Să ne rugăm pentru prietenia și buna înțelegere a popoarelor ortodoxe, pentru unitatea creștinilor și pentru deschiderea lumii către Hristos-Logosul dumnezeiesc!

vineri, 2 aprilie 2021

PĂDURE SMART = PĂDURE CONTROLATĂ, SMART CITY = LAGĂR DIGITAL?

 Apărut duminică 4 aprilie 2021 în ActiveNews/opinii, cu titlul ”PĂDUREA 5G. PĂDURE SMART = PĂDURE CONTROLATĂ, SMART CITY = LAGĂR DIGITAL”




Voi înghițiti gălușca asta otrăvită, mînjită cu sirop progresist? Eu nu. Pentru că știu că inteligență artificială înseamnă control. Adică cedarea controlului proprietății tale nu se știe cărei entități, pe care, de cele mai multe ori, nu o cunoști. Iată în ce mod perfid dorește Vodafone sa foloseasca 5g + inteligența artificială! Pentru a prelua sau ceda nu se stie cui controlul padurilor României? Mai precis, este vorba de proiectul ”Prima pădure smart din România”, dezvoltat de Vodafone sub pretextul combaterii defrișărilor ilegale și prezentat într-un filmuleț documentar, pe canalul youtube al companiei. Proiectul, care e un pretext pentru creșterea nejustificată a suprafeței de acoperire Vodafone 5G în arii nelocuite, deci care ar trebui să rămână nepoluate radiativ, a fost prezentat în termeni exclusiv laudativi pe diferite platforme oficiale, precum connect.roalephnews.ro, dar și de marele nostru frate www.stiri-covid19.eu.

Dezvoltat sub patalamaua campaniei de Digitizare a Romaniei, proiectul Romania Digitală 3D, important obiectiv strategic pentru 2021, în care s-au investit foarte mulți bani!

Ignorînd total inteligența naturală a pădurii și a naturii - care va fi întotdeauna superioară omului rapace, îngust și pus pe jaf, ca și specialiștilor superficiali și unilateral dezvoltați, aflat la butoanele ministerelor de resort. Chiar vrem să omorîm tot ecositemul forestier pentru că nu știm să stopăm mafia locală și internațională a tăierilor ilegale? Specialiști pentru care gîndirea holistic-integrativă, inter- și transfisciplinaritatea sunt sloganuri de atras stipendii și acadele pentru gargara discursurilor publice, iar nu pârghii reale de dezvoltare durabilă a economiei, așa cum ar trebui.

Priviți schema logică de digitizare a pădurii, prezentată de Vodafone: 


sunet potențial periculos -> monitorizare acustică -> conexiune life între device și cloud -> inteligența artificială recunoaște pericolul și anunță autoritățile

Parcă văd că sforăitul ursului și boncăluitul cerbilor or să ajungă ”sunet potențial periculos”, ca și vreo doină jeluită de vreun cioban, dar nu și ciocnitul berilor mogulilor locali, aflați la vînătoare de mistreți, cînd autoritățile vor fi anunțate să dea shut down device-ului...

Pentru o interdisciplinaritate reală (de trans- nu vorbesc, că aceasta are și o dimensiune mistică, discutabilă) este nevoie de cap și experiență, adică de expertiză reală - calități pe care birocrații ministerelor noastre strategice au dovedit în repetate ori, prin viu grai și prin fapte, că nu le au.

Ministerialii de la Comunicații, de la Mediu, Agricultură și Dezvoltare Rurală și din celelalte importante forumuri de resort nici nu sesizează că adjectivul ”smart” aplicat unui obiect sau sistem înseamnă ”control (de la distanță)” de către o entitate cibernetică, pe care cel mai adesea nu o cunoști și nu o poți controla. Control care poate extrem de ușor migra dintr-o mînă în alta, de la un stăpîn la altul, la fel de ușor ca un virus.

Ei ignoră că SMART CITY = CONTROLLED CITY, PĂDURE SMART = PĂDURE CONTROLATĂ. Controlată de cine? De un server? Care căror terți le transmite informația, care de cine sînt controlați? Nu vom ști niciodată cu precizie, dacă externalizăm acest control. Să lași sănătatea albinelor tale și a pădurii la discreția unui click, declanșat de un individ a cărui umanitate încă se cere demonstrată, este periculos și iresponsabil.


Nu sîntem împotriva progresului și a digitizării mecanismelor economice și administrative, acolo unde acestea se desfășoară după modele algoritmizabile și prezintă cantități mari de date de prelucrat, și unde factorul uman nu este decisiv. Dar... unde factorul uman nu este decisiv? E greu de răspuns, chiar cînd este vorba nu de cultură și arte, ci de ample procese economice și industriale. Căci factorul uman apare, practic, pretutindeni, și rezolvă intuitiv, nealogitmizat, conflicte și blocaje pe care mașinile uneori nu le pot rezolva. Ați auzit de erori în circuitele combinaționale? Dar de teoria propagării erorilor? Dar de sensibilitatea acestor circuite față de fluctuațiile de curenți și microcurenți cu care sînt alimentate, așadar față de fluctuațiile electomagnetice, interacțiunile cu alte cîmpuri ambientale etc? Dar de căderi ale rețelei internet, defectări de sateliți, căderi de tensiune, în fine, șobolani care rod cablurile de alimentare ale serverelor? Toate aceste premise de eroare sînt vaste, nu sînt fanteziste, ci au precedente, și tot factorul uman este cel care le rezolvă cel mai eficient și mai repede. Dar de inventatori bătuți de roboții pe care i-au inventat ați citit doar în romanele sci-fi de la începutul secolului XX? Ba iată că au apărut astfel de cazuri chiar anul trecut, în 2020, consemnate de presă, cu videourile tragi-comice aferente.

Așadar, această digitizare trebuie făcută cu cap, după analize temeinice, și să nu fie urmată în nici un caz de înlăturarea mijloacelor de monitorizare alternative, tradiționale, adică a factorului uman.

Este foarte important să înțelegem pericolele ascunse ale digitizării brutale a societății, a implementării mult lăudatei ”case inteligente”, adică înțesate de senzori RFID și înecate în radiații wi-fi nocive, care transmit perpetuu semnale despre funcționarea caloriferelor, apei, internetului și electrocasnicelor, eventual și date despre sănătatea locatarilor, monitorizată cu diferiți senzori, adică nu se știe ce nu se știe unde. Astfel încît ”casa inteligentă” ajunge să ascundă, pe reversul monedei, ”stăpînul neinteligent”, prostia omenească. Cu "orașul inteligent", înțesat de camere de supraveghere, dotate cu funcții de recunoaștere facială, montate acum peste tot și interconectate cu antenele de telecomunicații de ultimă generație, despre care primăria nu ne spune nimic, este și mai grav și și mai puțin controlabil. ”Lagărul digital” ar fi sinonimul ”orașului smart”.

Lumea poate crede că această digitizare înseamnă progres, și chiar este progres, dacă este făcută cu discernămînt și într-un acord strîns cu beneficiarul. Nimeni nu are chef să stea ore în șir la cozi la ghișee și să se plîngă că funcționara nu îi găsește dosarul de la forțele de muncă, de la ANAF etc. Dar cele mai multe dintre acestea s-au digitizat de ani buni, bilanțurile contabile se depun de multă vreme pe internet, chiar dacă procedurile de achiziție a semnăturii digitale sînt complicate și enervante. Este, totuși, un progres. Dar nu asta e inteligența artificială! Aceasta este gîndită să asigure ingerințe mult mai intruzive în medii necunoscute, bazate pe autoadaptare și autoînvățare, pe generare de algoritmi noi de către mașină... lucruri utile în exploararea fundului de oceane, spațiului cosmic, a craterelor de vulcane, chiar a organismului omenesc, pentru diagnostice sau intervenții de mare precizie, și multe altele. Dar, mergînd pe această direcție, digitizarea poate însemna foarte bine, și am văzut-o deja, renunțarea de facto la dreptul de proprietate asupra entităților supuse digitizării și aventurarea într-un ocean al pirateriei digitale fără control, o piraterie acoperită uneori de fațade legale, ascunse în stufoase contracte, o piraterie cu ștaif, corporatistă, cu atît mai periculoasă decît găinăriile neaoșe!

Și mai înseamnă această macro-digitizare eliminarea dimensiunii umane din toate procesele implicate, decerebrarea și dez-animarea, adică dez-suflețirea lor (eliminarea coordonatei sufletești și umane, care contează nu doar în activitățile umaniste, dar și într-o banală contabilitate și în proiectarea inginerească). Această macro-digitizare este un experiment nu doar tehnologic, ci mai ales social, căci tehnologia îi deservește pe oameni și reglează relațiile dintre ei, un fenomen cu consecințe imprevizibile, pe care le putem citi în distopiile fantasmagoric-științifice ale scriitorilor futurologi, ca George Herbert Wells, și care cel mai adesea au iz de coșmar. Dar nu cred că electroniștii de la butoanele țării au sinapse și un organ sufletesc suficient de dezvoltat ca să simtă și să înțeleagă aceasta. De aceea, ei trebuie ajutați.

De ce trebuie ca România să aibă ”potențialul de a fi economia digitală cu cea mai mare creștere din Europa”, cum declara pe 16 octombrie 2020 junele președinte al Autorității pentru Digitalizarea României, Sabin Sărmaș, în cadrul forumului Eurosfat 2020? De ce oare celelalte state ale Europei, alea la care ne uităm cu jind și de la care încercăm să ne luăm noțite, nu se grăbesc să o facă? Oare, pentru că guvernanții noștri dîmbovițeni dispun de un prea slab potențial de inteligență naturală, cel mai slab pe care l-a avut vreodată ocîrmuirea țării acesteia, potențial de care vor să de debaraseze, rușinați, ca de un membru uscat și schilod, spre a-l înlocui cu un cap lucios de plastic, animat de un circuit integrat de ultimă generație? Un cloud de nanoboți, un neuralink, ceva, pentru susținerea intelecturilor rahitice? Iarăși ne grăbim la gâsca la abator?

Și, cum gura păcătosului adevăr grăiește, același președinte Sabin Sărmaș, junele inginer electronist de formație și penelist din convingere, declara explicit și emfatic: ”avem un guvern smart, bazat pe politici europene”. Adică un guvern controlat. De cine? Tot penelistul răspunde.



_______________________

Ca anexă, comentariile cititorilor de pe ActiveNews, care spun multe:

  • ASPENTER2002, 05.04.2021. Ceea ce trăim nu e democrație ci satanism off-shore. Băieții cu off-shoruri care au acces la guvernări se freacă pe maini cu satisfacție in timp ce iși ingroașă conturile pe seama suferinței și necazurilor oamenilor de rând. Ceva trebuie schimbat fundamental în societate.
  • CYRUS1, 05.04.2021. Dar trenurile incarcate cu lemn care pleaca din tara vor fi monitorizate cu AI? Sarpele trebuie lovit in cap ca sa moare nu in coada....Holzindustrie Schweighofer si cei care dau legi in favoarea mafiei lemnului...
  • ORIZONT, 05.04.2021. E o forma persuasiva de spionaj , avand in vedere conectarea a tot felul de senzori la internet si va fi extrem de utila pentru persecutia celor care se vor retrage prin paduri din sistemul lui antihrist..
  • 393, 05.04.2021. Bineinteles si evident, hotii de lemn (adevaratii "stapani" ai padurii) vor avea la ei "un buton" (o telecomanda) cu care sa poata opri asa-numita "inteligenta artificiala" cat timp "au ei treaba" (adica pana taie tot). De fapt, nu-i asa, adevarata miza a "inteligentei artificiale" este sa detecteze pe "infractorii" care vor fugi in munti, sa se ascunda in paduri de dictatura mondiala care deja "rasare"!... Ce nu stiu cei de la Vodafone (si oricare altii ca ei) este ca DUMNEZEU ESTE MAI MARE decat jucariile lor tehnologice, iar Dumnezeu ne va apara!! Vorba aceea: "NU mor caii cand vor cainii" (sau lupii). 

miercuri, 24 februarie 2021

Ce colcăie sub ”rinocerul biped” al Clotildei

Partea a doua a investigației asupra expoziției „Dincolo de canon. Noua sculptură azi”, apărută în Activenews.ro din 23 februarie 2021



Continuînd descifrarea mecanismelor din spatele expoziției „Dincolo de canon. Noua sculptură azi”, organizată de Primăria sectorului 1, 19 februarie-21 martie 2021, în cinstea Zilei Naționale Constantin Brâncuși, aflăm următoarele:

Curatorii, inexistenți (cum spuneam în articolul din 21 februarie 2021) prin viziune și capacitatea de acordare a conținutului la locul de amplasare și la evenimentul căruia îi este dedicată expoziția - funcție inerent curatorială -, totuși există. Se numesc Călin Stegerean (el) și Reka Csapo Dup (ea) și sînt actanți cu certificate în regulă ai vieții artistice românești. Conform comunicatelor publicate pe paginile primăriei organizatoare și ale Uniunii Artiștilor Plastici din România, el este cadru didactic la UNARTE, fost vicepreşedinte al Reţelei Naţionale a Muzeelor din România, fost director general al Muzeului de Artă din Cluj şi fost director general al MNAR, iar ea este sculptoriţă, membră în Consiliul director al Filialei Sculptură Bucureşti a UAP, doctor în Arte Vizuale, lector universitar la UNARTE, cu numeroase premii pentru sculptură, naționale și internaționale.


