Să ne rugăm pentru prietenia și buna înțelegere a popoarelor ortodoxe, pentru unitatea creștinilor și pentru deschiderea lumii către Hristos-Logosul dumnezeiesc!

joi, 23 ianuarie 2020

”Duhul aurului” - joi, 23 ianuarie, la Dalles



Regia: Dan Pița și Mircea Veroiu (1974). Scenariul: Dan Pița, după povestirile lui Ion Agârbiceanu Vâlva băilor și Lada, 88 min. Dramă social-psihologică despre patima aurului într-o localitate minieră din Apuseni. Cu: Leopoldina Bălănuţă, Ernest Maftei, Eliza Petrăchescu. A doua parte a dipticului transilvan al celor doi mari regizori.
1974 – ACIN – Premiile pentru regie, imagine, interpretare feminină (Eliza Petrăchescu), muzică și montaj
1975 – Bergamo – Premiul special al juriului

Este într-adevăr doar despre patima aurului filmul acesta, așa cum indică cele mai multe dicționare grăbite și situri de cinema? Sau e mai mult decît atît?...

După un timp, cei doi regizori au repetat gestul inițial, ecranizând alte două povestiri ale scriitorului Ion Agârbiceanu – „Vâlva băilor” și „Lada” – în filmul Duhul aurului , prezentat pe ecrane în octombrie 1974. Destinul minerului Mârza, „hoțul de aur” din „Vâlva băilor”, nu mai este un accident, rod al fatalității, ca în proza originară, personajul imaginat de Mircea Veroiu este victima unui complot, a unui adevărat ritual criminal, pus la cale de bătrâna cârciumăreasă căreia Mârza îi vinde aurul furat. La fel procedează și Dan Pița, ecranizând „Lada”: virtuala victimă din povestirea originară, bădicul Clement, își îngroapă succesivele neveste devorate de „duhul aurului”. Sugestii preluate tot din proza lui Agârbiceanu conduc spre astfel de soluții cinematografice. Regizorul Dan Pița mărturisea aceasta la ora realizării filmului  (în revista „Cinema”, nr. 10/1974): „Când am intrat în lumea sa, cu sensibilitatea și aprehensiunile omului din secolul XX, când am descoperit și «locul crimei», această extraordinară zonă care este Roșia Montana, am simțit în aer trena unui vechi blestem al aurului secătuit, rezidurile tuturor regretelor moarte și tentativelor de îmbogățire cu orice preț. De altfel, crima organizată, ciclică, o găsim în foarte multe dfin filmele cu căutători de aur”. 
Din distribuția acestui de al doilea film pornit de la Agârbiceanu...: Eliza Petrăchescu (într-un „rol al vieții”), Ernest Maftei, Liviu Rozorea, Lucia Boga, Dora Ivanciuc, Alexandru Mihai, Ferencz Bencze, Elisabeta Jar-Rozorea, Adrian Georgescu, Teodor Cojocaru. Printre principalii colaboratori ai regizorilor, alături de Iosif Demian  și Dorin- Liviu Zaharia („stâlpi de boltă” și-n Nunta de piatră), scenografii Radu Boruzescu (în filmul anterior doar interpret) și Helmuth Stürmer, implicat și-n filmul anterior, ca și autoarea costumelor, Marilena Șerbănescu. 
Pe de o parte, Duhul aurului se prezintă mai unitar, sub aspectul limbajului, decât filmul anterior, pe de alta, Nunta de piatră atinge parametri de esențializare superiori” 





Dezbaterea despre cartea electronica de identitate, Ministerul Afacerilor Interne, 21 Ianuarie 2020

Reportaj


Sursa: internet
O discutie de peste 8 ore (de la 10 la 18 și ceva), în care societatea civilă s-a prezentat mult mai bine, cu alocuțiuni bine pregătite și la obiect, decît oficialitățile de resort. După o pledoarie a organizatorilor în privința ”necesității obiective” a buletinelor electronice biometrice, destul de diluată în conținut, dezbaterea a continuat cu alocuțiunile celor peste 40 de participanți, cele mai multe, bine documentate, asupra problemei în cauza.
Din păcate, toate aceste invitații ale societătii civile opozante față de digitalizarea forțată a populației la o dezbatere pe puncte și la obiect s-au lovit de pasivismul tacit al oficialilor, ale căror replici erau cel mai adesea evazive, repetitive sau chiar pe alături, evitînd răspunsurile la întrebările incomode. Si trebuie să recunoaștem că cele mai multe întrebări pe tema în cauză sînt teribil de incomode, iar participanții din partea societății civile erau pregătiți să le pună!

