Apărut pe platforma ActiveNews / 3 ianuarie 2017.
Îndreptându-se
spre un
câmp de război, ei știau că își riscă viața, chiar dacă
nimeni nu s-ar fi gândit că viața li se va curma atât de
fulgerător și în acest fel. După rânduiala ortodoxă, zilele
prohodirii lor au coincis cu praznice de martiri. Pe 28 decembrie
sunt pomeniți cei 20 de mii de mucenici arși în Nicomidia în ziua
Crăciunului, iar pe 29 decembrie, cei 14 mii de prunci uciși la
Bethleem de Irod – o dublă jertfă colectivă, de neînțeles
pentru atei: jertfa poporului mărturisitor și a inocenților pentru
nașterea lui Hristos în lume. Din calendarul creștin, aceste două
cete de martiri își proiectează rosturile peste absurdul
catastrofei aviatice din Marea Neagră, conferind un sens ceresc
acestei mari tragedii, extrăgând-o din zona noetic cea mai
distrugătoare: cea a hazardului. Dacă un dezastru este asumat ca
sacrificiu pentru aproapele și pentru mărturisirea lui Dumnezeu (o
astfel de mărturisire sunt și colindele!), acela iese din sfera
hazardului și intră în cea a sacrului, devenind jertfă pentru
Nașterea lui Hristos în sufletele noastre, pentru renașterea Sa în
popoarele noastre și în întreaga lume doritoare a auzi vocea lui
Dumnezeu.
Există mari tragedii care se înscriu ca puncte de cotitură în istoria unui popor. Istoria recentă a înregistrat câteva... Dacă poporul căruia i s-a dat tragica experiență are credința suficient de puternică spre a și-o asuma, o mutație subtilă se întâmplă în istoria sa, care ia treptat o turnură pozitivă, spirituală. Aceasta nu se observă imediat, dar oamenii aflați moralmente în preajma respectivei tragedii simt acest lucru, ei se încarcă cu o energie nouă (pozitivă sau negativă, în funcție de asumarea sau nu a jertfei), pe care ceilalți nu o au. Treptat, mutația se manifestă în istorie, se obiectivizează, pe măsură ce poporul respectiv își înțelege mai bine sensul și este gata să-și asume Crucea sa. Iar cel ce-și asumă Crucea de bunăvoie devine purtător de lumină, pentru sine și pentru alții.
Sper că acest sacrificiu, pe care îl deplângem acum cu toții, va redeștepta mai mult substraturile profunde din popoarele noastre, cele mari și cele mici, dar în care încă trăiește Hristos, spre a coaliza cât mai multă suflare de pe această planetă în lupta împotriva minciunii, a ipocriziei, a indiferenței și a răului, în lupta pentru demnitate și Viață.
http://www.napocanews.ro/2016/01/corul-armatei-ruse-interpreteaza-un-cantec-patriotic-romanesc-video.html
Mult mi-e draga primavara
https://www.rt.com/news/371720-doctor-liza-crash-activist/
http://www.publika.md/cine-este-renumita-doctorita-victima-a-accidentului-aviatic-din-ziua-de-craciun_2853971.html
http://www.publika.md/te-trec-fiorii-cele-mai-frumoase-melodii-interpretate-de-ansamblul-armatei-ruse-alexandrov_2853761.html
Corul Armatei Rosii la Bucuresti - 23 sept 2015 (înregistrare, probabil, integrală)
Cui
îi e frică de muzica militară?... De
pe 25 decembrie, o parte din ea – cea mai bună și mai
înălțătoare
– răsună numai în cer...
Cu ocazia turneului său în România, corul "Alexandrov" din Rusia a interpretat cântece populare românești cu un patos, noblețe și profesionalism surprinzătoare - un adevărat omagiu și semn de respect din partea unui cor-simbol al Rusiei față de România, pe un fundal de relații bilaterale, în care numai la respect și noblețe nu te aștepți. Interpretarea vibrantă și cuceritoare scula și morții din morminte!
Deodată, un bucolic cântecel pastoral (Mult mi-e dragă primăvara), cântat odinioară în ritmuri agrare (de Sofia Rotaru ori, mai târziu, de Benone Sinulescu), parcă se transforma într-un pasional îndemn la luptă, adresat cu sinceritate nouă, românilor, infinit mai convingător decât muzica ostășească rigidă ori cântată în dorul lelii de pe la noi. Publicul aplauda în picioare, frenetic – titra un ziar din Cluj. De ca și cum primăvara cântată de solistul militar rus nu era cea a tractoarelor proletare (ca în cântecelul original), ci una metafizică, verticală, pe care nici nu îndrăznești să o numești...
Pe 25 decembrie, corul "Alexandrov" al Armatei Roșii se ducea să cânte de Crăciun în Siria. Știau că riscă. Dar aveau despre ce cânta și pe cine să încurajeze! Nu au mai apucat...
Cu ocazia turneului său în România, corul "Alexandrov" din Rusia a interpretat cântece populare românești cu un patos, noblețe și profesionalism surprinzătoare - un adevărat omagiu și semn de respect din partea unui cor-simbol al Rusiei față de România, pe un fundal de relații bilaterale, în care numai la respect și noblețe nu te aștepți. Interpretarea vibrantă și cuceritoare scula și morții din morminte!