Deci doi profesori la UNARTE, membri ai UAP, sînt solicitați de Primăria sectorului 1 să organizeze o expoziție dedicată Zilei Naționale Brâncuși, o expoziție tematică, cu anvergură națională. În loc să adune cele mai reprezentative nume ale sculpturii românești, relevante pentru spiritul brâncușian - ceea ce nu e ușor deloc, din varii motive, necesitînd multă bătaie de cap organizatorică, dar ăsta-i specificul curatoriatului -, și să elaboreze un proiect expozițional clar, adecvat evenimentului, cei doi profită de condiția lor didactică și apasă pe buton, strigînd ”Adunarea!” propriilor lor studenți: Ce să expunem, domn profesor? Nu contează! Lucrarea de an sau ce aveți la îndemînă! E și mai simplu, e și mai ieftin și fără nici o bătaie de cap. Cam așa pare să se fi derulat toată pregătirea expoziției: fără nici o unitate tematică și stilistică. Altminteri nu s-ar fi explicat alăturarea pieselor monumentale cu iz de horror domestic, ca cele ce au scandalizat gura tîrgului și despre care am vorbit (femeia-rinocer, hoitul cu ochelari 3D și limbă spiralată carbonizată, sirena cheală liliachie cu pahar de șampanie în mînă), cu ludice statuete anodine cu aspect de bibelou cu forme rotunjite și șlefuite, produse din compozituri de marmură colorată, inspirate din măștile populare românești, respectiv de căpușorul personajului lui Gopo. Inadecvarea materialului prețios și atent lucrat la futilitatea lucrărilor de mici dimensiuni și cu ideatică sărăcăcioasă, dacă nu absentă, este o altă disfuncție, pe care curatorii ar trebui să o argumenteze.

Elucubrațiile prezentate de organul de presă aktual24.ro din 19 februarie 2021, semnate de Ioana Hurdea, privind pretinsa simbolistică de manifest ecologic a ”rinocerului cu țîțe”, sînt stupide pînă la cer și hilare de-a binelea. Aceasta citează pe un oarecare Hari Bucur Marcu, neexplicînd ce hram poartă, pescuit aleator de pe facebook (!!), care dă ”o posibilă interpretare a masejului pe care doreste sa il transmita tanarul care s sculptat „dracoaica goala”” (grafia aparține jurnalului și Ioanei Hurdea). Citiți și vă cruciți de stupizenia ridicată la pătrat a acestor enormități:

Unul dintre acesti artisti este Radu Tudor Panait (Panait Radu Tudor), nascut in 1985. Domnia sa a ales sa contribuie cu o sculptura intitulata ‘Cheap thrills’, care ne ofera imaginea unui rinocer cu corp de zeita, care are ambele cornuri de pe nas taiate, pe unul dintre ele tinandu-l in mana stanga. Este evident vorba despre o zeita decazuta din cer, imbelciugata de om si plina de gauri de mitraliera.

‘Cheap thrills’ este o expresie idiomatica in limba engleza si inseamna o emotie modesta, produsa de ceva sau de cineva insignifiant. Fiind tanar si in viata, sculptorul Panait are posibilitatea sa marturiseasca de ce a ales tocmai acest titlu, dar eu nu sunt curios. Prefer sa speculez ca omul este un pasionat de muzica zilelor noastre, unde o piesa des difuzata la noi este cea a australiancei Sia, cu acelasi titlu, interpretata impreuna cu rapper-ul Sean Paul, luata de pe albumul This Is Acting, din 2016.

In tot cazul, ideea de a da un titlu evocator de muzica unei lucrari de arta vizuala este o idee clasica, conventionala si profunda, in acelasi timp. Nici nu conteaza ca pentru un privitor titlul evoca o melodie, iar pentru altul alta melodie. Sau alte melodii”. 


Ei, și, pe românește, ce are toată deversarea asta de prețiozități oligofren-nevertebrate cu prefectura, pardon, cu primăria Almandei Clotildei și cu Brâncuși? Evident, nimic. Facem expoziții ca să ne aflăm în treabă, pe criterii clientelare, că oricum n-avem a da seamă la nimeni, și oricum, ”poporul e prost și medieval”! Cam asta e numitorul comun al atitudinii care îi leagă pe Clotilde-Baconschi-Stegerean și a presei de cacialma din jurul lor.

Mai interesant ar fi de investigat viziunea artistic-managerială a curatorilor, în speță a curatorului cu o mai marcată experiență de conducere. Presa menționează anumite litigii manageriale și de viziune în care Călin Stegerean a fost implicat în cadrul directoratului de la MNAR, nota mică primită la evaluarea anuală din 2017, urmată de contestația acestuia și de justificările MNAR, urmate de un proces intentat Ministerului Culturii și cîștigat, pînă la urmă, de numitul - scandal oglindit copios în presa generală și de specialitate a vremii. Din toate acestea nu ne interesează să sesizăm decît cîteva aspecte de fond, care să elucideze viziunea lui Stegerean față de modernismul românesc în genere și de Brâncuși în special, precum și față de exploatarea patrimoniului muzeistic în interesul propriu al muzeului. Tot în general. Criticul de artă Pavel Șușară ne va ajuta mult la aceasta.

În articolul din 5 august 2017, Războiul pentru șefia Muzeului Național de Artă, condus o vreme de un clujean, continuă: nota 6.10 a fost una „generoasă”, Stegerean amenință cu proces, din ziarul actualdecluj, autorul Mihai Prodan expune detaliat explicația criticului de artă Pavel Șușară, membru al comisiei care a evaluat activitatea managerială a lui Stegerean la Muzeul Național de Artă al României, dîndu-i un calificativ nesatisfăcător, soldat cu demiterea directorului din funcție (https://actualdecluj.ro/razboiul-pentru-sefia-muzeului-national-de-arta-condus-o-vreme-de-un-clujean-continua-nota-6-10-a-fost-una-generoasa-stegerean-ameninta-cu-proces/):

„Prezentarea generală a domnului Stegerean a fost una extrem de superficială, dovedind faptul că nu cunoaște patrimoniul Muzeului, că nu își prețuiește colectivul, că reduce totul la sine cu o superbie care poate crea suspiciuni. „Iată faptele”, ”, explică Pavel Șușară: „în calitate de membru al comisiei de reevaluare, am avut la dispoziție atât proiectul de management cât și raportul de activitate ale domnului Stegerean și, evident, după expunerea orală a domniei sale, lungă, prolixă si vag egolatră, i-am pus două categorii de întrebări, una cu caracter general, care privește viziunea, filosofia abordării patrimoniului MNAR, dacă îi putem spune așa, și una aplicată la promisiuni/realizări. În ceea ce priveste prima, am pornit de la observația ca 90% din proiectele muzeului, si 100% din ceea ce s-a întâmplat în cele șase luni, sunt proiecte de artă contemporană care suprapun programul și obiectul legitim de activitate al MNAC, devenind, cumva, o galerie pasivă de expoziții temporare, unele luate de-a gata, si nu un actor care joacă dinamic cu propriul sau patrimoniu”. În plus, adaugă Pavel Șușară, ”în condițiile în care lipsește o componentă muzeală indispensabilă a fenomenului muzeal românesc, anume un Muzeu de Artă Modernă, în care să se regăsească cea mai bogată secvență din istoria artei noastre, de la avangardele istorice si până astăzi, care cuprinde nume precum Brâncuși, Paciurea (...), Tuculescu (...) etc., pana la contemporanii care se înscriu în paradigma modernismului, MNAR, singurul muzeu din București care detine un asemenea patrimoniu, în loc sa facă vizibil modernismul, intră pe acelasi culoar cu MNAC-ul. Evident că domnul Stegerean nu a răspuns nimic articulat, a oferit exemplul expozițiilor din 2016, Arta pentru popor, Peisajul francez și cea privind restaurarea, iar când i-am amintit că acele expoziții sunt moștenite, nu fac parte din proiectul propriu, mi-a replicat că el, Călin Stegerean, este autorul lor de facto, iar fără el aceste expoziții nu ar fi arătat așa.

Când i-am adus aminte că Artă pentru popor are un curator extrem de competent, care lucrează la proiectul acesta de ani de zile, pe Monica Enache, el și-a asumat întreagă ,,arhitectură” (sic!) a expoziției, precizând că în variantă Monica Enache expoziția era nesemnificativă. Prima concluzie desprinsă de aici este o supraevaluare de sine și o depreciere, la limită disprețului, pentru colectivul de specialiști ai Muzeului.

(...) L-am mai întrebat, apoi, având în vedere că în 2016 s-au împlinit 150 de ani de la inscăunarea lui Carol I, dacă nu a luat în calcul organizarea unei expoziții cu nucleul colecției regale, pe care lumea nu o știe în datele ei concrete, măcar și pentru faptul că ea este fundamentul MNAR însuși. Răspunsul a fost că nu s-a gândit.

Acum, întrebările concrete: s-au refăcut depozitele? Nu!

S-a deschis librăria MNAR? Nu!

S-a deschis cafeneaua muzeului? Nu!

Este vizitabilă Cumințenia pămantului, fiindcă s-a creat o întreagă isterie publică în ceea ce privește spațiul ei de expunere? Nu!

Este deschisă sală Brâncuși, se pot vizita lucrările care se găsesc incă în patrimoniul Muzeului? Nu!

Pentru posturile care au rămas vacante prin demisia, suspectă, a unor specialiști ai muzeului s-au organizat concursuri pentru noi angajări? Nu!

Există explicații aprofundate în fiecare sală din expoziția permanență pentru familiarizarea publicului cu conținutul sălii, dincolo de etichetele cu autorii și titlurile lucrărilor? Nu!

Există câte un monitor în fiecare sală pe care să deruleze imagini sau secvențe de film documentare, pentru completarea informației directe? Nu!

Având în vedere că MNAR a pierdut peste o mie de lucrări, după aprecierea mea, prin retrocedări de colecții confiscate, s-a făcut vreo achiziție? Nu!

Și-a exercitat Muzeul, în vreun caz, dreptul de preempțiune în legătură cu vreo lucrare de pe piață de artă? Nu!

Și lista discuției ar putea continuă… În aceste condiții, nota 6,10, pe care m-am străduit să i-o acord, a fost un gest de generozitate. Prezentarea generală a domnului Stegerean a fost una extrem de superficială, dovedind faptul că nu cunoaște patrimoniul Muzeului, că nu își prețuiește colectivul, că reduce totul la sine cu o superbie care poate crea suspiciuni. Cam astea ar fi faptele, dacă cineva are curiozități suplimentare, să solicite înregistrarea discuțiilor”.