Chiar dacă cei mai mulți participanți s-au declarat împotriva noilor acte de identitate, arătînd pericolele sociale, de securitate informațională și de sănătate care pot fi cauzate de acestea, au existat și voci - reprezentanți ai mediilor de afaceri și ai industriei software - care au susținut Ordonanța guvernamentală. Aceștia păreau direct interesati economic în implementarea noilor buletine, părînd  convinși că progresele economice ale țărilor dezvoltate s-ar fi datorat digitalizării poporului, iar nu eficientizării lanțurilor de producție și a optimizării relației între beneficiar și consumator. Ce himeră! Totuși, cu aceștia din urmă ministerialii au angajat discuții cordiale și entuziaste, negîndu-și de facto promisiunea de a lua în calcul avertismentele societății civile conservatoare, pe care tocmai o audiaseră. Dar, se pare, de formă.

Nu e prima dată cînd dialogul societății civile cu oficialii unui minister, pe tema unui proiect de Ordonanță de urgență de mare impact social (precum dezbaterea publica din astă toamnă de la Ministerul Comunicațiilor despre implementarea tehnologiilor de comunicare de foarte înaltă frecvență), dă senzația de dialog al surzilor. Cam asta și a fost, un haos dialogal de peste 8 ore, din care fiecare a plecat cu ceea ce venise de-acasă. Haos care ar fi putut fi evitat dacă organizatorii ar fi respectat cel puțin lista înscrierii la cuvînt a vorbitorilor și dacă ar fi luat aminte constructiv la conținutul intervențiilor critice ale acestora.

M.A.I. a postat un montaj de 5 ore și ceva al dezbaterii de peste 8 ore (așa-numita minută), din care încă nu știm ce s-a tăiat. 

Presa tabloidală prezentă la dezbatere (Libertatea, Digi24) a livrat o imagine ușor partizană, pro-ministerială, evitînd să comenteze discuțiile tehnice (pentru care nu părea pregătită) și alegînd, ca element considerat de picanterie, intervențiile (mult mai puține) pe teme religioase ale unei părți a publicului, așadar, decupînd fragmente de alocuțiuni care, în opinia jurnaliștilor acreditați, ar fi favorizat oficialitățile și ar fi dezavantajat opozanții noilor buletine. La o lectură mai atentă a reportajului din Libertatea (destul de amplu și minuțios) semnat de Cristina Radu, precum și a pastilei informative (grosiere, mult prea manipulatoare și anonime, pe de-asupra) produse de Digi24, se poate deduce, însă, contrariul. Argumentele religioase ale vorbitorilor au fost, în general, corecte și de bun simț, singurul lor motiv de neavenire fiind acela că depășeau capacitatea de înțelegere a celor cărora le erau adresate. 
Preferința presei taboidale de a prezenta societatea civila conservatoare drept anacronică și catastrofistă e decodată atît de maniera alegerii citatelor publicului, dar în primul rînd de selecția video, respectiv fotografică operată, in care publicul opozant se încearcă a fi prezentat ca o adunătură de femei îmbrobodite și bărbați cu cruci mari și bărbi dezlînate, adică de fanatici religioși. Astfel, puținii creștini îmbrăcați tradiționalist, prezenți la dezbatere, au avut parte din partea presei de cele mai multe fotoportrete. Totuși, sarcina aceasta a presei main-stream, de discreditare a societății civile creștine, este mult mai greu de îndeplinit la o dezbatere de idei, ca aceasta, decît la un reportaj de hram de pe Dealul Mitropoliei. 

Evident, participanti ortodocși au fost mult mai mulți, dar majoritatea au invocat în pledoariile lor anti-acte cu cip - cum era și firesc - argumente laice - științifice, de drepturi cetătenești, principii constituționale, de administrație publică și de filosofie a dreptului, mai ales legate de sensul apartenentei României, ca stat cu drepturi depline, la Uniunea Europeană. Puține din acestea au fost înțelese de oficiali, care nu păreau deloc pregătiți (nici ca formație, nici ca experiență, nici ca intenâionalitate) pentru un asemenea dialog, ci păreau motivați doar de obligația de serviciu de ”a înștiința boborul” (acesta era tonul lor) asupra unei legi care oricum se va adopta, iar nu de a purta un real dialog constructiv, real democratic, cu niște cetățeni informați și responsabili, de ca și cum fișa postului nu le-ar fi cerut-o.  Sau nu le-o cere? 

