumina de vineri 25 iulie 2014 și preluat de portalurile culturavietii.ro din 27 iulie 2014 (unde până pe 10 iunie 2017 are 1596 vizualizări) și Anacronic.ro din 13 octombrie 2014
[începând de astăzi, timp de mai multe săptămâni rubrica mea Retina văzduhului va apărea în numărul de vineri (in locul celui de sâmbătă), la pagina 7]
Alfred Kinsey (real) si ipostaza sa cosmetizată (alias Liam Neeson) |
Scris
și regizat de Bill Condon, un admirator al homosexualității (vezi
oscarizatul ”Gods
and Monsters”)
și vampirismului (realizând un episod al seriei ”Twilight
Saga”),
avându-l drept coproducător executiv pe Francis Ford Coppola,
biopicul ”Kinsey”
ridică pe piedestal un pedofil cu acte universitare, ”rege al noii
ordini sexuale”, un impostor în lumea științifică, inspirator
al mișcării Beat, al revistei Playboy
și al industriei pornografice.
Profesor
de entomologie, Alfred Kinsey își folosește poziția universitară
pentru a debuta în anii 50 așa-zise studii de fiziologie a
sexualităţii umane, cu scopul de a impune rezultatele lor în
mediul academic și, de acolo, în societate. De fapt, ”cercetarea”
sa se bazează de niște chestionare elementare aplicate la nivel de
masă, cu întrebări vizând apucăturile perverse ale oamenilor.
Pretinsa motivație a ignoranței publice în domeniu ascunde, de
fapt, intenția de a demonstra că desfrâul este legea imuabilă a
comportamentului uman. Singura mască ce trebuie păstrată cu
strictețe este aceea a cercetării dezinteresate, pentru a obține
fondurile necesare desfășurării, pe scară cât mai largă, a
morbidelor sondaje și ”experimente”. Fondurile au fost oferite
cu generozitate de Fundația Rockefeller, cea care a susținut
desfășurarea pe scară largă a sondajelor, precum și restul
activității ”științifice” a lui Kinsey, inclusiv institutul
de cercetare care îi poartă numele și care funcționează și azi.
Nu
vom afla din film că, de fapt, sondajele au fost aplicate cu
predilecție prostituatelor, deținuților pentru infracțiuni
sexuale, copiilor din azile, devianților sexuali și homosexualilor,
și că rapoartele sondajelor au fost trucate, astfel încât să
prezinte rezultatele dinainte dorite. Reacțiile societății civile
și ale Bisericii vor fi, firește, ridiculizate.
Filmul
prezintă, în stilul sobru-romanțat al cinema-ului interbelic,
ascensiunea unui cercetător vizionar, curajos și onest, un fel de
”Einstein al sexului”, gata a-și pune viața și onoarea pe
piedestalul științei. Prestația actoricească a cuplului Liam
Neeson-Laura Linney (așa-zisa doamnă Kinsey) oferă carismă
înșelătoare unor personaje, care nu ar merita decât
resentimentele publice.
Așa-zisul ”Eistein al sexului” (cadru din film) și personajul real (stânga) |
Este
suficient să comparăm insul real, a cărui privire tulbure,
morbid-lascivă vorbește, dincolo de ținuta apretată, din orice
fotografie de epocă, cu personajul din film, întruchipat de un
actor care exprimă demnitate, echilibru și curaj - eroul prin
excelență (nu întâmplător i-a dat viață și protagonistului
din Lista
lui Schindler) -,
pentru a vedea cotele mistificării lui Bill Condon.
Kinsey
vede o societate de victime ale obscurantismului, de ca şi cum prima
revoluţie sexuală, cea declanşată de Freud, ar fi rămas fără
ecouri. E drept, teoriile savantului vienez erau mult mai complexe,
iar valurile iscate de ele au mişcat doar ”elitele” societății,
ceea ce nu e destul pentru o revoluție: libertinismul, pentru a
triumfa, trebuie impus la nivel ”democratic”. E nevoie de o
revoluţie sexuală pe înţelesul tuturor, fără ifose, accesând
vocabularul comun. Este revoluţia unui zoolog și a unui pedofil.
Acesta este nivelul propus de Kinsey. Printre exemplificările sale
de la catedră: societatea urangutanilor, matriarhatul, orgia,
incestul, pervesiunile de orice fel, sexualitatea copiilor (inclusiv
a sugarilor), cărora le va dedica experimente speciale, de fapt,
violuri și molestări (contestate de partizanii cercetătotorului).
Kinsey
experimentează pe subiecţi umani, începând cu ”familia” şi
“familiile” prietenilor, cu amanții şi amantele lor, studenţii
şi studentele devotate; bisexualitatea este un avantaj, oferind
şansa numirii în postul de asistent şi băiat de casă al
ilustrului universitar. Anturajul lui Kinsey devine “o mare
familie” în sensul urangutanic al termenului, “un mediu deschis
din punct de vedere sexual”, iar casa sa se deosebeşte de una de
toleranță prin prezenţa aparaturii medicale şi de filmare, ce
înregistrează parametrii fiziologici ai acuplărilor libere.
Tot
acest coșmar este prezentat în termenii roz-bombon ai “libertăţii
de cugetare”, iar protagonistul, în alura marilor eroi naţionali.
Vezi secvenţa când acesta cade umil în genunchi, în urma
retragerii subvenţiilor Fundaţiei Rockefeller – sponsorul său
constant – şi al campaniei de presă îndreptate împotriva sa,
când societatea americană a simţit că sub masca ştiinţei îi
sunt subminate valorile.
Filmul
evocă un singur episod psihopatologic autentic: într-un moment de
întunecare a minții, protagonistul, sadomasochist, se circumcide cu
un briceag, fără anestezie. Întreaga sa concepţie așa-zis
ştiinţifică este dominată de un darwinism barbar, o lubricitate
abjectă şi de aversiunea bolnăvicioasă împotriva moralei
tradiţionale, pe care le va înlocui cu anarhia sexuală cea mai
josnică. Toate acestea sunt abil acoperite, în filmul lui Condon,
nominalizat la Oscar și câștigător a 19 premii (cele mai multe în SUA, dar și în Marea
Britanie și Irlanda), cu laurii gloriei.