Și o explicație suplimentară foarte binevenită, de pe pagina facebook a criticului Pavel Șușară:

Poate va întrebati de ce au sărit în sus mai toti actorii pietei de arta, in special cei din zona artei contemporane? Simplu, se încearcă transformarea muzeului (MNAR-n.n.) intr-o institutie de acreditare, orice expozitie găzduită de MNAR creeaza artistilor contemporani vizibilitate maxima, atât pe piata interna cat si pe cea internationala. Cum MNAC este extrem de selectiv si, din aceasta pricina mai greu accesibil, transformarea MNAR in galerie de artă contemporană este proiectul optim pentru constructia unor cv-uri de varf. Iar colectionarii sunt extrem de sensibili la acest tip de acreditare”. 

Cam atît pe acest subiect. Concluziile le trageți dumneavoastră. Din acest raport al lui Pavel Șușară reiese (vezi sublinierile) o inapetență clară a lui Călin Stegerean pentru opera lui Constantin Brâncuși și pentru modernismul românesc, în genere. Cum, în aceste condiții, tocmai el este delegat de diriguitoarea Primăriei sectorului 1 pentru organizarea expoziției deschise cu ocazia Zilei Naționale Brâncuși? Din revista presei pro și contra putem afla multe. Sper ca investigația să continue.


marți, 23 februarie 2021

Teodor Baconschi și ”apofatismul” rinocerilor cu țîțe

 Articol publicat în ActiveNews / 21 februarie 2021


Este deplorabilă aplaudarea docilă a unor intelectuali români a expoziției de artă punk pop (citește: populist-decadentă), deschisă la Primăria sectorului 1 din București, vernisată provocator, chiar de ziua lui Constantin Brâncuși. Mai ales cînd acești intelectuali nu sînt doar oameni de litere, ci și prezenți sau foști funcționari publici de rang înalt, creditați de statul român ca să apere și să promoveze imaginea României în lume. 

Expoziția cu titlul pretențios, incert și abuziv „Dincolo de canon. Noua sculptură azi” (19 februarie-21 martie 2021), cu lucrări ale absolvenților secției Sculptură de la UNARTE, organizată la invitația Clotildei Armand, în cinstea Zilei Naționale Constantin Brâncuși, este unul din cele mai recente scandaluri din tîrgul nostru dîmbovițean. Cu curator necunoscut, probabil inexistent. Și cu o temă nedeclarată, căci ”dincolo de canon” este o formulă prea vagă pentru a descrie și diagnostica adunătura de artefacte din holul primăriei. Expoziția adună, pe lîngă cîteva nereușite piese ludic-abstracte, mulaje humanoid-decadente sau zoomorfe grotești, mînjite agresiv cu vopsea și asezonate cu gadgeturi (ca o trusă deteriorată de ochelari 3D), avînd aspectul unor hoituri postmoderne în descompunere. Din acest simulacru de gheenă veselă, sau ghenă de rebuturi Unarte, care nici măcar o cronică de specialitate nu merită, cel mai mult a atras atenția presei o sculptură de femeie masivă cu cap de rinocer și belciug, cu bust proeminent, extrasă mimetic dintr-un bestiariu infernal medieval de tipul lui Bosch. Ieronimus. Bășcălii juvenile, lipsite de inventivitate și univers interior, ale unor studenți, cărora profii nu s-au priceput să le sugereze o perspectivă de abordare a unui eveniment a cărui anvergură îi depășește și complexează. Cum îi depășea și complexa, acum peste o jumătate de veac, pe prolectultiștii de serviciu ai momentului, care refuzau repatrierea operei geniului de la Hobița. Istoria se repetă. 

Artefactele comandate de Clotilde - gazdă pretins generoasă față de tinerii artiști - puteau să-și facă veacul în locul care li se potrivește mai bine, dar nu într-o instituție publică. Există galerii de artă experimentală pentru așa ceva, iar UNARTE își are galeria sa proprie, tolerantă și incluzivă pentru asemenea fapte. Că ”românul intră în hol, își face cruce și pleacă”, cum titrează presa, este evident. Ce altceva să facă? Presa noastră, formată, în general, din jurnaliști agramatați plastic și cultural, nu știe să catalogheze așa ceva, preferînd să laude ceea ce nu înțelege, ca să nu fie acuzată de retardare. Puține publicații au curajul să își exprime indignarea. Cele mai multe gafează în elementarele exprimări (”expoziție de nuduri” - un trup zoomorf este un nud?; ”draci dezbrăcați”; expoziție de ”statuete”), spre deliciul intelectualilor subțiri și perverși, gata să susțină orice frondă neomarxistă la adresa identității și culturii naționale, și așa pe cale de dispariție. 

Gafează cras și pervers și Clotilde Armand, care nu înțelege arta vizuală (ceea ce nu e o vină), dar nici nu își ia un consilier competent pentru asta, cum i se cade unui primar, ci folosește ea însăși arta ca ”armă de atac politic” (neomarxist), făcînd exact jocul de care-i acuză pe adversarii săi politici. (Vezi Clotilde armand despre statuetele din primarie sunt operele de arta ale absolventilor de la universitatea de arta din Bucuresti, 18.02.2021). Nu trebuie să fii pesedist ca să te dezguști de asemenea făcături, expuse într-un spațiu public de interes general. 

Dar nu am pretenții de la Armand. M-a dezamăgit, trebuie să recunosc, domnul Teodor Baconschi. Și nu pentru întîia dată. Este deplorabilă superficialitatea amuzată cu care comentează pe pagina sa de socializare penibilul eveniment. In loc să își bată capul cum să promoveze mai bine Ziua Națională Constantin Brâncuși, dacă nu oficial, măcar ca om de cultură și diplomat prin menire (cum ține să se prezinte public), căci nu e ușor să impui în conștiința colectivă o nouă sărbătoare națională, și încă una de asemenea calibru, spre a repara trădarea intelectualității noastre proletcultiste și invidioase de acum trei sferturi de veac, domnul Baconschi calcă pe urmele acesteia, promovînd subculturalul eveniment ca pe o glumă bună, negustată de contemporanii înguști, paseiști și obtuzi. Pe un ton superior și ironic, diplomatul atacă numeroasele voci consternate, pe bună dreptate, de expoziția de la Primărie, acuzîndu-i de ”pășunism, pudibonderie ultragiată, strămoșească, curat anti-occidentală și de-a pururi dedicată idealului estetic de a o reprezenta pe Tovarășa Academician Doctor Inginer Elena Ceaușescu cu coc...”. Mai degrabă, demersul excelenței sale calcă pe urmele aplaudacilor ”Ceaușeștilor” prezentului moment al istoriei, ”cu coc sau fără coc”, cu ”privirile îndreptate ager spre Viitorul de Aur” (citez din formulările sale). Și de cînd decadența cu iz sacrileg este echivalentă, în artă, cu ”occidentalismul curat”? Există multe curente foarte interesante, vii și deloc decadente în arta ”occidentală”, domnule ambasador! Au nu ați mai vizitat de mult simezele pariziene?

O Zi a Culturii Naționale ar trebui să onoreze arta cu majuscule, cea care a impus România pe plan mondial și cea care a modelat profilul național, și cu atît mai mult, o sărbătoare dedicată lui Constantin Brâncuși ar trebui să promoveze duhul luminos, eterat și prin excelență spiritual al acestuia, iar nu artefactele discutabile ale unor studenți la UNARTE, încă neformați ca artiști. 

Mai ales că o primărie este o instituție de tip popular, care, în caz că își propune proiecte artistice, ar trebui să găzduiască o artă adresată tuturor, iar nu o artă experimentală cu iz fetid, destinată cel mult profesioniștilor și studenților de specialitate, care au galerii specializate pentru aceasta. E bine că primăriile se implică în proiecte de artă, dar rareori ele devin centre de iradiere artistică (o excepție e cea a sectorului 2, curatoriată ani mulți și buni de regretata Ruxandra Garofeanu). 

Păcat că domnul Baconschi, o voce respectabilă a culturii române actuale, intelectual considerat cîndva afiliat zonei conservatoare și autodeclarat creștin (cu toate că mulți au ajuns să-i conteste opțiunea politic-doctrinară pentru conservatorism), se raliază la gargara jalnică a tabloidelor lătrătoare la cerere, pentru a lăuda ceea ce nu înțeleg ori a denigra ceea ce nu pricep. Doar pentru că e cool și cerut de un anumit sistem. Doar că domnul Baconschi pricepe și înțelege! 

Nu are sens să polemizez cu primărița sectorială, care execută ordine de partid, cu un sarcasm impardonabil pentru poziția sa publică, dar de la domnul Baconschi aveam mai multe pretenții. Și multă lume are. Și dînsul știe aceasta. Și asta ar trebui să îl oblige. Dacă nu ca diplomat, măcar ca om de cultură. Măcar ca om. Păcat de inflația de ironii și maliții nelalocul lor, deversată, cu pretenții de cunoscător, pe pagina sa de Facebook, în apărarea unei atitudini care nu merită apărată. De fapt, domnul Baconschi nici nu își propune să înțeleagă arta pe care o laudă, ci pretinde că face ”puțină pedagogie anti-național-comunistă”, așadar citind expoziția tot exclusiv printr-o grilă politică. Dar o grilă inversată: nu așa-zis național-comunistă, căreia crede că detractorii expoziției îi sînt tributari, ci o grilă globalist-liberală, capitalistă și progresistă, de apărarea a așa-zisei ”libertății de expresie”. De expresie a ce?... Ce li s-a cerut absolvenților la Unarte să exprime? Nimeni nu știe... Probabil, nici ei, că nici nu contează. Cum de nu s-a revoltat niciodată domnul Baconschi de atîtea ori cînd libertatea de expresie a creștinilor și celor ce iubesc tradiția acestei țări a fost sfidată și călcată în picioare? 

Arta nu are mesaj decît dacă e propagandă”, domnule Baconschi, cum spuneți într-o replică de la postarea cu pricina? Asta e chiar tare! Aruncați la gunoi o întreagă cultură a teoriei artei și a hermeneuticii în general! Totul are sens, și chiar cînd o gînditoare atee ca Susan Sontag decretează falimentul interpretării, ea nu face decît să instituie un alt canon interpretativ! Pentru că omul este o ființă interpretativă sau metaforizantă, vorba lui Blaga, o ”trestie gînditoare”! Dacă dumneavoastră nu știți sau nu vreți să știți ce se ascunde în spatele artei pop punk, alții, oameni mai mult sau mai puțin citiți ca dumneavoastră, dar inteligenți și cu o inimă mai puțin maculată speculativ, știu sau cel puțin intuiesc. Aceștia au curajul să vă pună și întrebările incomode, cărora evitați să le răspundeți: ”Ne puteți spune care dintre opere estimați ca va ajunge sa fie vîndută la Sotheby’s ? Sau măcar pe care ați cumpăra-o pentru a o avea în casa d-voastră? Astfel ați susține faptic un tînăr artist !” - vă replică un comentator. Este deplorabilă bășcălia cu care tratați aceste întrebări tranșante, dar de bun simț, în loc să le răspundeți: ”Depistez un inefabil subton ironic în întrebările dvs. aparent urbane.

De la oameni ca dumneavoastră și din postura publică pe care o dețineți, oamenii așteaptă susținerea unei arte care poate promova România în lume, precum cea a marelui și în continuare nedreptățitului Brâncuși, ori care poate consolida imaginea de țară a României, atît de mătrășită dinăuntru și dinafară, iar nu încurajarea unei maculaturi a bolgiilor de ipsos și a sirenelor de plastic, colorate cu mătura. Statutul diplomatic și poziția publică (formală sau informală) vă obligă moralmente la așa ceva, chiar dincolo de opțiunile strict personale, pe care ar trebui să le puneți în paranteză, ca funcționar de grad înalt, în loc să aplaudați răsuflate manelisme punk-pop, comandate de profesori fără har și cu nimic reprezentative artistic. 

Are dreptate criticul de artă Ruxandra Balaci, care vă replică: ”Adevarata problemă este că expoziția e foarte slabă. Punct (...) La nivelul meu să "fac cronica argumentată" [cum îi propuneți - n.n.] la o asemenea inepție ca expoziția cu pricina ar fi descalificant”. 

