“Zugravii de subţire” ai Olgăi Greceanu, ajunşi în bibliotecile noastre

Apărut în Ziarul Lumina de sâmbătă 6 aprilie 2013

    Figură reprezentativă a neobizantinismului românesc, Olga Greceanu este cea mai remarcabilă femeie-artist-şi-cărturar din perioada de eflorescenţă culturală interbelică. O redescoperim abia în ultimii ani, după peste un sfert de veac de obnubilare din partea manualelor de istoria artei rămase din perioada comunistă. O redescoperim graţie unei fervente şi energice admiratoare, plasticiana şi editoarea Iuliana Mateescu, cea care şi-a pus în gând să descopere şi să aducă la lumină tezaurul de scrieri în manuscris lăsate de maestra Olga Greceanu. Şi iată că, într-adevăr, de câţiva ani acestea încep să vadă lumina tiparului.
    După monografii unice, ca memorabilul dicţionar “Femei-pictore necunoscute”, “Specificul naţional în pictură” sau “Compoziţia murală, legile şi tehnica ei”, după volume de profundă reflecţie religioasă, ca “Mărturie în cuvânt şi chip” şi “Meditaţii la Evanghelii”, după romanul religios “Ura care ucide”, o “Viaţă a Sfântului Nicolae” şi un jurnal de călătorie la Locurile Sfinte (“Pe urma paşilor Tăi, Doamne”), editate, de prin 2000 încoace, de Institutul Biblic al B.O.R., de “Sophia” şi “Curtea Veche”, dar cele mai multe, de “Idaco-dar din har”, “Dicţionarul zugravilor de subţire monahi şi mireni” vine să completeze profilul unei autoare titanice, erudite şi smerite în acelaşi timp, moderne şi aşezate în cea mai autentică tradiţie, profil pe care postmodernitatea noastră abia dacă va putea, fie şi parţial, să îl încapă.
Cele mai multe din aceste lucrări sunt rodul unui temerar program de cercetare iniţiat din proprie iniţiativă, ca artist independent, şi asumat cu tenacitate timp de peste treizeci de ani.
    Volumul îngrijit de Iuliana Mateescu şi apărut cu sprijinul ARCUB, al Primăriei oraşului Otopeni, al Asociaţiei „Renaşterea obiceiurilor şi tradiţiilor româneşti“ şi al Fundaţiei “Pr. Arsenie Boca”, beneficiază de un aparat critic şi ştiinţific de înaltă ţinută: un Cuvânt Înainte al IPS dr. Irineu Popa, Mitropolitul Olteniei, membru de onoare al Academiei Române, cel care oferă şi binecuvântarea proiectului, o prefaţă a istoricului de artă, prof. dr. Adina Nanu şi un cuvânt de deschidere al criticului de artă Doina Mândru, director al Centrului cultural “Palatele Brâncoveneşti” – ambele, susţinătoare inimoase şi avizate ale artei româneşti de înaltă vocaţie spirituală. Şi, nu în ultimul rând, câte o Notă asupra ediţiei, semnate de arhit. Doina Petrescu, respectiv de istoricul de artă Cristina Cojocaru, consultant ştiinţific al lucrării, întregesc perspectiva multidisciplinară – singura adecvată – în care a fost abordat şi dus la bun sfârşit magistralul proiect arhivistic, artistic, ştiintific şi editorial.
    “Arhivistic” – de două ori, căci neobositei munci de documentare a Olgăi Greceanu prin cele mai îndepărtate biserici şi mănăstiri din Muntenia şi din Oltenia – căci vastul dicţionar cuprinde doar Ţara Românească - , prin paraclisele, bolniţele şi bibliotecile lor, i-a succedat, peste jumătate de veac, munca de recuperare, identificare şi reordonare a paginilor de manuscris, risipite prin mai multe surse, parţial deteriorate, care doar printr-o minune au reuşit să fie readuse împreună: despre această minune a restaurării hrisoavelor unui restaurator, împlinire cu adevărat a “darului din dar”, ne vorbeşte în paginile Dicţionarului doamna arhit. Doina Petrescu, cea care s-a ocupat efectiv de punerea în ordine şi pregătirea pentru tipar a manuscriselor.
    Scris cu mult farmec literar – farmecul intelectualului îndrăgostit de spiritualitatea română, şi ilustrat generos cu desene şi fotografii – cele mai multe, din arhiva autoarei - , “Dicţionarul zugravilor de subţire” este – ne spune Doina Petrescu - “o senzaţională carte de istorie naţională, ca şi o istorie a ortodoxiei româneşti”.
    Tot doamna Doina Petrescu ne atrage atenţia asupra pericolului sesizat, la vremea sa, de maestra Olga Greceanu: inestimabilul tezaur istoric, consemnat cu atâta dăruire în această carte, este pe cale de a dispărea: “Bisericile vechi se ruinează. Comunităţile de azi... preferă să ridice propriile ctitorii, lăsându-le pe cele vechi să moară... Foarte rare sunt intervenţiile de restaurare care salvează cu adevărat monumentul istoric şi podoaba sa: fresca”. Astfel – continuă Doina Petrescu - , monumentala lucrare se instituie şi într-o invitaţie pentru contemporani de a continua, cu aparatul de fotografiat şi caietul de notiţe în mână,  drumurile, făcute acum peste o jumătate de veac, de Olga Greceanu, pe urmele meşterilor zugravi de odinioară, pentru a ne regăsi istoria vie şi “a înţelege de unde venim şi cine suntem”.