Este de neînțeles cum, asistînd la această mare minune, creștinii ortodocși rămîn indiferenți față de adevărul chestiunii calendarului bisericesc, mărturisit de aceasta, de parcă bucuria lor s-ar manifesta doar sentimental, iar nu și asupra minții înțelegătoare. Cum poate fi atît de frivolă și efemeră trăirea lor din noaptea Învierii la Sfîntul Mormînt, pe care o petrec, posibil, o dată în viață? Cum de intelectul nu li se transfigurează doxologic prin această Lumină, mai ales celor cu cunoștințe teologice? Ori chiar acestea, fiind asimilate superficial, au ajuns să le obtureze capacitatea intelectivă?
Cum de freamătă toată toată oecumena ortodoxă la cele mai mari praznice ale Creștinătății - mai ales de Paști, de Bobotează și de Schimbarea la Față - cînd marile semne dumnezeiești adeveresc din cer, cît să audă și pietrele, autenticitatea calendarului Iulian! Cît orgoliu intelectual, insensibilitate duhovnicească, cecitate teologică și nepricepere filosofică trebuie să ai ca să spui că timpul în care își desfășoară Biserica activitatea mîntuitoare nu contează? De ca și cum nu timpul este una din coordonatele fizice care ne adună împreună, participînd astfel în mod esențial la realizarea sobornicității Bisericii? Ori aceasta e clamată doar retoric în Crez? Cum poți vorbi de Creștinism, ca o religie în care tainele întîlnirii omului cu Dumnezeu sînt retrăite liturgic, față către față, ignorînd, ca inesențială, dimensiunea timpului, cînd aceasta are valoare liturgică, de vreme ce îi adună pe oameni împreună, față către față, pentru a putea fi săvîrșită liturghia? Fără acest împreună, liturghia nu este valabilă. Cum pot catolicii - care acceptă dogmatic minunea și taina, ca manifestări ale Duhului Sfînt - să celebreze Învierea Domnului înainte de ortodocși, pe ”stil gregorian”, cînd însăși lumina pascală le grăiește tuturor limbilor, culturilor și religiilor potrivit ”Pascaliei alexandrine” a vechiului calendar, adică cel iulian.
Știm că Paștele Ortodox se prăznuiește după calendarul iulian, și că o parte a bisericilor ortodoxe (printre care și cea Română) a trecut la calendarul greogorian în prima jumătate a secolului XX, în urma unori conjuncturi complicate, din care nu a lipsit presiunea politică, dar pe care nu le discutăm aici.
Sciziunea aceasta calendaristică mă face să mă gîndesc la pilda banchetului mistic, cînd Dumnezeu îi invită pe toțila marea masă de nuntă împărătească, la care - potrivit pildei evanghelice - invitații se codesc să vină, scuzîndu-se cu motive lumești: boii cumpărați pentru aratul țarinii, nevasta tînără și celelalte. În altă evocare evanghelică a banchetului dumnezeiesc, un nuntaș este dat afară pentru că îi lipsește haina de nuntă, se pare că deoarece fusese căldicel (nici cald, nici rece), iar în pilda fecioarelor nebune și înțelepte, miza este aceeași mare cină a omului cu Dumnezeu. Iată cît de importantă este această întîlnire dintre om și Dumnezeu, cît de importantă este valoarea praznicului, în special a sfintei liturghii.
Ei, cum ar fi ca o parte dintre invitații la nunta cerească să se scuze, motivînd că ei au celebrat-o cu două săptămîni mai devreme? Va fi fost prezent, sau nu Dumnezeu la ceremonia făcută
de ei după mintea și calculele lor? Noi nădăjduim că da... că încă ne mai rabdă această indolență.
Argumentele unor teologi, că ”timpul nu există la Dumnezeu”, sînt lipsite de înțelegere a noțiunii filosofice și teologice a timpului, adică a timpului sacru, cu toate atributele și dimensiunile lui, și, de aceea, sînt frivole și fără substanță.
Mda, poate că Dumnezeu Își mai face încă pogorămîntul pentru ambele părți ale Bisericii Ortodoxe, scindate de chestiunea calendarului, trimițînd Duhul Său Sfințitor și unora, și altora, pentru nevinovăția și rîvna curată a celor ce nu se vor fi făcut responsabili direcți de marele păcat al sciziunii. Dar în ce măsură se poate face cel păcătos vas al harului, cînd sufletul său este distorsionat de păcatul nepocăit și, poate, chiar neconștientizat? Știm că într-o foarte mică măsură: vasul murdar, vasul găurit, vasul rupt sau corupt nu poate ține multe vreme fluidul luminii. Dumnezeu poate fi darnic, dar harul nu rămîne în sufletul orb și nepocăit. Așadar, oare în ce măsură și pînă cînd mai rabdă Dumnezeu această sciziune?