Cu adevărat, asemenea expoziții nu merită decît cel mult cîteva rînduri într-o coloană de știri culturale, în cazul cel mai binevoitor. Dar mai degrabă, o investigație de cheltuire a banului public, precum și una a calității actului de învățămînt artistic universitar și preuniversitar. Acum vreo doi ani mi-a ajuns la urechi, din multiple surse directe, că părinții elevilor de la Tonitza se plîngeau că profesorii le cereau copiilor să reprezinte la atelierul de creație... draci, drăcoaice și altă imagerie satanistă. Da, chiar așa. Sau... bipezii cu coarne și copite din artele plastice se numesc altfel? Asta era... ”tendința”! Elevii care se opuneau, din motive religioase sau din alte motive, indicației, aveau de suportat presiuni psihologice și marginalizare. Iată că, ascunsă între zidurile tăcute ale școlilor de arte (odinioară ”frumoase”), tendința aceasta a făcut pui, care colcăie acum pe simeze, mai visceral ca în anii '90 sau în 2000. O investigație în domeniul învățămîntului artistic nu socotiți că ar fi necesară? Alături de o critică nuanțată, bazată pe sociologia artei, a ideologiei sacrileg-decadente, care este, pînă la urmă, sinucigașă artistic (cum remarca marele pictor român Camilian Demetrescu) din spatele expoziției și a curentului care promovează așa ceva. 

Bănuiesc că, om credincios, creștin ortodox, cum vă știu, și chiar autor de cărți cu subiect teologic, nu ați ajuns încă un agnostic, deci arta ar trebui să aibă și pentru excelența voastră un sens, oricît de inefabil, chiar dacă (asemeni oricărui om, cu oricîtă școală și gust) nu întotdeauna sau nu imediat îl descifrați. Ăsta e și unul din scopurile ei, să nu se lase imediat devoalată. Dar pînă la urmă se va lăsa! Eu cînd nu îl descifrez, mai privesc odată. Si încă odată. Si mă așez cu acea operă de artă în față, pînă cînd îmi vorbește. Asta, pe lîngă albumele de artă pe care le răsfoiesc periodic, vechi sau recente, pe un mediu sau altul. Incercati sa faceți asta cu artefactele cu iz de hazna second hand, pe care le lăudați! Dacă chiar credeți că nu au mesaj, faceți-le o poză mare și atîrnați-o în dormitor sau în fața biroului de scris, pînă vă va vorbi. Și vedeți ce vă spune! 

Apropo, cică una din pedepsele, pe lumea cealaltă, a celor care produc sau laudă ”drăcovenii” este confruntarea cu materialitatea lor. Ei, poftim ”drăcovenie strămoșească”! Curat ”anti-occidentală”! Dar pedepsele pentru vanitate și ipocrizie n-o să vi le spun. Pe-alea le aflați de la sirena mov, fără coc, cu urechi ascuțite. Din cada de baie. E anti-occidentală și ea, chiar dacă se preface bine. Și foarte vanitoasă. A dat șpagă ca să fie băgată în expoziție. Pentru asta și-a umflat coada cu silicon, că era flască rău. Avea ambiții mari, măcar de un rol de subretă în ”Maestrul și Margareta”. Dar a fost respinsă la casting. O să vă răspundă. În coadă de pește.

_________________________

Continuare: 

Ce colcăie sub ”rinocerul biped” al Clotildei


marți, 2 februarie 2021

LINGVISTICĂ COGNITIVĂ DESPRE PERICOLULUI EDUCAȚIEI DIGITALE

Lingvistica cognitivă demontează calul troian al învățământului digital. 


Răsfoind o serie de video-uri pe teme de educație, am găsit această genială explicație a pericolelor educației digitale. Înregistrarea am aflat-o pe o pagina de fb a unui rusofon din Caucaz (sau din Asia Centrală), cu numele Temirkan Andemîrkan, și pare a fi un fragment dintr-o emisiune TV. Nu știu dacă specialistul (probabil, lingvistul sau psihologul) care vorbește în emisiune este același cu cel care a postat-o. 

https://www.facebook.com/100010863484632/videos/1291016327937138

 ”Funcția principală a statului este asigurarea viitorului poporului. Toate celelalte funcții ale statului sunt auxiliare. De ce avem nevoie de medicină? De învătământ de calitate etc etc? 

Astăzi noi suportăm consecințele reformei învătământului. Viața de azi este o consecință a degradării sistemului de invățământ, si in special a simplificării limbajului, inclusiv a vocabularului. 

Există o limită a sărăcirii vocabularului care ne face să devenim pasivi în fața vieții, privându-ne de capacitatea de a o ințelege. Există un bagaj de cuvinte pasive, cele pe care le cunoaștem, dar nu stim sa le folosim, si unul de cuvinte active, cele pe care le folosim. Dar funcția critică a conștiinței este definită și apărată de bagajul de cuvinte active

Astfel că, dacă diferența dintre cele două  bagaje lingvistice - pasiv și activ - este mare, atunci individul nu este in stare să isi exprime integral reprezentarea sa despre lume și viață. Există metode de inhibare a bagajului activ de cuvinte, adică de inhibare a sinelui individual, a personalității si de transformare a omului intr-un element al gloatei. Aceasta se face prin blocarea dezvoltării sale intelectuale la nivelul vârstei de 12 ani. Și asta se face tocmai prin inhibarea vocabularului activ

Dar vocabularul activ poate fi dezvoltat doar prin acțiuni concrete ale activității verbale. De ce înainte, în școală, li se cerea elevilor să repete ce spune profesorul? Deci ascultăm -activitate pasivă - și pronunțăm - activitate activă. Și transcrierea școlară: citesti - activitate pasivă, apoi scrii ceea ce ai citit - acțiune activă. Apoi dictarea: auzi și scrii. Apoi compunerea. Acestea erau dpdv metodologic f bine distribuite in procesul de invatare.

Astăzi nu mai trebuie să scriem - avem teste-grilă; nu trebuie să gândim - ni se sugerează răspunsurile; și nu trebuie să luăm stiloul în mână - avem device-urile. Educația e digitală! Nu faci decât să apeși cu degetul!  

Peste câtiva ani vor ieși de pe băncile școlii niște indivizi cu o personalitate total inhibată sau suprimată. Este mai rău decât ”generația Pepsi-Cola”! Va fi generația consumatorilor ideali, nu a constructorilor sau a creatorilor, ci o generație care va depinde de tot ce îi va propune o platformă digitală sau alta, care o vor și controla. Aceste platforme le vor propune ceea ceea ce le place mai mult, dar în primul rând le vor controla veniturile si cheltuielile. Individul se va trezi în acest lagăr concentraționar digital, în acest Dachau digital, și vei putea face cu el ce vei dori. 

Sistemul (educațional) va crea o masă de astfel de ”consumatori calificați”, cum deja s-a exprimat fostul nostru ministru al învățământului, Fursenko, enunțând astfel scopul învătământului, care (după spusele sale) ar trebui să producă niște ”consumatori calificați”, nu niște indivizi creatori! 

Dar un consumator nu are statut de persoană, nu are personalitate! El mănâncă, consumă și se simte confortabil. O nație cu astfel de indivizi nu are viitor! O astfel de națiune nu are capacitatea să gândească abstract, nu are nevoie de un model al viitorului. Iar un stat care se bazează pe asemenea indivizi nu are viitor. Pentru că orice constructie viitoare, lipsită de sens existențial, se va dărâma sub propria-i greutate. Ea va tinde spre simplificare, adică spre anulare. Ca o clădire înaltă care nu isi justifică funcția si peste 50 de ani este dărâmată. Iar statul este o construcție cu mult mai complicată și se va dărâma și mai repede”.

sâmbătă, 30 ianuarie 2021

Caragiale şi Sfinţii Trei Ierarhi


Articol publicat în revista Luceafărul, cu ocazia unui 30 ianuarie 2002. Preluat peste un timp, împreună cu alte articole ale mele (în special cronici de film), de blogul pr. Iulian Nistea, de unde (pentru că e mai comod decît din propriile arhive, cele de pe net ale revistelor în cauză fiind dispărute) îl recuperez acum.  


Caragiale şi Sfinţii Trei Ierarhi


Dacă îl întrebi pe un om "de cultură" (citeşte: litere, teatru) ce semnificaţie are ziua de 30 ianuarie, îţi va răspunde, dacă are puţină memorie, că este data naşterii lui Ion Luca Caragiale; dacă îl întrebi pe un om al Bisericii (adică al cultului) despre aceeaşi dată, îţi va răspunde cu siguranţă că este praznicul Sfinţilor Trei Ierarhi. Prea puţini sunt, însă, românii care să cunoască ambele semnificaţii ale acestei date!


Da, Caragiale s-a născut de praznicul Sfinţilor Vasile cel Mare, Grigorie Teologul şi Ioan Gură de Aur! Marele nostru dramaturg i-a avut (şi îi are) ca ocrotitori cereşti pe Marele Vasilie, pe dumnezeiescul Grigorie şi pe Ioan Hrisostomul! E un motiv să ne încruntăm sau să ne descreţim frunţile? Cum şi-a pus pecetea binecuvântarea lor peste viaţa pruncului născut la mijloc de veac XIX în satul Haimanale?

Suntem într-un an Caragiale, Universitatea de Teatru şi Film din Bucureşti îi poartă numele, cel mai important festival naţional de teatru îi poartă, iarăşi, numele (pe lângă licee, străzi, biblioteci publice etc.). Este incontestabil că marele dramaturg a contribuit substanţial la construirea imaginii României moderne, fie că ne place sau nu, fie ea (imaginea) doar caragialiană sau, pentru unii, caragialescă.

Acum un mileniu şi jumătate, aflat într-o dispută cu împăratul Bizanţului, care căzuse în erezie, Vasile cel Mare îl amendă pe stolnic (bucătarul şef), care intervenise nepermis în discuţie: "Treaba ta e să ai grijă de mâncăruri, nu să fierbi dogmele Bisericii!". Pare o replică din Caragiale! Ne plângem că sfinţii nu au simţul umorului?! Înseamnă că nu cunoaştem literatura patristică, unde vedem că toate vorbele lor erau drese cu sare - acea sare a duhului, de care vorbeşte Apostolul Pavel!

Această sare a duhului (folosită pentru pregătirea unor "bucate" mai modeste, tot cu arome răsăritene, dar culese, cu egală migală, de pe rafturile mai de jos ale spiritului) se regăseşte în toate scrierile lui Caragiale. O dovadă că această sare este de Sus este rodnicia ei literară, vădită în iubirea autorului faţă de toate personajele sale, în joie de vivre-ul (fie el şi balcanic ori franţuzit) ce irumpe din texte şi, mai ales, în buna măsură; şi poate, mai presus de acestea, este acea atmosferă românească, acel ce "de-acasă" (dincolo de toate boacănele de pe scenă), atât de greu de atins de un gen care nu suportă descrierea, ci doar cuvântul rostit.

Duhovniceşte vorbind, păcatele personajelor caragialiene sunt multe, mărunte şi foarte vizibile (îngroşate, după regulile comediei) - aşadar, mai uşor de conştientizat şi tratat. Hrănit cu tabieturi şi cu aleanuri minore, românul caragialian este ferit de marile orgolii şi, implicit, de marile prăbuşiri. El se simte bine acasă, fără s-o ştie, este una cu spaţiul de-acasă (nici nu ne dăm seama ce mult înseamnă acest lucru azi!); el este parte a unui dens specific etnic (chiar dacă ţesut din imanenţe, densitatea ţesăturii semantice îl va face să irumpă spre un anumit transcendent). Beţia metafizică îl atrage mai puţin decât cea fizică; aerul gotic, mai puţin decât cel de mahala. Din această ţesătură de specificităţi minore se creează o frescă, ce nu mai este deloc minoră. Da, Caragiale zugrăveşte specificul românesc al unei epoci şi al unei provincii care ne sunt familiare şi azi (din păcate?!) şi care, până la urmă, este cu totul diferit (dacă nu chiar contrar faţă) de suma viciilor personajelor-tip care îi populează scriitura. Căci, spre deosebire de tragedieni, Caragiale descrie apucături pe care le avem cu toţii (subţiate, desigur) sau le vedem şi mai limpede la vecinul de peste gard. Suntem, astfel, invitaţi la un exerciţiu al iertării şi al autoacceptării propriei culpe, destul de anevoie de obţinut fără cel al (auto)deriziunii, ceea ce înseamnă deja mult în dialectica mântuirii.