Printre participanți: Asociația pentru Libertatea Romanilor, Asociația Pro Consumatori, Campania pentru viata în Romania, Asociația Noua Dreaptă, Patronatul Industriei Software, Coaliția pentru Dezvoltarea Romaniei, monahi, preoți și laici creștini ortodocși (autodeclarati ca atare), alți susținători ai drepturilor omului din Romania.


Materiale conexe: http://asociatialibertatearomanilor.ro/memoriu-privind-noile-acte-de-identitate/?fbclid=IwAR2WlfxL5isJNEtSBOe3F5an7c5s19Oj34d5MhFrRbBSn3-npU5lckTWgs4

https://www.apti.ro/planuri-ue-carti-identitate-biomentrice-amprente?fbclid=IwAR3obhrgG_3etejdVBhFxTA4bGUFZlZFffTf8-Kfc-_L6y7bc2okokTx4N8

https://estemaitarziudecatcredeti.wordpress.com/2020/01/18/asociatia-pentru-libertatea-romanilor-si-inca-18-ong-uri-solicita-intr-un-memoriu-trimis-catre-m-a-i-sa-se-pastreze-formatul-actual-de-carte-de-identitate-simpla-pentru-cetatenii-care-vor-sa-opteze-pe/?fbclid=IwAR0XVkqbq_P9tvLH1OLG-_aOhMHusRlOyM0K47PZDGUcQL9XbAjTYNprajY

https://estemaitarziudecatcredeti.wordpress.com/2020/01/22/dezbatere-publica-din-data-de-21-01-2020-pe-tema-actelor-de-identitate-ce-se-vor-introduce-din-august-2021/?fbclid=IwAR1YEhWBuzcvwHApgtHuQJpbVVFYooWf9k9IDBtSgGfdxMC0SP2kP0Kejtc

marți, 14 ianuarie 2020

”Un bulgăre de humă” - joi 16 ianuarie, 18.00, Universitatea I. Dalles

Este posibil ca imaginea să conţină: 2 persoane


In cadrul cursului de cultură și educatie cinematografica ”Responsabilitate istorică și adevăr în filmele lui Nicolae Mărgineanu”, vă invităm la proiecția comentată a filmului Un bulgăre de humă.
Film biografic de fictiune despre prietenia dintre Ion Creangă și Mihai Eminescu și iubirea imposibilă a marelui poet cu Veronica Micle. Dramă, 84 min. 1989. Regia: Nicolae Margineanu. Scenariul: Mircea Radu Iacoban. Cu: Dorel Vişan, Adrian Pintea, Marcel Iureș, Carmen Tănase, Maria Ploae, Ovidiu Schumacher.

Pagina eveniment: https://www.facebook.com/events/2343171929306946/
Bilete pe: https://www.dalles.ro/

miercuri, 8 ianuarie 2020

Balada soldatului - joi 9 ianuarie 2020 la Universitatea I.Dalles



De la ora 18.

Balada soldatului, regia Grigori Ciuhrai, scenariul: Valentin Ejov, Grigori Ciuhrai. Mosfilm, 1959, 89 min., dramă de dragoste și război. 
Cu: Vladimir Ivașkov, Janna Prohorenko, Antonina Maksimova, Nikolai Kriucikov.

URSS, 1942. In timpul unei bătălii din Cel de-al doilea Razboi Mondial, tînărul soldat Alioșa Skvorțov reușește să doboare două tancuri inamice și este propus de comandamentul militar pentru decorare, dar Alioșa preferă să ceară o permisie acasă, ca să își vadă mama. Filmul urmărește drumul către casă al soldatului în timpul permisiei de doar șase zile, prilej de întîlniri cu oameni diverși, amprentați de război, și de tot atîtea experiențe de viață. Alioșa ajută un invalid de război disperat să își recăștige fericirea conjugală și o întîlnește pe tînăra Șura, cu care înfiripă o timidă poveste de dragoste. Din pricina pierderii unui tren și a întreruperii căii ferate, bombardate de nemți, soldatului nu îi mai rămîn doar cîteva minute pentru întrevederea cu mama, timp în care tînărul nu apucă decît să o îmbrățișeze și să îi promită că se va întoarce... 

Premiul Special, Premiul pentru cel mai bun film de tineret și Premiul pentru „înaltul umanism și calități artistice excepționale” la Cannes, 1960; Premiile Golden Gate pentru cel mai bun film și Golden Gate pentru cel mai bun regizor la Festivalul de la San Francisco, 1960; Premiul BAFTA, 1961; Premiul David di Donatello, 1960; nominalizat la Oscar pentru cel mai bun scenariu original, 1962; multe premii naționale.

