Soluţii de mântuire a lumii oferite de cinema: Tabăra de film de la Oaşa

Sub genericul “soluţii de mântuire a lumii oferite de cinema”, între 12 şi 19 mai s-a desfăşurat la Metocul Sf. Ioan Evanghelistul al Mănăstirii Oaşa din inima Ardealului, Tabăra de film “A şaptea artă”. Acţiunea, realizată cu binecuvântarea Înaltului Irineu, Arhiepiscopul Alba-Iuliei şi concepută ca o iniţiere în filmul de spiritualitate creştină, continuă tradiţia “taberelor de formare cultural-duhovnicească”, începută de obştea Mănăstirii Oaşa acum 18 ani sub binecuvântarea părintelui Teofil Pârâian.

Entuziasmul, deschiderea, dar şi seriozitatea, cu care a fost întâmpinat dintru început acest proiect, atât de tineri, cât şi de monahi, este cel care i-a conferit trăinicia şi premisele de dezvoltare, ale căror roade se văd astăzi din plin. O trăinicie unică în rândul taberelor ortodoxe din România, dar şi în mediul cultural-ortodox românesc. O trăinicie izvorâtă din pasiune: pasiunea pentru adevăr şi frumos, pentru românism şi zestrea culturii tradiţionale, dar şi pentru cultura universală, în tot ce are aceasta mai valoros. O pasiune filocalică, durată din dialogul iubitor dintre monahi şi studenţi, îndrumători spirituali şi învăţăcei, maeştri şi ucenici, durată din dăruire reciprocă şi reciprocă ascultare. Căci nu numai ucenicul trebuie să-şi asculte maestrul, ci şi avva, “maestrul” (sau managerul de proiect) trebuie să fie atent la nevoile celor cărora li se adresează – ne mărturiseşte părintele ierom. Pantelimon, un îndrăgostit de frumuseţea cerească, organizator, alături de părintele stareţ Iustin, a mai multor ediţii ale taberelor de la Oaşa şi metocul Găbud.

“La început am făcut tabere de spiritualitate – ne spune pr. Pantelimon –, apoi, pornind de la nevoie tinerilor şi pe măsură ce am înţeles importanţa celorlalte aspecte ale vieţii, am început să facem tabere culturale. Taberele au pornit de la observarea concretului vieţii, a nevoilor directe ale tinerilor, şi s-au dezvoltat pe două axe: tabere de spiritualitate, căci spiritualitatea se transfigurează şi se descoperă în concret; şi tabere de cultură şi civilizaţie, căci nici cultura nu este desprinsă de supranatural. De asemeni, ne-a preocupat nevoia recuperării memoriei istorice, a identităţii şi specificului naţional. Specificul înseamnă ce poţi tu să faci mai bine decât altul, aportul tău la vistieria umanităţii. Credinţa ortodoxă te obligă să recuperezi toate componentele vieţii, în credinţă totul se transfigurează, totul trebuie recuperat”.

E.D.: - Cum alegeţi temele taberelor, părinte Pantelimon? Le aleg tinerii, le aleg călugării?
Pr. Pantelimon: - Au venit şi din partea noastră, dar şi din partea tinerilor. Ne-am orientat şi după sondaje în rândul tinerilor, realizate de profesori, care arată cât de complexe, axate în concret, dar şi profund problematizante sunt năzuinţele lor.
E.D. – De ce o tabără de cinema? Este compatibil audiovizualul, care înseamnă în primul rând lumea spectacolului şi a divertismentului, cu toate capcanele lor, cu asceza trăirii monahale şi cu modelul de formare cultural-duhovnicească pe care doriţi să-l imprimaţi tinerei generaţii?
Pr. P.: - Audiovizualul este un mediu de viaţă pentru om, aşa cum apa este un mediu pentru peşte. Un mediu formativ-educativ, în sens general. Un mediu care trebuie păzit de întinare, aşa cum mediul natural trebuie păzit de poluare.
E.D. – Ce tabere aţi organizat până acum?
Pr. P.: - Am realizat tabere de pictură cu Grupul “Prolog” şi cu Grupul “Noima”, mai multe workshopuri de fotografie, conduse de Dinu Lazăr, Mihai Moiceanu, Andrei Butuman, Dragoş Lumpan, Horia Preja, tabere de istorie, cu Mircea Albulescu, Vasile Lupaşcu şi Vlad Miriţă, şi tabere de civilizaţie românească, unde i-am avut invitaţi pe Costion Nicolescu şi pe regretatul Sorin Apan. Civilizaţia românească este una prin excelenţă rurală. De aceea, civilizaţia satului trebuie recuperată, pentru că ea ne defineşte la modul esenţial. Iar mediul sătesc de veche tradiţie din jurul metocului de la Găbud este foarte propice pentru studierea acestei civilizaţii.
E.D. – Există o continuitate a participării tinerilor la taberele de la Oaşa? Sunt tineri care revin? Le-aţi urmărit evoluţia?
Pr. P. – Desigur, mulţi dintre participanţii la aceste tabere de acum 17-18 ani au devenit astăzi oameni care contează în societatea românească şi în biserică.
E.D. – Cum simţiţi duhul părintelui Teofil, ispiratorul acestor tabere?
Pr. P. - Alături de noi şi împreună-lucrător cu noi. Este duhul bucuriei şi al realismului duhovnicesc. 

Articol apărut (cu mici modificări) în Ziarul Lumina de luni 20 mai 2013 
Fotografii din arhiva Mănăstirii Oaşa. 

Mai multe informaţii: http://elena-dulgheru.blogspot.ro/2013/05/tabara-de-film-saptea-arta-initiere-in.html

Un reportaj despre pelerinajul "duhovnicesc-cinematografic" de la Metocul Găbud, semnat de Mădălina Ionescu, poate fi citit aici:   Cu Andrei [Tarkovski] la schit sau cât de departe te poate duce dragostea [de film]