Caragiale ne oferă o viziune mai puţin celestă a românismului, dar mai deschisă spre taina pocăinţei (opţiunea rămâne a noastră - el nu este un moralist!), fără de care orice "sentiment românesc al ființei" devine luciferic (vezi lecţia slavofilismului!). Dacă există nebunie întru Hristos, deci terapie duhovnicească prin râs, poate exista şi un românism ludic - posibil aflat, potrivit iconomiei dumnezeieşti, mai aproape de porţile Raiului decât cel al marilor idealuri trâmbiţate.

Da, aceasta a fost darul Sfinţilor Părinţi, oferit pruncului din mahalaua ploieşteană: sarea cuvântului, elocinţa, devenită armă a duhului (fie el, la o primă vedere, lumesc). Dar credinţa în Dumnezeu şi-a ales-o singur şi a apărat-o, a mărturisit-o de repetate ori în cetate, în presa vremii, mustrându-şi contemporanii căzuţi pradă modelor liberei-cugetări, într-un veac când tot mai mulţi se înclinau în faţa curentelor gândirii atee. El a fost (alături pe Eminescu) printre puţinii care au sesizat pericolul ascuns al secularizării învăţământului şi al întregii vieţi publice.

Prin voia lui Dumnezeu, ziua de 30 ianuarie are pentru români două semnificaţii distincte, aparent, chiar contrarii, dar care trebuie să conveargă spre una singură. Este un semn că Biserica (adică noi) şi rampa teatrală (un alt concentrat al stării cetăţii) şi, implicit, întreaga cultură (produsă tot de noi, după chipul şi asemănarea minţilor noastre) trebuie să se readune împreună, în Numele Celui Care le adună pe toate în dreapta Sa. Este un semn că actul de cult şi actul de cultură trebuie să se împletească organic, ecclesial (ecclesia înseamnă "adunare"), într-o unică lucrare închinată, ca două respiraţii ale aceleiaşi Fiinţe a neamului.

_______________________________________

Alte articole ale mele, din aceeași perioadă, arhivate pe situl pr. Iulian Nistea; le voi posta, la un moment dat, pe fiecare pe acest blog:

www.nistea.com › inchisoare-film
ELENA DULGHERU PLATOUL DE FILMARE - O POARTĂ SPRE CER? ( BINECUVÂNTATĂ FII, ÎNCHISOARE!) Există o taină a suferinţei. Puţini sunt dispuşi să ...
www.nistea.com › media › film › antim-film
Imagine miniatură
ELENA DULGHERU "ANTIM IVIREANUL": MARTIRIU ŞI FILM. "Fiţi atenţi că faceţi un film despre un mucenic! Filmarea lui va fi o mucenicie!" (Prea Fericitul ...
www.nistea.com › media › film › Cainta
ELENA DULGHERU. Luceafarul, 21 mai 2003. ABULADZE ŞI SENTIMENTUL CĂINŢEI. Căinţa lui Tenghiz Abuladze este un film despre care s-a vorbit nedrept  ...
www.nistea.com › nou
Recenzia filmului "Binecuvantata fii, inchisoare!" Elena Dulgheru, Media, 26 Ianuarie 2003. Cu ochii spre "Occident" sau Esuat in Romania, Elena Dulgheru ...
www.nistea.com › media › film › Solaris_Soderberg
ELENA DULGHERU. Curentul 12 martie 2003. Clone cinematografice: Solaris-ul american, cele două Nataşe şi ratarea purgatoriului. A face un remake după ...
www.nistea.com › ultima_ispita
ELENA DULGHERU FILM, CREDINŢĂ ŞI DETURNARE SEMANTICĂ. Filmul cel mai controversat al lui Martin Scorsese (sub aspect etic şi religios), Ultima ispită ...
www.nistea.com › media › film › amen-film
ELENA DULGHERU AMEN. – UN FILM PENTRU CULTIVAREA AMNEZIEI DE MASĂ. Primul lucru care izbeşte în legătură cu filmul lui Costa-Gavras este afişul:  ...
www.nistea.com › media › film › Euro-mix
ELENA DULGHERU. 9.04.2003, Luceafarul. CINE A FOST ERASMUS? (EURO- MIX /L'AUBERGE ESPAGNOLE). Cea mai elementară propagandă pentru ...
www.nistea.com › media › film › Un_american_linistit
ELENA DULGHERU. 23.08.2003, Curentul. MIRAJUL ASIATIC ŞI VISUL AMERICAN. ["UN AMERICAN LINIŞTIT"]. Pe fundalul unei cinematografii prin ...

miercuri, 27 ianuarie 2021

Nikita Mihalkov despre pandemie, cipuri, vaccin, criptomonedă și N.O.M

în emisiunea cenzurată ”În buzunarul cui este statul?”

Publicat pe ActiveNews în două episoade: 

Nikita Mihalkov despre pandemie, cipuri, vaccin, criptomonedă și Noua Ordine Mondială în emisiunea cenzurată ”În buzunarul cui este statul?” (I)

și

Celebrul regizor Nikita Mihalkov se întreabă: ”Pentru cine este convenabilă criza pe care o traversăm acum? În buzunarul cui este statul?” (II) Omul viitorului riscă să-și piardă sufletul în urma dependenței de realitatea virtuală



În primăvara lui 2020, un episod dintr-o populară emisiune TV a cunoscutului cineast Nikita Mihalkov incendia publicul din Rusia, înregistrând în două zile peste 6 milioane de vizualizări. Era apoi eliminat, din motive de cenzură, de canalul de televiziune oficială, ”Rossia 24”, care îl găzduia. Episodul se numea ”În buzunarul cui este statul?”, a fost difuzat pe 1 mai 2020 și face parte din seria de autor ”Alungătorul de demoni” (Besogon), în care îndrăgitul, dar și controversatul cineast și om de media comentează, cu flerul și șarmul lui caracteristic, evenimente incomode și fenomene de rezonanță din actualitatea socio-politică internă a Rusiei și, uneori, din cea internațională.

Puțină lume din afara Rusiei cunoaște activitatea extracinematografică a acestui om-instituție, care acoperă o sferă impresionantă de domenii, pe care le slujește cu maximă tenacitate și profesionalism. De mai mulți ani, regizorul și-a concentrat activitatea pe filme documentare de decuperare a istoriei măsluite a Rusiei sau interzise de propaganda bolșevică, precum și pe jurnalismul TV, unde comentează cu tact, inteligență și curaj subiecte incomode, de mare actualitate pentru societatea rusă. Prin sarea, umorul, dar și profunzimea lor, opiniile sale devin proverbiale în Rusia și sunt aproape imposibil de contestat; cu umanismul lor, ele au susținut și drenat echilibrul fragil dintre liberalismul adesea naiv sau crispat, conservatorism și alte curente de gândire, în tatonările ideologice ale Rusiei postcomuniste.

Nu e de mirare că monologurile lui Nikita Sergheevici din cadrul emisiunii TV bilunare ”Alungătorul de demoni”, fondată acum vreo zece ani pentru canalul youtube și preluată ulterior de ”Rossia 24”, abordează teme tabu de mare actualitate, precum planurile de digitizare a societății, părțile ascunse ale aisbergului din jurul pandemiei Covid, culisele ideologiei bancare și alte subtexte ale globalismului, pe care presa oficială le trimite invariabil în zona teoriilor conspirației. Dar teoriile n-ar fi nimic, de nu ne-ar mânca... practica!

Ediția emisiunii ”Alungătorul de demoni” (”BesogonTV”) din 1 mai 2020, cu titlul ”În buzunarul cui este statul?” («У кого в кармане государство?»), a stârnit un mare scandal și a adunat, doar în câteva zile, peste 6 milioane de vizualizări. În urma afirmațiilor incendiare lansate, mai ales la adresa directorului celei mai mari bănci autohtone din Rusia, dar și asupra unor personaje din elita mondială, ediția a fost scoasă la scurt timp de pe postul TV, dar a continuat să fie găzduită pe canalul youtube al cineastului (https://www.youtube.com/watch?v=MEtaaNNuVCI), de unde a fost preluată de multe alte platforme.

Mihalkov a fost, la rândul lui, supus unui tir concentrat din partea mediilor financiar-corporatiste din Rusia și din partea puternicei prese corporatiste. Atacurile s-au năpustit asupra lui Nikita Sergheevici ca roiul de viespi, în ciuda notorietății sale și a poziției, aparent, privilegiate.

Tema ediției ”În buzunarul cui este statul?” dezbate, fără menajamente, modul în care s-ar putea schimba lumea după pandemia Covid și subtextele fenomenului din jurul acesteia. Fără să subestimeze dramatismul situației, realizatorul TV se întreabă de ce în jurul periculosului virus apar mereu speculații și teorii conspiraționiste? Cum se leagă acestea de activitatea filantropică a miliardarului Bill Gates? Ce legătură au toate acestea cu Rusia? Și în ce fel noile restricții și reguli din învățământ (referitoare la învățământul la distanță) ar putea modifica radical conștiința omenirii? Îi dăm, așadar, cuvântul.


În buzunarul cui este statul?” 

De la un virus cu origini controversate la culisele economiei mondiale


”Eu nu intenționez să hulesc pe nimeni, dar mă simt dator să înțeleg lucrurile – își începe Nikita Mihalkov expunerea. Incercăm să le prezentăm spectatorilor nu doar ce ne interesează pe noi, ci ceea ce interesează milioane de oameni. De la ultima noastră întrevedere nu a trecut multă vreme, dar situația s-a schimbat radical. Desigur că cea mai importantă problemă și temere pentru întreaga omenire a devenit acest coronavirus. Nu doresc să dezvolt această temă dureroasă: vedem zilnic la televizor și pe internet cifre statistice și încercări de a ieși din această situație, am văzut în ultima vreme ce oameni extraordinari sunt acești medici, asistente, șoferi, laborante și ceilalți, care zi și noapte salvează vieți. Din fericire, oamenii au început să înțeleagă, să aprecieze și să realizeze importanța efortului celor care ne salvează de boală și moarte.

Desigur că s-au născut o mulțime de păreri, ipoteze, teorii conspiraționiste, despre care ați auzit și dumneavoastră: ba că virusul a apărut inițial în China, de unde s-a răspândit în restul lumii; apoi s-a clarificat că e de proveniență sintetică; în China s-a spus că virusul s-a născut în America, că a fost creat acolo și a ajuns în China odată cu soldații americani. Desigur că virusul nu ne-a putut ocoli nici pe noi (Rusia – n.n.), dar, slavă Domnului, nu cu intensitatea cu care a lovit SUA. Omenirea, cum s-a văzut, nu a fost pregătită pentru această situație. Lumea obișnuiește să ia hotărâri din mers, pe care apoi le corectează tot din mers, astfel că am văzut cum se schimbă reglementările activității băncilor, ale diferitelor organizații, restaurantelor, magazinelor, școlilor, universităților ș.a.m.d. Ințelegem că virusul i-a luat pe toți prin surprindere, de aceea cred că este nedrept să acuzăm din start conducerea țării și primăriile Moscovei și ale altor orașe că adoptă aceste măsuri.

Dar în același timp constatăm cât suntem de nepregătiți a întâmpina această situație cu totul nouă. Cât de mulți oameni consideră că virusul este o bagatelă! Hm... poate că așa și este, dar totuși vedem oameni îmbolnăvindu-se și murind. Un număr imens de oameni au de suferit din această cauză, inclusiv financiar, economic și psihic ș.a.m.d.


