Retrospectivă-medalion ”Tenghiz Abuladze - 101 de ani de la naștere” la Râmnicu Vâlcea

Azi, 10 septembrie 2025, la Râmnicu Vâlcea, sub auspiciile deja tradiționalei Luni dedicate Sfântului Antim Ivireanul, patronul orașului, debutează Retrospectiva-medalion ”Tenghiz Abuladze - 101 de ani de la naștere” - un omagiu extrem de actual adus cinematografiei georgiene, libertății de conștiință și puterii transfiguratoare a artei. 

Programul Festivalului de film georgian „Conștiința libertății” cuprinde legendara trilogie cinematografică a genialului cineast caucazian: trei structuri dramatice complexe, cu dense conotații simbolic-poematice, ce angrenează un discurs metaforic despre lupta eroică dintre tiranie și libertatea de conștiință în istorie și contemporaneitate. 

Organizator principal: Arhiepiscopia Râmnicului, cu sprijinul Ambasadei Georgiei, al Primăriei municipale, al Consiliului Județean Vâlcea și al Teatrului ”Ariel”. 

Gazdă: Cinema ”Geo Saizescu” 

Prezentator și comentator: Elena Dulgheru

Programul proiecțiilor comentate: 
Miercuri, 10 septembrie, ora 18 - „Copacul dorințelor” (1977), durata: 107 minute.
Joi, 11 septembrie, ora 18  - „Ruga” (1967), durata: 76 minute
Vineri 12 septembrie, ora 18 - ”Căința” (1987), durata: 153 minute.

Intrarea este liberă, în limita locurilor disponibile. 

Prezentarea filmelor

"Ruga" (titlu internațional: Molba, titlu original: Vedreba), Gruzia-Film, URSS, 1967. Dramă istorico-filosofică, poem vizual. 

Regia: Tenghiz Abuladze. Scenariul: Tenghiz Abuladze, Rezo Kveselava și Anzor Salukvadze, după texte ale scriitorului Vaja-Pșavela. În rolul principal: Spartak Bagașvili. Imaginea: Aleksandr Antipenko. Montajul: Lusia Vartikyan. Muzica: Nodar Gabunia

Durata: 76 minute.

Filmul este o pildă poematică vizuală despre relația cărturarului cu societatea în care trăiește, în special cu tirania și nedreptatea: are scriitorul, intelectualul dreptul moral să se retragă din fața cruzimii si nedreptății sociale în turnul de fildeș al operei sale, ori este dator să le înfrunte? Iată întrebarea lansată de film. 

 "Ruga" este primul din trilogia care inaugurează etapa de maturitate artistică a genialului cineast, trilogie continuată cu "Copacul dorinței" (titlu original: Gvâris tskala, titlu internațional: Drevo jelanija, 1977) și "Căința" / Pokaianie (1984). 

 Filmul este inspirat de motive din opera poetului național georgian Vaja Pșavela, în special din poemele "Aluda Ketelauri" și "Oaspetele și gazda". 

 Filmul folosește ca pretext momente de intoleranță religioasă dintre creștinii și musulmanii din Transcaucazia medievală, cu deznodămînt tragic, comentate poetic și filosofic, pentru a dezvolta o meditație asupra binelui și răului în lume, lansînd dureroasa întrebare asupra inexorabilității răului. 

 Moartea "cavalerilor" binelui și dreptății îl face pe Poet să cadă în disperare și să renunțe la luptă; el este încurajat atunci de personajele sale, care îl conving să reia lupta activă cu răul lumii. 

 Filmul este compus din două povestiri independente narativ, legate tematic. Prima relateaza viața unui războinic cecen, ucis în luptă de creștinul Kevsur Aluda. Totuși, impresionat de curajul inamicului său, creștinul nu retează mîna dreaptă a războinicului ucis, potrivit obiceiului, ceea ce este un semn al dezonorării. Aceasta atrage oprobriul bătrînilor satului, care îl expulzează pe Aluda din comunitate pentru încălcarea tradiției. 

 A doua povestire îl are în centru pe vînătorul musulman inguș Jokola Alkastauri, care îl întîlnește în munți pe creștinul Kevsur Nunua Zviadauri, căruia îi oferă hrană și adăpost peste noapte. Gestul de ospitalitate este reprobat de bătrînii satului, care îl recunosc pe creștin ca făcînd parte dintr-un clan inamic și îl ucid. De supărare că nu a putut să-l protejeze pe Zviadauri și neputînd suporta ocara bătrînilor, Jokola se sinucide.

• Marele Premiu, Festivalul Internațional de Film de la San Remo, Italia (1973).

”Copacul dorinței” (titlu internațional: Drevo jelanija, titlu original: Natvris xe), Gruzia-Film, URSS, 1977. Dramă de iubire, film-pildă. A doua parte a legendarei trilogii a lui Abuladze.  