Bilete pe https://www.dalles.ro/

luni, 16 decembrie 2019

”Nunta de piatră” la cursul ”Regizori români între două milenii: Dan Pița” la sala Dalles

Joi 19 decembrie de la ora 17,
lUniversitatea "Ioan I. Dalles" din București 

După Ion Agârbiceanu. 90 min. Debutul în lungmetraj al regizorilor Dan Piţa şi Mircea Veroiu. Alcătuit din două metraje medii (“Fefeleaga” şi “La o nuntă”) semnate, respectiv, de cei doi autori. Cu: Leopoldina Bălănuţă, Nina Domiga, Mircea Diaconu, Radu Boruzescu, Ernest Maftei. Utilizînd un limbaj de o unicâ expresivitate, filmul surprinde și interoghează mentalități arhaice supraviețuite în tabloul social al Țării Moților din prima jumătate a secolului XIX. Reper major în istoria filmului românesc.
Selecţionat în „La semaine de la critique“ la Festivalul de la Cannes, 1973 și cumpărat de Muzeul de Artă din New York în 1974.

Prima mare promisiune a anilor ’70 a fost tandemul regizoral Mircea Veroiu – Dan Pița. Premiera filmului lor Nunta de piatră (ianuarie 1973) a însemnat, în accepția criticii de film, un eveniment artistic de proporții. Cei doi cineaști – colegi de promoție și reprezentanți de frunte ai „generației ‘70” – au ecranizat, pentru început, două povestiri ale scriitorului ardelean Ion Agârbiceanu: Mircea Veroiu a prelucrat povestea tristă a personajului numit Fefeleaga (din schița cu același nume), iar Dan Pița a pornit de la povestirea „La o nuntă”, cei doi cineaști realizând un film în două părți, cu insemne stilistice și narative distincte, dar unitar prin sensurile tragice, prin tonul baladesc și prin modernismul expresiei plastice (care poartă pecetea operatorului de imagine Iosif Demian). Identificată cu Leopoldina Bălănuță, Fefeleaga din episodul regizat de Mircea Veroiu este, prin semnificații, un personaj de tragedie antică, fiind, totodată, foarte „de-acolo”, din spațiul de sărăcie și iluzii al aurului din munții de piatră ai Apusenilor. Foarte „de-acolo”, din balada „Mioriței”. Totul participă la ritualul nunților tragice: nu în ultimul rând, natura. Aproape fără cuvinte, destinele pietrificate își poartă crucea, pe fondul unui cântec spus ca o rugăciune (Dorin Liviu Zaharia), dintr-o poveste tristă, cu o „nuntă” din care n-a mai rămas decât un voal alb de mireasă care drapează fecioara de pe catafalc. Fefeleaga, statuară, încremenită, ca un monument al durerii, este însoțită de personaje-presimțiri, de personaje-semn (și ele), întrupate de Eliza Petrăchescu, Nina Doniga, Adrian Georgescu. Nici episodul lui Dan Pița nu are multe personaje de prim-plan, deși nuvela „La o nuntă” are predominanțe epice: sunt angrenați în tramă și în dramă Toboșarul, Ceterașul, Socrul, Mireasa, Mirele (identificați, iată, prin funcția din ceremonialul nunții, și nu prin nume și prenume), interpretași de Mircea Diaconu (care interpretează cu multă sobrietate un personaj amuzant, cu destin tragic, Toboșarul ), Radu Boruzescu (Ceterașul), Petre Gheorghiu (Socrul), Ursula Nussbacher (Mireasa), George Calboreanu jr. (Mirele). Mireasa – căsătorită împotriva voinței ei – se îndrăgostește, la nuntă, de Ceteraș (un fugar, urmărit de jandarmi), cu care fuge peste deal, dispariția lor având consecințe tragice. Critici străini care au văzut cu diferite prilejuri filmul Nunta de piatră au opinii elogioase. Jean Delmas, în „Jeune Cinéma” consideră filmul un impresionant „poem pe două voci”, iar Derek Elly, îm „Films and Filming” scrie: „Ambele povestiri se concentrează asupra prețuluii pe care trebuie să-l plătești pentru încălcarea regulilor și pentru păstrarea unei forme de individualitate într-o societate conformistă. Foarte rar a fost tratată o asemenea temă esențială cu atâta sensibilitate și discreție”.” (Călin Căliman, http://www.istoriafilmuluiromanesc.ro/). 