Banii nu dispar, pur și simpli se mută dintr-un buzunar într-altul”


Dar uneori este bine să ne și oprim ca să privim cu toții în aceeași direcție, iar nu doar să ne privim mirați unii pe alții. Desigur că este greu de ținut acasă un om care nu resimte pericolul, care se plimbă prin soare și se simte bine... soarele strălucește, pârâiul susură..., căci virusul nu se vede, e la fel de insesizabil ca radiațiile. De aceea, statul se simte nevoit să înăsprească tot mai mult regulile pentru cei ce nu simt pericolul și nu vor să asculte recomandările.

Sincer vorbind, veți fi de acord cu mine că obișnuim să acționăm pripit și că ne lipsește, în general, gândirea strategică. Adesea nu ajungem să ducem lucrurile la capăt. Adesea luăm hotărâri în grabă, iar dacă mai deținem și puterea politică, ne trezim că nu ne îndreptăm încotro trebuie sau că nu o facem așa cum trebuie. Așa s-a întâmplat la noi cu permisele speciale la metrou, care au generat cozi imense, ei, bine, am rezolvat-o a doua zi și pe asta. Este foarte important să avem cât de cât o gândire anticipativă: ce va fi mai departe?

Astfel ajungem la teoria numerelor mari: una e dacă trebuie să comanzi prin megafon la 15 oameni să stea la distanță și alte este dacă trebuie să comanzi același lucru la 15 mii de oameni. Cum îi vei obliga? Dar s-a rezolvat și această problemă, însă apar altele, legate mereu de deficiența gândirii noastre strategice. Și asta nu se referă doar la problema de azi, ci și la istoria noastră în general (...1).

Așa ne apropiem de ceea ce mă îngrijorează acum cel mai mult. Țineți minte că într-o ediție precedentă a emisiunii îl întrebasem pe un bancher dacă pot dispărea banii? El mi-a răspuns: ”Nu, Nikita, banii nu dispar, pur și simpli se mută dintr-un buzunar într-altul”.

Deci, dacă vedem că unora nu le convine să stea acasă la calculator și să nu facă nimic, înseamnă că există alții cărora această stare de fapt le convine. Cum se zice: ”Pentru unii mumă, pentru alții ciumă”.

Dar există și alte lucruri, la care nu mă pricep, dar pe care vreau să le discut din punct de vedere umanitar. Repet: nu acuz pe nimeni, doar îmi pun întrebări și am tot dreptul să o fac, ca orice cetățean al Rusiei, draga mea țară.


De ce s-a apucat Bill Gates de farmacologie?


Așadar, miliardarul și filantropul Bill Gates, întemeietorul Microsoft, s-a apucat de farmocologie. Oare de ce? Haideți să vedem!



Articolul intitulat ”They are called The Good Club – and they want to save the world” (”Se numesc Clubul cel Bun și vor să schimbe lumea”) a fost publicat acum mai bine de zece ani în prestigiosul ziar ”The Guardian”. Din el aflăm că în 2010 Bill Gates împreună cu alți milionari filantropi, au înființat un club elitist, denumit ”The Good Club”, la cărui primă întâlnire, desfășurată în mare secret în centrul New Yorkului, au hotărât să găsească împreună o rezolvare pentru problemele grave ale planetei. Din grup fac parte, pe lângă Gates, personaje cunoscute, ca George Soros, Warren Buffet, Michael Bloomberg, David Rockefeller și alții. Care este problema principală pe care binefăcătorii elitiști declară public să doresc să o rezolve? Evident, suprapopularea Pământului!


Ecuație climaterică ori justificare a genocidului?



La conferința ”Technology, Entertainment, Design” din 9-13 februarie 2010 (TED20102), Bill Gates susținea că trebuie mișcorată cantitatea de bioxid de carbon expirată de locuitorii Pământului. În urma unor calcule aritmetice după formula:

CO2 = P x S x E x C

(unde P = populația planetei, S = numărul de servicii folosite de o persoană, E = energia utilizată de fiecare serviciu, C = cantitatea de CO2 degajată de acea energie),

Gates propune micșorarea cantității de bioxid de carbon expirate de oameni, nici mai mult, nici mai puțin, decât prin micșorarea numărului de locuitori ai Pământului!


Criminala formulă – observăm noi - nu este doar total neetică, ci și cât se poate de amendabilă științific, adică stupidă, întrucât se folosește exclusiv (fără o să declare) de modelul țărilor dezvoltate, în care serviciile ocupă o scară largă și sunt, în majoritate, consumatoare de energie poluantă (electrică, termică), ignorând țările sărace sau în curs de dezvoltare, slabe consumatoare de servicii, ori în care serviciile sau alte activități umane sunt produse în special prin muncă manuală, animală sau mecanică, care nu conduc, practic, la poluarea atmosferei. Desigur că o minte sănătoasă nu ar fi propus depopularea planetei, ci scăderea celorlalți parametri, precum S (numărul de servicii folosite de o persoană), ori ecologizarea acestor servicii, prin adoptarea unui mod de viață mai simplu sau mai apropiat de natură, sau scăderea E (energia utilizată de un serviciu), prin ecologizarea tehnologiilor acestor servicii (n.n.).

”Astăzi sunt în lume 6,8 miliarde de oameni – susține Bill Gates în cadrul conferinței TED2010, citate de Nikita Mihalkov. Acest număr va crește rapid către în jur de 9 miliarde. În condițiile realizării cu succes a noilor vaccinuri, ale rezolvării problemelor de sănătate publică și a sistemului de reproducere umană, curba de creștere a populației poate scădea cu 10-15%. Cu timpul, producția de vaccinuri va crește, astfel încât se va putea asigura vaccinarea tuturor locuitorilor planetei” – susține Bill Gates, citat după o înregistrare video a alocuțiunii filantropului, care a circulat destul de mult pe net.

Culmea este că – observăm noi -, înregistrarea acestui discurs malthusian este larg răspândită pe internet (și nu neapărat în culisele sale anticonspiraționiste), fiind citată elogios, fără nici un fel de accente critice, de situri științifico-filosofice aparent serioase3, iar dementa formulă de legitimare a genocidului este numită reverențios în mediile academice ”ecuația climaterică a lui Gates”4, articolul ”Did Bill Gates Just Give the Most Important Climate Speech of the Year?” de Alex Steffen, publicat pe 16 februarie 2010 pe platforma alternet.org, numind speech-ul cu pricina ”cel mai important discurs pe probleme climatice al anului 2010”5.


Vaccinarea de acum este cu totul altceva!


În aceste condiții Nikita Mihalkov se întreabă: ”Cum se va face vaccinarea propusă de Bill Gates?” și ne avertizează: ”Să nu confundați! Nu este vorba de vaccinurile pe care le făceam în copilărie împotriva vărsatului de vânt, a poliomielitei și a altor boli clasice! Acum este cu totul altceva. Vaccinarea de acum are cu totul alt scop și rostul ei este cu totul altul!

Pentru a-și argumenta afirmația, cineastul apelează la alt material video, preluat de pe canalul youtube Vocea Germaniei din 17 aprilie 2020, intitulat ”Sub pretextul Corona, Bill Gates, Clintonii și Zucherberg vor să impună medicina forțată6:

Bill Gates a declarat pentru canalul german Tageschau că trebuie vaccinate șapte miliarde de oameni. În acest scop – susține jurnalista canalului, Jasmine Kosubek7

- l-am contactat pe Dr. Shiva Ayyadurai, inginer IT indiano-american și specialist în biologie sistemică. Acesta critică panica din jurul Coronavirusului, dar și faptul că fundația lui Gates le dictează oamenilor cum să practice medicină. Dr. Shiva susține că ”Bill Gates nu se pricepe la biologie. El provine dintr-o familie bogată și a fost ales, chipurile, pentru că știe ce face. Dar nu este așa. El a furat bani de la buget. Fundația lui ar fi trebuit să își plătească taxele, dar ei au transferat acești bani către fundația lui Bill și Melinda Gates. El își propune să devină ”salvatorul” tuturor oamenilor de culoare de pe planetă. Aceasta înseamnă rasism, rasism instituționalizat. Scopul lui este medicina obligatorie. Uitați-vă la partenerii lui: Hillary Clinton, Mark Zuckerberg, marile concerne farmaceutice. Aceștia sunt prietenii săi, cercurile în care el se învârte. Acești oameni doresc să impună tratamente medicale obligatorii. De ce? Foarte simplu. Îi interesează banii. Este vorba de 7 trilioane de dolari rulate pe an pentru industria farmaceutică””.



Să fie clar, nu este vorba de vaccinul clasic, așa cum îl înțelegem noi, ci de ciparea populației - explică Nikita Mihalkov. Ce înseamnă aceasta? Lucrurile încep să devină foarte grave. Iată un document oficial, cu conolații biblice.


Sistem criptovalutar utilizând datele activității corporale”



”Iată patentul cu numărul WO2020060606, înregistrat pe 26 aprilie 2020, propus de compania Microsoft Technology Licensing LLC, condusă de Bill Gates. Pe 22 aprilie 2020, în ziua împlinirii a 50 de ani de la nașterea lui Vladimir Ilici Lenin, acest patent primise statut internațional - observă Nikita Mihalkov. Patentul se numește ”Sistem criptovalutar folosind datele activității corporale” (”Cryptocurrency system using body activity data”). Fac o paranteză, pentru că e îngrijorător acest 060606... mă înțelegeți. Este o coincidență întâmplătoare, ori s-a căutat special un anumit semn numeric prezent în Cartea Apocalipsei, unde Evanghelistul Ioan numește 666 cifra fiarei? Apropo, pentru cine nu știe, dacă adunați toate cifrele de pe ruleta de la un cazinou, suma va fi 666. Am închis paranteza.



Așadar, ce este cu invenția asta, patentată de Microsoft? În abstractul patentului se arată că ”activitatea corpului uman asociată unei sarcini executate pentru un utilizator poate fi folosită într-un proces de minerit bancar din cadrul unui sistem criptovalutar”8. Urmează explicații de specialitate, cu care nu vreau să vă îngreunez, concluzia fiind următoarea: În corpul omenesc se implantează un cip (numit și dispozitiv) cu rol de organ de control, care conține un senzor al mișcărilor individului, putând genera activarea și acumularea unei criptovalute într-un cont bancar asociat individului. Dacă individul respectă anumite condiții, va primi bunusuri în criptomoneda respectivă, pe care le poate apoi cheltui. Dar ale cui condiții trebuie îndeplinite?”

Între timp - observăm noi -, pagina oficială de internet care prezintă patentul respectiv, postat pe 20.06.2019 pe situl științific patentscope9, a fost semnalată ca ”falsă” în notă cu titlul ”FALSE: A cryptocurrency system developed by Microsoft will use body activity data through the chip implanted in a human body”, publicată pe (n.b.!) 05.05.2020 platforma de verificare a știrilor ”Poynter covid resources”10. Paranoia vânătorii de știri despre ”conspirațiile pandemiei” se declanșase...

”Cu alte cuvinte - continuă Nikita Mihalkov -, pentru niște criptobonusuri (monede virtuale), omul își vinde personalitatea, libertatea, independența. Adică cei ce vor controla aceste cipuri – deduce regizorul - vor avea toată libertatea să vă conducă și să vă oblige să faceți tot ceea ce vor ei, lucru pentru care vă plătesc. În acest fel veți face parte din... ”elită”!


Dar nu se poate renunța la asta? Sigur că da! Căci sunteți oameni liberi! Dar nu veți mai putea intra la facultate. Nu veți mai putea primi un salariu mare. Iar drepturile vă vor fi restricționate, de pildă, dreptul de a cumpăra un automobil. Veți deveni niște paria!

Dar care este scopul general urmărit de toate acestea? V-am mai spus. Scopul general este reducerea populației, căci sunt prea mulți consumatori de oxigen, de hrană și de toate celelalte, cum consideră Bill Gates. Țelul global este segregarea pe caste a omenirii, cel puțin așa înțeleg eu și aștept să fiu contrazis.

Dar ce legătură au toate astea cu noi? Bill Gates e undeva, departe, veți spune. Legătura este directă! Dar vom vorbi despre asta mai târziu”.


În buzunarul cui este statul?” 

Liberalii pierd teren, deci...