Deodată, un bucolic cântecel pastoral (Mult mi-e dragă primăvara), cântat odinioară în ritmuri agrare (de Sofia Rotaru ori, mai târziu, de Benone Sinulescu), parcă se transforma într-un pasional îndemn la luptă, adresat cu sinceritate nouă, românilor, infinit mai convingător decât muzica ostășească rigidă ori cântată în dorul lelii de pe la noi. Publicul aplauda în picioare, frenetic – titra un ziar din Cluj. De ca și cum primăvara cântată de solistul militar rus nu era cea a tractoarelor proletare (ca în cântecelul original), ci una metafizică, verticală, pe care nici nu îndrăznești să o numești...
Pe 25 decembrie, corul "Alexandrov" al Armatei Roșii se ducea să cânte de Crăciun în Siria. Știau că riscă. Dar aveau despre ce cânta și pe cine să încurajeze! Nu au mai apucat...
Vestea
prăbușirii avionului Tupolev în Marea Neagră, cu 92 de oameni
bord, chiar în dimineața primei zile a Crăciunului, a lovit ca un
fulger. Se aflau printre ei 62 de membri ai renumitului cor,
jurnaliști ai mai multor televiziuni importante și cunoscuta
activistă umanitară Elizaveta Glinka (supranumită "Doctor
Liza", salvatoare a numeroși copii-victime ale războiului din
Ucraina, considerată de toți un miracol de energie și altruism).
Rusia
și întreaga lume este în doliu după această tragedie, una din
acelea care schimbă iremediabil fața planetei.
Dar muzica nu moare. Ea este cea mai puternică armă a unei națiuni. Și se pare că tocmai de asta a deranjat. Prea multă noblețe, prea multă căldură umană, entuziasm, curaj și solidaritate între popoare considerate adversare semăna această muzică acolo unde alții încearcă să semene ură, frică, discordie, suspiciune. Prea nu se asemănau ostașii Corului oficial al Armatei Roșii cu imaginea de criminali feroce, pe care propaganda mediatică încearcă le-o atribuie!
Dar muzica nu moare. Ea este cea mai puternică armă a unei națiuni. Și se pare că tocmai de asta a deranjat. Prea multă noblețe, prea multă căldură umană, entuziasm, curaj și solidaritate între popoare considerate adversare semăna această muzică acolo unde alții încearcă să semene ură, frică, discordie, suspiciune. Prea nu se asemănau ostașii Corului oficial al Armatei Roșii cu imaginea de criminali feroce, pe care propaganda mediatică încearcă le-o atribuie!
Dar
cântecul nu poate fi oprit. Cine l-a cântat pe pământ, îl va
cânta și în cer! De unde va reveni pe pământ, cântat nu de
oameni, ci de îngerii lor, cu însutită putere.
Văd
în sfera virtuală cum sute de oameni, care până mai ieri nu știau
nimic despre corul "Alexandrov", reacționează
entuziasmați de muzica lui, îi apreciază talentul, căldura și
capacitatea de solidarizare, semn că mesajul a fost transmis. Muzica
aceasta a topit până și frontierele ideologice, adesea, atât de
greu de depășit: de acum, ea îi va uni nu doar pe cei cărora le
era adresată, ci se va transmite peste tot, ca o undă de șoc,
unind oameni, popoare și teritorii la care nimeni nu s-ar fi gândit!
Când
se revarsă din cer (ori din cerul inimii), muzica nu poate fi
oprită! Până și moartea nu face decât să-i înmulțească
puterea; la fel cum sângele mucenicilor se face sămânță a
credinței, speranței, a iubirii creștine.
Există mari tragedii care se înscriu ca puncte de cotitură în istoria unui popor. Istoria recentă a înregistrat câteva... Dacă poporul căruia i s-a dat tragica experiență are credința suficient de puternică spre a și-o asuma, o mutație subtilă se întâmplă în istoria sa, care ia treptat o turnură pozitivă, spirituală. Aceasta nu se observă imediat, dar oamenii aflați moralmente în preajma respectivei tragedii simt acest lucru, ei se încarcă cu o energie nouă (pozitivă sau negativă, în funcție de asumarea sau nu a jertfei), pe care ceilalți nu o au. Treptat, mutația se manifestă în istorie, se obiectivizează, pe măsură ce poporul respectiv își înțelege mai bine sensul și este gata să-și asume Crucea sa. Iar cel ce-și asumă Crucea de bunăvoie devine purtător de lumină, pentru sine și pentru alții.
Sper că acest sacrificiu, pe care îl deplângem acum cu toții, va redeștepta mai mult substraturile profunde din popoarele noastre, cele mari și cele mici, dar în care încă trăiește Hristos, spre a coaliza cât mai multă suflare de pe această planetă în lupta împotriva minciunii, a ipocriziei, a indiferenței și a răului, în lupta pentru demnitate și Viață.
http://www.napocanews.ro/2016/01/corul-armatei-ruse-interpreteaza-un-cantec-patriotic-romanesc-video.html
Mult mi-e draga primavara
https://www.rt.com/news/371720-doctor-liza-crash-activist/
http://www.publika.md/cine-este-renumita-doctorita-victima-a-accidentului-aviatic-din-ziua-de-craciun_2853971.html
http://www.publika.md/te-trec-fiorii-cele-mai-frumoase-melodii-interpretate-de-ansamblul-armatei-ruse-alexandrov_2853761.html
Corul Armatei Rosii la Bucuresti - 23 sept 2015 (înregistrare, probabil, integrală)