Inscrierile prealabile sunt recomandate, pentru că numărul de locuri în sală este limitat.
Rezervarea unui loc se face la nr. de telefon  021. 3146637/ 0756 144511, pe e-mail secretariat@updalles.ro (cc: pe e.arca.i@gmail.com). 

marți, 10 decembrie 2019

"Stefan Luchian" de Nicolae Margineanu - la Universitatea Ioan Dalles

JOI, 12 DECEMBRIE, DE LA ORA 18, B-dul Nicolae Bălcescu, nr. 18,
Sector 1, București.

Modulul de curs "Responsabilitate istorică și adevăr în filmele lui Nicolae Mărgineanu" continua cu drama biografica:
"Ştefan Luchian" (1981), 100 min. Scenariul: Iosif Naghiu, Nicolae Mărgineanu.
Cu: Maria Ploae, George Constantin, Ion Caramitru, Victor Rebengiuc, Răzvan Vasilescu, George Constan
tin, Florin Călinescu, Rodica Negrea. Premiul CIDALC la Festivalul International de Film de la Karlovy Vary, 1982.

Film de educatie culturala, recomandat inclusiv pentru copii (10+) si adolescenti, dornici sa afle si sa inteleaga mai mult despre marile valori clasice ale culturii romane.

"Filmul evocă viaţa unuia dintre cei mai mari pictori români, Stefan Luchian (1868 - 1916),... care, dincolo de o existenţă aventuroasă, şi-a concentrat toată energia creatoare pentru a zugrăvi flori, cărora le-a împărtăşit o intensitate aproape dramatică a sentimentului. Sportiv de performanţă - câştigând prima cursă de velocipede Giurgiu-Bucureşti - nelipsit de la celebrele bătăi cu flori de la Şosea, client al faimoasei cafenele Fialkovsky, Luchian face figura de răsfăţat al sorţii. După ce averea moştenită se risipeşte, pictorul se vede nevoit să-şi câştige existenţa cântând la flaut în orchestra Teatrului Naţional după care apar primele semne ale bolii care îl va lăsa paralizat. Este începutul sfârşitului dar şi începutul gloriei artistice. Când paralizia îi ajunge la degete, continuă să picteze flori cu penelul legat de braţ. Înainte ca tumultoasa lui viaţă, arsă ca o lumânare, să se stingă, într-o noapte Luchian primeşte vizita lui George Enescu, venit să-i cânte la vioară spre a-i mai alina suferinţa, omagiul unui mare artist adus altui mare artist".(icr.ro).

Mai multe detalii despre eveniment pe https://www.facebook.com/events/2586516628084530/.
Bilete pe https://www.dalles.ro/

luni, 25 noiembrie 2019

Cursuri de cultura cinematografica la Dalles!


 


Cursurile de cultură cinematografică pe care le voi ține lUniversitatea "Ioan I. Dalles" din București vor incepe 
Joi 28 noiembrie 2019, la ora 18, cu modulul 
Concurs (1982)

Cursul va consta din vizionări de filme comentate și este structurat pe douăsprezece module-lecție, constând într-o scurtă prezentare a filmului, cu oferirea cheilor de lectură necesare, vizionarea filmului, discuții cu publicul după vizionare.
Directiile principale abordate
  • Dan Pița în contextul epocii sale și al cinematografiei române.
  • Teme și stiluri auctoriale definitorii.  
Celelalte două module de curs pe care le voi susține, Capodopere ale filmului rus și Responsabilitate istorică și adevăr în filmele lui Nicolae Mărgineanu, vor începe joi 5 decembrie, respectiv joi 12 decembrie 2019. 

Se va stabili și o întalnire cu cei doi maeștri ai filmului romanesc, în funcție de disponibilitatea acestora. 

Inscrierile prealabile sunt recomandate, pentru că numărul de locuri în sală este limitat.
Rezervarea unui loc se face la nr. de telefon  021. 3146637/ 0756 144511, pe e-mail secretariat@updalles.ro (cc: pe e.arca.i@gmail.com). 

Pentru detalii si noutati, urmariti pagina FB a evenimentului!

Vă asteptăm! 

vineri, 1 noiembrie 2019

Cursuri de cultura cinematografica la Dalles!


Va invit la Universitatea "Ioan I. Dalles" din București, la un ciclu de cursuri de educație cinematografică.
Vizionări de filme de referință din patrimoniul național și universal, prefațate și comentate de criticul de film Elena Dulgheru. 


și


Cele trei module de curs se vor desfășura bilunar, seara, după un program care va fi afișat pe situl Universității "Ioan I. Dalles".

Intrarea se va face pe bază de bilet sau abonament. 

Intrucât cursurile nu pot demara decât după întrunirea unui număr minim de participanți, pe cei interesați îi rog să își exprime intenția de a participa pe adresa de email: e.arca.i@gmail.com ori prin mesaj pe pagina mea personală de facebook (nu pe cea de autor). 