”Pentru cine este convenabilă criza pe care o traversăm acum? - se întreabă Nikita Mihalkov, realizatorul emisiunii cenzurate de pe canalul TV Rossia 24. Iată ce spune economistul Mihail Hazin, jurnalist la postul de radio Avrora:

”Este simplu. Acum ies în joc echipele de elită ale liberalilor, care sunt într-o situație dificilă. Căci liberalii au început să piardă teren în toată lumea. Sunt dați la o parte de președintele Chinei, Xi Jiping, de Trump în America, și președintele Putin a anunțat în perioada decembrie 2019-februarie 2020 că încearcă să diminueze puterea liberalilor. De aceea, echipele liberale sunt interesate la maximum ca problemele de acum să continue. Cu cât mai gravă este problema, cu atât îi interesează mai mult ca ea să persiste. De ce? Pentru că ei nu se tem de nimic, căci dețin o cantitate colosală de bani furați în ultimii 30 de ani și alte resurse imense. Toată această criză, în mare, nu îi va afecta pe ei personal, nici pe copiii lor sau pe nepoții lor. Și cu cât situația este mai încordată, cu atât probabilitatea ca liberalii să fie lăsați în pace este mai mare. Și poate că vor reuși chiar să scape din această situație”, conchide Mihail Hazin.

Deci, ca urmare a conjuncturii pandemice – continuă Mihalkov -, omul rămas acasă se informează de pe ecranul televizorului și cel al calculatorului și treptat se obișnuieste ca acesta să devină unica lui sursă de comunicare, în afara familiei și a apropiaților săi. Acolo, pe ecran, este lumea! Prin ecran se desfășoară învățământul, cursurile școlare, oamenii sunt nevoiți să accepte asta și o fac pentru că nu au încotro. Dar dacă o acțiune impusă se va transforma, treptat, în principiu general de viață, trecându-se definitiv la învățământul de la distanță, înțelegeți ce se va întâmpla? Omul va pierde ocazia comunicării directe cu semenii, a împărtășirii din căldura sufletească a celuilalt, nu-i va mai simți respirația, nu va mai avea sentimentul că este privit de ochii aproapelui său, nu va mai avea sentimentul realității prezenței aproapelui, atunci omul va ființa exclusiv în lumea virtuală a ecranului și se va schimba. Dacă omul se va deprinde multă vreme cu așa o viață claustrată, va ajunge treptat să se teamă să mai iasă din casă, pentru că afară e o altă viață, pe care el nu o mai cunoaște, căci își va fi pierdut posibilitatea să se apropie și să vorbească direct cu profesorii, să-i întrebe câte ceva după cursuri, să râdă, în fine, să șușotească, pur și simplu să șușotească cu ceilalți. Și acum cred că ne apropiem de cea mai gravă parte a lucrurilor”.


Digitizarea socială, omul viitorului și Reichstagul


”Deci vom avea de-a face cu oameni pentru care dependența digitală e mai importantă decât relațiile umane și emoțiile - continuă Mihalkov. Vreau să argumentez cu un citat al domnului Gherman Oscarovici Gref11, președintele băncii Sberbank. Iată ce spune el:

”Școlile noastre produc oameni handicapați de frica permanentă a evaluării. De aceea, unul din scopurile mele personale este să desființez examenele”.

Iată cum comentează această chestiune Valentina Matvienko, senatoare de Sankt-Petersburg, președinte al Consiliului Adunării Federale a Rusiei și președinte al Camerei Superioare a Parlamentului Rus: ”Pandemia Covid a impulsionat mișcarea de formare a învățământului mediu și universitar, care să îmbine organic metodele clasice de învățământ cu cele digitale, de la distanță. Viitorul îl reprezintă exact acest tip de sistem. Ea cere deja o definire mai precisă, juridică și legislativă, în viitorul cel mai apropiat. Trebuie să înțelegem că de acum încolo, învățământul de la distanță nu va mai constitui doar o formulă temporară, de rezervă, aplicabilă doar în situații excepționale, ca cea de acum”.

Reacția doamnei senator a fost neașteptat de promptă față de aceste evenimente, observă necruțător Mihalkov.

În acest timp, o petiție împotriva legiferării învățământului la distanță în Rusia a adunat în jur de 150.000 de semnături - continuă realizatorul; ea susține că ”învățământul la distanță este o măsură temporară, impusă de condițiile speciale pe care le traversăm. De aceea considerăm inacceptabilă legiferarea învățământului de la distanță ca formă principală de învățământ, care să înlocuiască învățământul față către față. Să nu acceptăm, sub pretextul pandemiei, ca învățământul de la distanță să devină forma principală de învățământ și ca învățământul față către față să devină cu plată”.

Am mai vorbit despre asta într-o ediție anterioară a emisiunii ”Alungătorul de demoni” - amintește Nikita Mihalkov. În ediția din 1 februarie 2019, intitulată ”Va frânge, oare, Google țepușa Universității de Stat din Moscova?12”, spuneam: ”Învățământul viitorului va fi de două feluri: cel computerizat, care va fi ieftin, și cel față către față, care va fi scump. Deoarece cunoștințele se devalorizează rapid, iar socializarea și posibilitarea de a învăța față către față se vor scumpi”. Este un citat din domnul Dmitri Peskov, un personaj important, purtător de cuvânt al președintelui Federației Ruse pe probleme de dezvoltare digitală și tehnologică. În opinia acestuia, Google trebuie să frângă țepușa Universității de Stat din Moscova”.

De unde originează această idee? Unde îi este rădăcina? - se întreabă realizatorul. Iată un alt citat: ”Încă din 2003, ONU a adoptat documentul numit ”Agenda 2030”, care își definește ca scop învățământul pus în slujba dezvoltării durabile a întregii populații a Terrei. Întregul program, dar mai ales componenta educațională, este motivat de necesitatea asigurării dezvoltării durabile în lume. Dar stabilitatea (sau durabilitatea) lumii, după părerea ONU, poate fi drastic compromisă de excesul de educație. De fapt, excesul de educație constituie o amenințare pentru stabilitate. De regulă, oamenii mai bine instruiți, cu venituri mai mari, folosesc mai multe resurse decât oamenii mai slab educați, care au tendința să aibă venituri mai mici”. Textul a fost publicat în 2006, în documentul numit ”Cu cât mai multă educație, cu atât mai mare este pericolul pentru stabilitate”.

Acest document se corelează cu realitățile noastre, susține Nikita, argumentând cu o altă înregistrare cu directorul Sberbank, făcută la Forumul Economic Internațional de la Sankt Petersburg din 12 iunie 2012: ”Domnilor și doamnelor, mă sperie ceea ce spuneți! Văd că vă propuneți să transmiteți puterea în mâinile poporului. Dar în momentul în care oamenii își vor înțelege esența sinelui și se vor recunoaște cine sunt cu adevărat, vor fi extrem de dificil de condus, adică de manipulat. Oamenii instruiți nu vor să fie manipulați. În cultura iudee, Cabbala, care furniza știința vieții, a fost timp de 3000 de ani o învățătură secretă, pentru că oamenii înțelegeau ce înseamnă să ridici vălul de pe ochii poporului, astfel încât oamenii să-și devină suficienți loruși. Cum să-i mai conduci atunci? Orice conducere a maselor presupune un element de manipulare. Cum să trăiești, cum să guvernezi o societate în care toți membrii au acces egal la informație, unde toți au acces la informații primare, de la sursă, nefiind nevoiți să acceadă exclusiv la informații prealabil prelucrate de analiști și politologi instruiți de guverne și de imensa mașinărie mass-media, care este doar în aparență independentă, dar, cum înțelegem foarte bine, are ca scop conservarea și alimentarea stării de frică? Cum să trăiești într-o astfel de societate?” - se întreabă, cu o sinceritate stupefiantă, Gherman Gref, cel care, în discursul său incendiar din 201213,a îndrăznit să numească public democrația ”un lucru periculos”14 .

Și tot Gherman Gref spune, citat de Mihalkov: ”Noi am stabilit trei competențe care vor caracteriza omul viitorului. Acesta va fi, în primul rând, un om cu o doză ridicată de creativitate, în al doilea rând, acest om va avea o gândire sistemică dezvoltată. Trebuie să fiți de acord că e foarte greu să găsești oameni cu o doză ridicată de creativitate și cu o gândire sistemică dezvoltată. Din șapte miliarde de oameni, șase vor fi secerați. Iar a treia componentă este capacitatea de a-și atinge rezultatele propuse”.

Ce înseamnă aceasta? - se întreabă Mihalkov, răspunzând: Înseamnă că din cele șapte miliarde, cei care nu corespund acestor criterii sistemice, așa cum le înțelege Gref, vor fi... secerați! Vă amintiți spusele domnului Gref despre caracterul ezoteric al științelor sacre? ”Oamenii instruiți nu vor să fie manipulați. În cultura iudee, Cabbala, care furniza știința vieții, a fost timp de 3000 de ani o învățătură secretă, pentru că oamenii înțelegeau ce înseamnă să ridici vălul de pe ochii poporului, astfel încât oamenii să-și devină suficienți loruși. Din momentul în care oamenii își vor înțelege esența sinelui și se vor recunoaște cine sunt cu adevărat, vor fi extrem de dificil de condus, adică de manipulat”.

Declarații atât de deschise, de sincere și de îndrăznețe nu am mai auzit decât în planurile OST, de colonizare și germanizare forțată a Europei de Est15 ale Celui de-al Treilea Reich, observă Nikita Sergheevici. Despre ele am vorbit în ediția emisiunii din 1 februarie 2019.

Heinrich Himmler considera că pentru popoarele înrobite învățământul nu este necesar. La fel considera Martin Borman, un alt membru marcant al Reichstagului și secretar personal al lui Hitler: ”Slavii trebuie să lucreze pentru noi. În măsura în care nu ne sunt de folos, pot să moară. Invațatura este periculoasă pentru ei. E suficient ca ei să știe să numere până la 100. În cel mai bun caz, este acceptabil un sistem de învățământ care să pregătească pentru noi marionete”.

Dacă omul vorbește așa și este convins de aceste lucruri - remarcă Nikita Mihalkov -, că din șapte miliarde, șase trebuie secerate, firește că nu se imaginează pe sine printre cele șase miliarde secerate, ci în rândul miliardului rămașilor în viață! În acel unic miliard de elită! Omenește, este atât de jenant, încât nu-ți vine decât să asculți mai departe, ca să te lămurești unde vrea, de fapt, să ajungă Gherman Gref:

”Practic, Fondul național valutar de rezervă al Rusiei (parte importantă a fondului de pensii – n.n.) devine societate publică pe acțiuni acționară a Sberbank, iar principalul beneficiar al activității băncii devine întregul popor al Rusiei”.

Grozav, nu?... dacă ar fi așa. Dar nu este așa! - observă realizatorul. Căci procentul acțiunilor libere ale Sberbak deținute de SUA este de 40%, iar al celor deținute de Marea Britanie, 29%, adică aproape 70% din acțiunile Sberbank nu sunt deținute de Rusia! Atunci se explică multe! - conchide Nikita.

Dar ce legătură este între Bill Gates și Gherman Gref? Cred că mai bine ca mine vă va răspunde la această întrebare doctorul în istorie Olga Cetverekova, care explică pentru postul de televiziune ”День ТВ” (din 26.03.2020):

”Toate datele personale ale unui individ se vor depozita pe o singură platformă informatică, adică datele despre fiecare om vor fi cunoscute ca în palmă; pentru a crea un asemenea sistem este nevoie de tehnologii digitale foarte performante, și anume tehnologiile Cloud (...) Sarcina principală este acum de a crea o masă de tineri cu conștiința modificată, ceea ce este foarte important, pentru că și oamenii care lucrează în structurile de care am vorbit sunt oameni cu conștiința modificată, cărora, ca să mă exprim delicat, le lipsește componenta umană, care au ajuns să gândească după algoritmii mașinilor. Căci acest sistem digital va funcționa eficient doar în condițiile modificării conștiinței oamenilor. De aceea Gherman Gref s-a apucat acum de copii, începând cu copiii de grădiniță și de școală, pe care insistă să îi treacă pe învățământul digital”.

