Să ne rugăm pentru prietenia și buna înțelegere a popoarelor ortodoxe, pentru unitatea creștinilor și pentru deschiderea lumii către Hristos-Logosul dumnezeiesc!

sâmbătă, 14 decembrie 2013

Despre dragoste, atât cât ne-a mai rămas: ”Love building”


 
Love building, debutul în lung-metraj al Iuliei Rugină, este o comedie de actualitate, concepută după toate rețetele succesului, așa cum puține filme autohtone, chiar și din tânăra generație, o fac. Cel mai ”americănesc” dintre producțiile 100% românești ale Noului Val, în sensul strategiei de abordare a discursului, atent focusat către nivelul de așteptare al publicului recent, filmul exploatează nostalgia tot mai acută a spectatorului după dragoste-umor-gândire pozitivă - trinom pe care nu prea-l întâlnești în cinema-ul autohton, în ciuda tinereții și efervescenței acestuia; ba mai mult, de care se pare că și tinerii noștri cineaști, și ”dinozaurii” se feresc ca de foc. 
Dacă majoritatea filmelor generației tinere readuc în prim-plan, într-un fel sau altul, vârful rupt, bălăngănindu-se a pagubă, al molidului de Crăciun al lui Porumboiu, sugerând monocord că ”așa e viața” (pe Dâmbovița sau la Vaslui, evident...), iată un film care, fără a întoarce spatele ”vieții”, aduce un suflu pozitiv, mobilizator și optimist (chiar dacă ușor superficial), trebuincios ca piperul într-o cinematografie care, în ciuda tinereții, riscă să se înece în monotonie și blazare. 
 
Era nevoie de un suflu de creație feminin (Iulia Rugină - regizoare și scenaristă, alături de coscenaristele Ana Agopian și Oana Răsuceanu), care să dea tonul, cu prospețime, curaj și profesionalism, acestei noi direcții. Tripletul feminin s-a racordat perfect cu tripletul masculin producător, dar și creator - Dragoș Bucur, Dorian Boguță și Alexandru Papadopol, trei actori cunoscuți, fondatori ai școlii ActoriedeFilm.ro, care a și furnizat cea mai mare parte a distribuției. Rezultatul colaborării îl exprimă cu franchețe, modestie și pragmatism Dragoș Bucur, cel mai cunoscut dintre animatorii proiectului: „10 zile de filmare, 34 de actori, 50.000 euro [infim de puțin - n.n.], 3 prieteni, 1 regizoare, 3 scenariste, 83 minute de comedie de calitate și... un vis împlinit...”. 
 
Filmul este conceput ca un documentar ce descrie cu umor, într-o viziune politic-corectă europeană, o sesiune de o săptămână într-un centru de terapie de cuplu. Centrul ”Love building”, dotat mai mult cu ”servicii” decât cu științe taumaturgice și plasat, inspirat, într-o stațiune de pe lacul Balotești, se ocupă mai mult de ”remodelarea relației” în ședințe de grup, decât de suflete cu probleme unice și insurmontabile. De aici, pe de o parte, senzația agreabilă de tabără de vară, pe de altă parte, senzația (tonică sau egalizatoare) a similitudinii problemelor tuturor - adică perspectiva psihoterapeuților, cea din care și este abordat filmul. 
Premisa terapeutică - foarte contemporană -, sintetizată în subtitlul filmului (”Dragostea nu mai e cum a fost odată ca niciodată”), este explicată de la început de ”guru”-ul centrului, alias Dragoș Bucur - ca de obicei, simpatic, firesc și foarte terestru: mitul iubirii de-o viață este epuizat, ”să fim serioși!”, dar chiar și în aceste condiții merită să faci ceva ca să salvezi... o relație! Filmul poate fi gustat pentru onestitate și sensibilitate la realul urban imediat, dacă acceptăm aceste premise. 
Premisa scenaristică - urmărirea a 14 cupluri în criză (dintre care 2, că tot vorbisem de corectitudine politică, de același sex) pe durata unui film de o oră și jumătate (ceea ce înseamnă, explică Ana Agopian, în jur de 3 minute acordate fiecărui personaj, adică extrem de puțin pentru conturarea și includerea lui în acțiune) - impunea distanțarea de orice aprofundări psihologice, deschizând în schimb porțile comediei de situații. O comedie care trăiește dramaturgic din relaționarea între grupul terapeuților (”profesioniștii”), cel al managerilor clinicii (”exploatatorii” - excelent personajul ”Cruellei”, care ar merita dezvoltat) și cel al pacienților (unii, veniți din curiozitate, ca în vacanță; ofertantă ca sursă a comicului, soția nimfomană a unui ”mare parlamentar”, venită singură, din plictiseală, care îl seduce pe cel mai acru dintre terapeuți). 
Generatorul principal al comicului - găselniță excelentă, care ar merita mai mult exploatată (poate, în Love building 2, care e deja anunțat!) este vulnerabilitatea interioară pe care o ascunde fiecare din cei trei tineri psihoterapeuți: toți trei, cu o situație maritală incertă, mai pe românește, ”celibatari neconvinși”, au de fapt serioase probleme de comunicare: bizarerii, timidități întârziate, infantilisme, rupturi sentimentale nevindecate - toate vor ieși la iveală, stârnind zâmbete și nu lacrimi, din relaționarea cu grupul de pacienți, pacienți dintre care unii devin, inerent și involuntar, surse de vindecare (mai mult sau mai puțin ortodoxă) sau de adâncire a propriei crize pentru ”terapeuții amorului”. 
Decență, nici o tendință exhibiționistă (lăudabil la un astfel de subiect), umor bun, emoții bine temperate și o atmosferă relaxată, de vacanță - iată ingredientele acestei comedii foarte contemporane și foarte terestre, în care actorii încearcă să se bucure și să ne bucure de puținul care ne-a mai rămas.