Programul desfășurat și tematica modulelor de curs se poate găsi pe pagina aferentă a Universității "Dalles": http://www.updalles.ro/cursuri-de-cultura-si-educatie-cinematografica/.

Pentru actualizări și amănunte, urmăriți pagina mea de autor de pe facebook, Elena Dulgheru texte texturi subtexte, sau pagina mea personala de facebook și situl Universității Dalles.


vineri, 6 septembrie 2019

CUANTIFICAREA RUGĂCIUNII?!...

De vreun an suntem informați că Centrul de Excelență în Neuroștiințe din Universitatea de Medicină și Farmacie „Carol Davila” din București, cu sprijinul Centrului de Cercetare în Medicină și Spiritualitate al spitalului Providența din Iași și cu Universitatea Tehnică Gh. Asachi din Iași, au derulat sau derulează încă un program de cercetare medicală privind efectele rugăciunii - prima cercetare de acest fel din România. Stirea, apărută în toamna trecută, reluată în această primăvară, spune că testele si masuratorile vizează EEG (electroencefalograma), EKG (electrocardiograma), nivelul imunoglobulinei A (responsabilă cu imunitatea), interleukina 6 si 8, nivelul cortizolului si oxitocinei (din mostra salivara) și - foarte generic - teste de psihometrie (adică măsurarea atenției, memoriei, concentrării etc). 
Care sunt scopul medical și viziunea acestor cercetări, nu aflăm din succintul comunicat postat de inițiatorii proiectului, preluat mecanic de presă, fără nici o explicație suplimentară.


Oare cât are de-a face taina rugăciunii cu măsurătorile?
"Și nu voi spune dușmanului taina Ta și nu-Ți voi da sărutare ca Iuda"! 
Oare sunt conștienți respectabilii cercetători, dar mai ales responsabilii teologi implicați în acest proiect, în ce se aventurează? Măsurăm cu electrozi și reactivi efectele harului? "Duhul suflă unde voiește", harul se manifestă după cum și cât vrea Dumnezeu, o știe orice credincios, deci care va fi relevanța experimentului? Și pentru cine este acesta făcut? Pentru oamenii de știință credincioși nu, căci aceștia cunosc efectele rugăciunii de la Sfinții Părinți, din minunile sfinților de ieri si de azi și din experiența personală. Pentru oamenii de știință necredincioși? Aceia, dacă au inimile impietrite, oricum nu vor crede, și au la dispoziție o sumedenie de relatări tematice în literatura din spațiul ortodox și heterodox, tradiționalist, sincretic și știentist. Credința se primește pe calea inimii, nu pe cea a logicii. Nu informația convertește, ci duhul.
Deci, pentru cine se fac aceste măsurători? Pentru ce se vor ruga voluntarii? Pentru buna reușită a experimentului? Pentru luminarea cercetătorilor? Ori vor recita mecanic acatiste? Scris este: "Să nu ispitești pe Domnul Dumnezeul tău!

"Și nu voi spune dușmanului taina Ta și nu-Ți voi da sărutare ca Iuda"! 

Există destule cercetări internaționale pe tema aceasta, deci ce aduce nou proiectul în cauză, comparativ cu rezultatele marilor laboratoare americane, britanice și ale altora*? Știrea nu spune nimic, de ce și cum n-ar conta decât "pionieratul românesc" trâmbițat al cercetătii...
În ce scop declarat s-au făcut măsurători de acest fel în marile laboratoare neuroștiințifice ale lumii si în ce scop au fost acestea, finalmente, folosite? Cât din rezultatele acestor cercetări s-au folosit în scopuri medicale benefice, și cât pentru cele maligne?

Cum poți face apel la voluntari, fără a le dezvălui scopul cercetării pentru care își jertfesc timpul și energia spiritului? 
Si efectul cărui fel de rugăciune se dorește a fi cuantificat? Al rugăciunii făcute din buze, al rugăciunii inimii, sau a minții, ori al celei cu lacrimi? Ori a celei cu lacrimi de sânge, ca a Mântuitorului în Ghetsemani? Oameni buni, profesori, jurnaliști copy/paste, teologi și savanți, să nu ne jucăm cu aceste lucruri!