Cu alte cuvinte, directorul băncii naționale a Rusiei nu se ocupă doar de învățământ, ci și de construcția statului – conchide Mihalkov. Citez: ”Statul își schimbă profilul, el devine foarte comod pentru cetățeni, statul devine insesizabil. Statul poate intra într-un buzunar și el va fi într-un buzunar”, susține fostul ministru al economiei Rusiei.

Mă tulbură, însă, întrebarea: În buzunarul cui va fi statul? - continuă Nikita. Ce se află în spatele retoricii despre perfecționare, despre ușurarea vieții, digitalizare, despre putința de a rezolva probleme apăsând pe o singură tastă, ceea ce este comod și confortabil? Mie nu îmi place cuvântul ”confort”, dar el există. Ce se află în spatele acestui confort? Cu ce preț îl dobândim? Ce trebuie să dăm în locul lui? Libertatea? Individualitatea noastră unică? Vor hotărî alții pentru noi cine are dreptul să meargă la școală și cine nu? Vom fi secerați, cernuți, ca la un casting mondial? Casting!... Și cine va organiza acest casting? Interesant, nu? - remarcă cu amărăciune regizorul.

Iar între toți acești roboței cipați, ce loc vor mai avea poeții, artiștii, gânditorii, contemplativii? ”Eroul este poetul acțiunii, iar poetul este eroul contemplației” - spunea un filosof rus. Unde este aici contemplația? Unde va fi locul pentru poeți, când, pentru buna îndeplinire a comenzilor pe care le veți primi, veți primi bonusuri, ca niște soldăței de plumb, cu care vă veți cumpăra o gumă de mestecat? Unde sunt aici creativitatea și viața? Lipsesc! Dar poate că asta este și scopul?... Dar noi ce vom face? Noi unde ne vom duce? Noi, oamenii care trăim pe pământul pe care au viețuit un Pușkin, un Musorski, un Cehov, un Dostoievski? Ce ne rămâne nouă de făcut? Mai este nevoie de noi? Mergeți la Centrul prezidențial al Fundației Boris Elțîn16 și vi se va explica cum toată acea lume nici nu a existat! Există doar acesta, de acum! Măreții ani ai prezentului!

Dar cel mai important este că cei care, cu geniul lor, au inventat toate aceste tehnologii de acum, le înțelegeau, cu siguranță, pericolul! - apreciază regizorul. Iată un fragment din emisiunea noastră trecută:

Fondatorii reali ai acestui imperiu informatic al internetului, inclusiv ai platformelor Google, Yandex și Twitter, își apără copiii de excesele tehnologiei virtuale. Copiii lui Steve Jobs nu aveau acces la Ipad-uri în general și aveau interdicție la folosirea gadgeturilor pe timpul nopții și în zilele de sărbătoare. Chris Anderson, unul din fondatorii 3D Robotics, de asemeni le restricționează copiilor săi utilizarea gadgeturilor. Fiul întemeietorului serviciului Twitter are voie să-și folosească smartfoanele și tabletele nu mai mult de o oră pe zi. Alți directori de companii informatice își restricționează copiii la maximum 30 de minute pe zi de utilizare a gadgeturilor, iar copiii lor mici nu au deloc smartfoane sau Ipad-uri.


În acest context se mai naște o întrebare: poate că pandemia asta nu este întâmplătoare? Dacă ea se va prelungi, poate că este avantajoasă? Dacă se va prelungi încă o lună, două, cinci, un an, trei ani... gata! Șederea la calculator timp de trei ani la rând va conduce la o nouă ”selecție naturală”! Vom avea un nou popor și o nouă țară! Oameni noi!... Nu știu cum vor fi aceștia... Dar vor fi altfel! Poate că de asta ni s-a și dat această încercare, ca să ne pună pe gânduri. Nu spun asta ca să certăm pe cineva, ca să interzicem ceva, ci ca să ne punem pe gânduri, ceea ce nu este deloc o ocupație proastă.

Cred că, în acest sens, foarte multe lucruri sunt în mâinile celor care ne conduc țara. Închipuiți-vă că ideile expuse de domnul Gref ar fi fost rostite de un paznic, de o vânzătoare de bilete, de un cântăreț la operă sau chiar de un profesor: ce valoare și ce însemnătate ar fi avut? Nici una! Pentru că în spatele celor care lansează astfel de idei se află sume imense de bani, banii noștri. Deci suntem cadorisiți cu programe de modificare a conștiinței, concepute pe banii noștri! Mă bucur că destul de multă lume înțelege asta acum, și chiar cei din conducerea actuală.

Iată ce crede în această privință primul ministru al Rusiei, domnul Mihail Mișustin: ”Actualele metode de comunicare on-line la distanță sunt utile, putând fi un excelent sprijin și un instrument de lucru, pot fi organizate lecții practice prin internet, dar nimic nu poate înlocui acel mediu universitar și academic, care formează medici de elită, ingineri de elită, profesori de elită”.

Ca să încheie într-o notă stenică și mai relaxată, temerarul realizator a adunat o serie de mesaje vocale anonime din mediile de socializare, ale unor părinți revoltați de trecerea învățământului exclusiv în on-line. Reacții tragi-comice de neputință, emoționale până la isterie ale părinților total nepregătiți pentru a-și asista copiii de 6-7 anișori să folosească sofisticatele platforme de teleconferință, pe care nici dascălii nu le stăpânesc. Mămici în criză de nervi în urma rezultatelor catastrofale ale învățământului la distanță, suduie de mama focului ”digitalizarea lu' pește”, pe care o împroașcă cu înjurături de gospodine și o trimit pe ”pustiile biților”. Le dau replica alte înregistrări audio din social media, cu reacțiile copiilor, care promit că de acum încolo vor merge la școală cu poftă, ”în pas săltat și cu zâmbetul pe buze”, își vor îmbrățișa cu drag colegii și profesorii și nu vor mai dori să chiulească.

”În ciuda planurilor acestor bancheri, încă trăim în lumea noastră, care, omenește, nu este chiar atât de afectată de pandemie” – conchide pe un ton mai optimist Nikita Sergheevici, inserând o scurtă filmare ciné-verité cu umor involuntar à la russe, în care clienta unei bănci, obligată să păstreze distanța socială impusă de 2 metri chiar când trebuie să își prezinte pașaportul la ghișeu, nu găsește altă soluție decât să îl azvârle cu putere în capul funcționarei, care îl preia, îl verifică și i-l azvârle despre câteva secunde în același fel. Se întîmpla cândva în aprilie. Așa legi, așa comportamente. Probabil că, între timp, s-au găsit soluții mai bune.

”Așa că eu mă bazez, totuși, pe poporul nostru, pe înțelepciunea și umorul lui. Vă propun să gândim, să analizăm și să privim înainte nu doar prin ochii altora. Aveți grijă de voi, fiți răbdători, foarte vigilenți și precauți!” – își încheie Nikita Sergheevici cuvântul, într-un duh al înțelepciunii populare, desprins, parcă, din basmele cu Ivan Turbincă, un alt alungător de draci al ortodoxiei răsăritene.


Selecție, traducere, comentarii și note de Elena Dulgheru.


1Realizatorul enumeră câteva gesturi guvernamentale, pe care le consideră mostre ale lipsei de gândire strategică: acceptarea de către Rusia a instrumentării din exterior, prin ong-uri finanțate de puteri străine, a mișcărilor rusofobe din Ucraina, care au precedat Maidanul și războiul recent ruso-ucrainian; la abandonarea de către guvernul rus a unui grup de elevi plecați la schimb de experiență în SUA, blocați acolo din cauza crizei Covid; la denigrarea generalizată a istoriei Rusiei sovietice în programele cultural-educative pentru elevi, ceea ce-i determină pe tinerii ruși să creadă că istoria patriei lor a început în 1990...

2Conferințele TED (Technology, Entertainment, Design – Tehnologie Divertisment și Design) sunt o serie de conferințe internaționale susținute, din 1990, de Fundația americană Sapling, ale căror alocuțiuni sunt postate pentru distibuție liberă în scopul răspândirii așa-numitelor "idei care merită promovate". Inițial orientate pe tehnologie și design, tematica conferințelor a fost lărgită către alte teme științifice, culturale și politice (cf. Wikipedia).

3Ca http://worldwidebeingfreewebsite.com/energy%2014.htm

4https://www.webteacher.ws/tag/climate-change/

6”Под корону Билл Гейтс, Клинтоны и Цукерберг хотят ввести принудительную медицину [Голос Германии]”, https://www.youtube.com/watch?v=z1blpjk2gQg.

7Interviul original cu Dr. Shiva Ayyadurai despre vaccinuri, care conține multe informații valoroase pe această temă, poate fi vizionat aici: ”Coronakrise: Big Pharma und das Geschäft mit den Impfstoffen” (”Criza Corona: Bif Pharma și afacerea vaccinurilor”), https://www.youtube.com/watch?v=TeA7ZzYi4WY.

8 Human body activity associated with a task provided to a user may be used in a mining process of a cryptocurrency system. A server may provide a task to a device of a user which is communicatively coupled to the server. A sensor communicatively coupled to or comprised in the device of the user may sense body activity of the user. Body activity data may be generated based on the sensed body activity of the user. The cryptocurrency system communicatively coupled to the device of the user may verify if the body activity data satisfies one or more conditions set by the cryptocurrency system, and award cryptocurrency to the user whose body activity data is verified. https://patentscope.wipo.int/search/en/detail.jsf?docId=WO2020060606.

9 https://patentscope.wipo.int/search/en/detail.jsf?docId=WO2020060606

10https://www.poynter.org/?ifcn_misinformation=a-cryptocurrency-system-developed-by-microsoft-will-use-body-activity-data-through-the-chip-implanted-in-a-human-body.

11Politician rus, fost ministru al economiei și comerțului, președinte și CEO al biroului executiv al Sberbank, cea mai mare bancă de stat a Rusiei.

12Una dintre clădirile ”zgârie-nori” ale capitalei Rusiei (care copiază modelul arhitectonic american al anilor 30), Universitatea de Stat din Moscova (MGU) are, ca semn distinctiv, o țepușă și este una din imaginile-simbol ale Moscovei; modelul îl regăsim și în București la clădirea Presei Libere, celebra Casă a Scânteii, copiată de noi de la americani la mâna a doua, adică de la sovietici.

13Зачем Герман Греф назвал демократию «страшной вещью», https://www.forbes.ru/sobytiya-column/vlast/83548-volatilnost-umov-v-zashchitu-germana-grefa

14Sursa originară: https://www.youtube.com/watch?v=CRMw9N01d_A

15 Planul general Ost (Generalplan Ost): program al Germaniei Fasciste de colonizare și germanizare forțată a Europei de Est, elaborat pe baza doctrinei de rasă și al conceptului de ”spațiu vital”, sub conducerea Reichsfuhrerului Heinrich Himmler; a fost conceput din 1939 pentru 30 de ani, dar a fost dezamorsat în 1943.

16Centrul B.N. Elțîn: centru social, cultural și educativ deschis la Ekaterinburg în 2015 sub egida fundației omonime, constituit în jurul muzeului dedicat primului președinte al Rusiei postcomuniste, având ca obiectiv principal personalitatea acestuia și istoria politică a Rusiei contemporane, deprinderea tineretului rus cu principiile societății civile liberale și dezvoltarea relațiilor socio-culturale cu celelalte țări. A fost criticat de conservatori (printre care și Nikita Mihalkov) pentru atitudinea sa maniheistă față de istoria Rusiei sovietice, redusă simplist la istoria stalinismului și ignorând cele două dezghețuri politice, precum și perioada de înflorire dintre ele. (Lăudat de Occident, Elțîn este criticat de cea mai mare parte a rușilor pentru modul pripit, lipsit de viziune economică, în care a împins Rusia către privatizare forțată, fără a elabora prealabil o strategie, ceea ce a dus Rusia la dezastru economic și la o mare depresie socială, care caracterizează primul deceniu al ”tranziției” spre economia de piață).