Cu un scenariu scris de regizor împreuna cu scriitorul și poetul Revaz Inanișvili după motive din mai multe nuvele de Gheorghi Leonidze (1900-1966), filmul evocă viața unui sat georgian de dinainte de revoluția bolșevică. Axa narativă principală este dată de întoarcerea în sat a frumoasei Marita, care se îndrăgostește de consăteanul sărac Ghedia. Dar rudele Maritei, susținute de starostele satului, hotărăsc să o mărite pe tînăra cu un consătean bogat împotriva voinței ei. Ghedia este alungat, casătoria are loc, dar cei doi îndrăgostiți continuă sa se întîlnească în taină. Tinerii sînt descoperiți de rudele soțului, care, împreuna cu starostele satului, o dezonoreaza public pe Marita, plimbînd-o prin sat călare cu spatele pe un măgar, o împroașcă cu noroi și o lapidează, iar Ghedia este împușcat. În jurul acestei iubiri tragice gravitează personaje pitorești, desprinse din fresca socială a satului georgian, care comentează în cheie sapiențial-sibilinică tragedia de factură shakespeariană: aristocrata închipuită Fufala, falsul filosof Bumbula, care fac hazul copiilor satului, precum și zănatecul Elioz, care caută fără succes în pădurea de iarnă un fermecat "copac al dorințelor".

Regia: Tenghiz Abuladze. 

Scenariul: Revaz Inanișvili, Tenghiz Abuladze.

Imaginea: Lomet Ahvlediani.

Muzica: Bidzina Kvernadze.

In rolurile principale: Lika Kavjaradze, Soso Jacivliani. 

Durata: 107 minute.

Premii: 

1977 — Marele Premiu la Festivalul Unional de Film din URSS.

1977 — Premiu pentru cel mai bun regizor la Festivalul International de Film de la Teheran.

1978 — Premiul special la Karlovy Vary.

1979 — Premiul de stat "Șota Rustaveli" al RSS Gruzine.

1979 — Premiul "David di Donatellо" pentru cel mai bun film străin al anului difuzat în Italia.

1988 — Premiul "Lenin" pentru Tenghiz Abuladze. 

”Căința” (titlu internațional: Pokaianie, titlu original: Monanieba), Gruzia-Film, URSS, 1987. 

Dramă istorică, film-pildă de meditație asupra totalitarismului și libertății de conștiință. 

Subiectul filmului e centrat pe dictatorul Varlam Aravidze, primarul unui oraș de provincie, care a distrus viața pictorului Sandro Barateli și a soției sale, singurii care au îndrăznit să se opună planurilor dictatorului de a dărîma cea mai veche biserică din oraș penttu construirea unui complex sportiv. Peste ani, în momentul decesului lui Aravidze, Keti Barateli, fiica cuplului martirizat, își răzbună părinții într-un mod cu totul neașteptat, conferind martiriului familiei ei și al întregii comunităti de rezistență antitotalitară o valoare cosmică. Asumîndu-și și ea condiția de martir, Keti transformă acestă "sapiențială razbunare" într-un act de restabilire a ordinii divine. 

Terminat în 1984, filmul a fost imediat interzis și doar reformele Perestroicii i-au dat undă verde către ecrane: prima difuzare a filmului a avut loc în URSS la sfîrșitul anului 1986 și a zguduit imediat și iremediabil toate straturile opiniei publice. Filmul cucerește Marele Premiu la Cannes în 1987, în URSS i se decenează șase premii NIKA în 1988 și cunoaște un succes fulmimant nu doar festivalier, ci putem spune planetar, de lungă durată, provocînd, în special în blocul socialist, o adevarată metanoia a conștiinței politice. Este ultimul film al trilogiei începute cu "Ruga" și "Copacul dorinței".

"Căința" lui Abuladze este unul dintre cele mai influente și mai transformatoare filme ale cinematografiei mondiale, din momentul lansării sale și pînă azi. 

 

Regia: Tenghiz Abuladze.

Scenariul: Revaz Inanișvili, Tenghiz Abuladze. 

Imaginea: Lomer Ahvlediani.

Muzica: Bidzina Kvernadze. Aranjamente muzicale din Arvo Pärt (fragment din „Tabula rasa”), L. van Beethoven (addagio din Sonata Lunii, fragment din finalul Simfoniei a IX-a), Verdi (aria lui Manrico din ”Trubadurul”), Claude Debussy (Preludiu la piesa „Pași în zăpadă”), Aram Haciaturian („Dansul săbiilor” din baletul „Gaiane”), Charles Gounod (fragment din oratoriul „Moarte și viață”), „Sunny” de „Boney M”. 

In rolurile principale:

Avtandil Maharadze (Varlam Aravidze și Abel Aravidze, fiul lui Varlam)

Merab Ninidze (Turnike, fiul lui Abel)

Zeinab Boțvadze (Keti/Ketevan Barateli, cofetareasă)

Ketevan Abuladze (Nino Barateli, mama lui Ketevan).

David Giorgobisni (pictorul Sandro Barateli).

Premii: 

1987, Marele Premiu la Festivalul Unional din URSS.

1987, Festivalul de la Cannes - Marele Premiu al juriului, Premiul FIPRESCI, Premiul Juriului Ecumenic pentru regizor. 

1987, URSS, șase categorii de premii NIKA: Cel mai bun film de ficțiune, Cea mai bună regie, Cel mai bun scenariu (Nina Djanelidze, Tenghiz Abuladze, Revaz Kveselava), Cea mai bună imagine (Mihail Arganovici), Cea mai bună scenografie (Gheorghi Mikeladze), Cel mai bun rol principal masculin (Avtandil Maharadze).

1987, Premiul special pt. cel mai bun actor principal la Fest. film de la Chicago.

1988, Polonia, Premiul Criticii pentru cel mai bun film străin rulat în Polonia.