Dialogul dintre știință și religie este un lucru minunat, dacă nu este făcut formal, ci ca descoperire harică a frumuseții creației dumnezeiești în intimitățile ei, dezvăluită sub acoperământul trezviei și rugăciunii, care îl face pe cercetătorul credincios mai bun, mai frumos, mai intim apropiat de Dumnezeu. În acest fel, cunoașterea științifică se îndumnezeiește și îl sfințește pe cel însetat de cunoaștere, chiar de cunoașterea exterioară, pe care dorește să o pună în folosul aproapelui. Altminteri, intrarea cu bisturiul în tainele creației dumnezeiești devine o pistă periculoasă, o aventură a rațiunii oarbe, care manevrează formule matematice și grafice, spre a le corela mecanic cu reflexe bio-psihice, fără a le intui chintesența - aventură sterilă și păguboasă, care va compromite pentru multă vreme însuși sensul acestui dialog.

Și a venit Tatăl la lucrătorii Săi la sfârșitul zilei și a început să le împartă plata. Și i-a dat un dinar și celui venit în ceasul întâi, și celui venit în ceasul al doisprezecelea. Și a zis cel venit în ceasul întâi: "Tată, eu m-am ostenit pentru Tine de dimineață și am îndurat zăduful zilei și Tu mi-ai dat un dinar, iar acesta din urmă a venit în ceasul al doisrezecelea și Tu tot un dinar i-ai dat". Și a zis Tatăl: "Doar pentru un dinar ne-am invoit! Ce-ți este ție, dacă Eu sunt bun și vreau să-i dau și acestuia tot un dinar?"

Atenție, stimați cercetători, cucernici teologi și generoși voluntari, în ce vă băgați!

https://www.activenews.ro/stiri-sanatate/In-Romania-se-va-desfasura-prima-cercetare-medicala-romaneasca-privind-efectele-rugaciunii-155039

*Vezi articolul „Neuromodulation of group prejudice and religious belief” / Social Cognitive and Affective Neuroscience, Oxford University Press, 2016, p. 387–394, conținând rezultatele cercetării unui colectiv multidisciplinar din departamente de Antropologie, Psihologie, Neurologie, Psihiatrie și Stiințe Comportamentale de la Universitatea California din Los Angeles, SUA, și Universitatea York din Marea Britanie.
 

sâmbătă, 31 august 2019

Vindecare miraculoasă

Cum a salvat un monah o tânără care nu mai voia să trăiască
        - Povestită chiar de acesta -


O adolescentă cu visele spulberate a căzut în depresie de moarte și nu mai dorea să trăiască, nici nu mai voia să se scoale din pat. Mama ei, disperată, nu știa ce să facă. Iși spuse durerea părintelui V., un monah încercat, care le cunoștea bine pe cele două. Acesta îi spuse mamei:
- Vă scot eu fiica din depresie, numai să îmi promiteți că, atunci când o să vă fac semn cu ochiul, să spuneți "Da!" și atâta tot. Mama, prinsă la ananghie, se învoi.
Părintele se duse la căpătâiul tinerei și îi zise: 
- Am vorbit cu mama ta și mi-a spus că, dacă mori, îi donează mânăstirii noastre cele două apartamente ale tale.
Apoi se uită către mamă și îi făcu semn să aprobe. Aceasta, luată prin surprindere, înghiți în sec dar, pentru că își dăduse cuvântul, răspunse: "Da!".
Atunci fiica se ridică energic din pat, exclamând: "Nu vă dau nimic! Lăsați-mă în pace" și ieși imediat din depresie.
 
*      *      *
Părintele V. râde cu gura până la urechi în timp ce povestește. E un haiduc cu păr argintiu, hâtru, dezinvolt și prietenos, dar nu te iartă dacă o iei pe arătură pe lângă Sfinții Părinți. Cunoaște bine scurtăturile vieții, dar și căile răbdătoare ale călugăriei, și pare să aibă rezolvare la orice problemă. De aceea e adesea înconjurat de tineri, dar și de vârstnici, săraci și bogați, mireni și călugări. Râsul e la el și eliberare, și pavăză a smereniei, mască și dezvelire totodată, dar și încercare a convorbitorului. Pare de un optimism debordant, pe care îl dăruie, mai ales oamenilor dezorientați și speriați, fiindcă știe că au nevoie de el. Ii place să pună întrebări novicilor, pentru a-i face să se deschidă și a se integra mai ușor în comunitate. Nu sunt mulți monahi asemenea lui. Dar e necesar măcar unul în fiece obște, pentru ca lucrurile să meargă bine.

marți, 30 iulie 2019

Bâlciul culturii naționale în parcul IOR


Slavici-Eminescu-Alecsandri-Bălcescu-Micle-Topârceanu-Goga-Bolintineanu-Arghezi-Pann, încadrați de trompele mov fosforescent ale hipopotamilor de plastic si de urechile măgarilor rânjind roz-bonbon!! 
Dar să vedeți când se pornesc călușeii, când încep să se învârtească, să se aprindă luminițele și să sclipească oglinjoarele, înrămând pe Goga & Bugs Bunny, Bolintineanu & Donald Duck, Bacovia & dragoni pitici chinezești! E amețitor! 

Pariez că e un proiect finanțat de... primăria Bucureștiului ori de cea de sector, evident, din bani publici. Oare cât de corijenți la română și la bunul simț au fost cei ce au produs, dar mai ales cei ce au aprobat această cacealma de proiect, înscris, cu siguranță, la capitolul "educație pentru mase"? 

Nu-i amendează nici un comitet de părinți, de profesori și educatori, ori grupul Prietenilor parcului IOR, ori vreun ong ecologic pentru batjocorirea culturii naționale și intoxicarea spațiului public? 

Nu ezitați să vizitați acest monument al (sub)culturii pentru retardați! 

Eppur si muove!

miercuri, 24 iulie 2019

Pui de vulpe



Mănăstire de stepă moldavă. Seara spre miezul nopții, dupa sfârșitul privegherii. Puzderie de stele. O maică îmi amintește lecții de astronomie uitate. Ne clătim ochii, de atâtea constelații, în pământ. Un pui de vulpe se plimbă pe aleile din fața monumentalei biserici, la un pas de odăjdiile maicilor. Nu se ferește de ele. Adulmecă ceva printre rondurile de flori, bine îngrijite. 
Mănăstirea e mare, înconjurată de ziduri trainice de piatră, aleile sunt măturate-lună, dar el s-a strecurat printr-o gaură de zid și nici nu simte nevoia să se ascundă. La găini nu s-a priceput să ajungă. Maicile îl văd adesea și îl lasă in pace. Astă iarnă venea și o căprioară - îmi povestește maica cu astronomia - și a trăit multă vreme acolo, hrănită de ele. Apoi a plecat, dar se mai apropie uneori și le privește de la distanță.

joi, 18 iulie 2019

Colocviu "Vasile Lovinescu" pe 13 iulie 2019 la Fălticeni

Sub semnul zodiilor văzute și nevăzute ale liniștitului târg moldav ne-am reunit, câțiva iubitori și fideli ai maestrului "gândirii tradiționale", spre a-i celebra personalitatea și moștenirea de spirit, adunați de fidela sa discipolă, scriitoarea și eseista dr. Roxana Cristian, care a și moderat întâlnirea. 
Gazda anualei reuniuni a fost, pentru prima dată, chiar micul conac al familiei Lovinescu, devenit de mulți ani "Galeria oamenilor de seamă" ai Fălticeniului - denumire pe deplin meritată și purtată cu multă noblețe.

Diafane nostalgii memorialistice, entuziasme de emul, precizie academică, fior al rostirii, adâncire în sens și, mai ales, indicibilul mister emanat (antum și postum) de irepetabilul filozof al abisurilor omului - acestea au fost ingredientele  simpozionului și lansării de carte ("Din viață" de Vasile Popa) desfășurate în cadrul Serii "Vasile Lovinescu" din 13 iulie 2019. Invitați: Magda Țepoi, Dan Iacob, Eleonora Bulboacă, Roxana Cristian, Elena Dulgheru.


vineri, 14 iunie 2019

Zile ascensionale...


De ce prăznuim Pogorârea Sfântului Duh la zece zile după Inălțare? Pentru că după Înălțare, Hristos a parcurs timp de nouă zile cele nouă ceruri - explica săptămâna trecută un preot la radio Trinitas, citând  (generic, din câte îmi aduc aminte) din Sfinții Părinți -, astfel că în a zecea zi a ajuns la Tatăl. Sună frumos și plauzibil pentru mintea omului credincios. Câte o zi petrecând cu fiecare ceată îngerească. Zile de praznic în cer. Traversăm și noi acum această perioadă ascensională. Precum în cer, așa și pe pământ. Așa au trăit-o Apostolii: în rugăciune asiduă, strânși împreună și așteptând împreună pe Cel promis. Iar apoi Duhul Sfânt, ca irumpere a îmbrățișării cu Tatăl - și doar atunci! - , pogoară deplin pe pământ. După cea mai pustietoare kenoză a Fiului și, prin El, chiar a Tatălui... Căci și Tatăl pătimește împreună cu Fiul pe cruce, sărăcindu-Se pe Sine pentru facerea din nou a omului. Zile ascensionale. Acestea-s zilele pe care le-a făcut Domnul!