Rarele discuții din România pe tema calendarului sînt extrem de superficiale și expediate, cu argumente (și teologice, și științifice) destul de simpliste, dacă nu chiar șubrede și conjuncturale. Este adevărat că în România, practic, nu se găsesc materiale serioase pe tema calendarului, și textele accesibile pe această temă se limitează la articole de maxim două-trei pagini. Totuși, subiectul este de mare importanță pentru teologi, care ar trebui să recurgă la astronomi specializați în chestiunea aceasta a calendarului, ca să o înțeleagă. Dar asemenea astronomi nu prea găsești în România, căci tema e extrem de îngustă, ”neproductivă” dpdv științific, extrem de complicată, și mai e și incomodă politic!
Știu foarte bine că nu o putem rezolva, și nici măcar pune oficial în discuție, în pripă și că este o chestiune foarte dificilă, din punct de vedere ecleziologic mai ales. Dar să ne aducem măcar aminte de ea, să o putem pe lista chesiunilor nerezolvate din agenda noastră de lucru, să lansăm discuții și dezbateri constructive pe această chesriune! E mai greu decît de organizat o masă de protocol și cîteva discursuri bombastice pentru presă, dar merită! Căci este viitorul nostru în joc.
Materiale stiintifice serioase demonstrează că dpdv astronomic, calendarul Iulian este mult mai apropiat de realitate. De-a lungul secolelor, după aparitia calendarului Gregorian in Occident, in Rusia s-au organizat nu puține întruniri ale academiilor de științe, care, împreună cu oamenii calificați ai Bisericii, au analizat această problemă complicată, pentru a evalua oportunitatea adoptarii noului calendar si corectitudinea astronomică a acestuia. Au existat ”Comisii pentru calendar” care au activat ani de zile, acestea antrenând cele mai luminate minți ale epocii (ca savantul Dmitri Mendeleev, care a avut o mare contribuție în chestiune). Concluzia a fost că Iulianul este mult mai apropiat de realitatea astronomică și mai practic. Se găsesc multe materiale bisericești si stiintifice pe tema aceasta, biblioteci intregi cu sisteme astronomice de masurare a timpului, comparatii dintre acestea după diverse criterii... E o știință complexă, un subdomeniu al astronomiei pe care foarte puțini specialiști îl stăpânesc.
Iată o mostră din această vastă bibliografie: О старом и новом календарном стиле, Петрова Н. Г. (Despre stilul calendaristic vechi și cel nou, de N.G. Petrovna)
Iată și ceva în engleză, publicat pe situl Uniunii Jurnaliștilor Ortodocși:
Calendar battles or about Julian and Gregorian calendars in stark terms, 18 January 2021, Archpriest Vladimir Dolgikh
... care, apropo, are și o versiune în limba română, cu traducerea studiului respectiv în românește:
Bătălii calendaristice sau De la calendarul iulian la calendarul gregorian, 24 ianuarie 2021, Prot. Vladimir Dolghih
Din păcate, mulți astronomi consideră calendarul Iulian un ”medievism” în sensul prost al cuvîntului, ceea ce total fals. Am vorbit cu unii astronomi cu experiență și... am fost dezamăgită de necunoașterea lor in această problemă. In română nici nu se găsesc materiale substanțiale pe tema asta, chiar și Biserica pe stil vechi nu a publicat decît broșuri foarte sumare pe tema asta, mai degrabă apologetice și care nu abordează subiectul dpdv astromomic, ci iar în Vest, unde, oricum, Ortodoxia nu e la ea acasă, bibliografia pe această temă nu e ușor accesibilă. Căci ideologiile dictează, iar teologii noștri nu au la ce specialisti autohtoni să recurgă. Așa că traducerea unor asemenea texte ar trebui să fie o chestiune urgentă...
Spre exemplificare, traduc un fragment din studiul intitulat ”Despre calendarul vechi și cel nou” de N.G. Petrova, publicat pe portalul-bază de date cu lucrări științifice ”Mir znanij”:
”Astronomul A.A.Belopolski a amintit că savanți, precum astronomul rus F.A. Bredihin, astronomul american Simon Newcomb și istoricul rus V.V. Bolotov au demonstrat în mod repetat superioritatea calendarului iulian. (...) Vorbind de aspectul științific al problemei calendarului, Iușkov observă că ”multă lume crede sincer că cei ce preferă stilul vechi o fac din ignoranță sau pentru că aparțin de creștinii pe stil vechi. Mulți dintre cei ce se consideră ”oameni bine școliți” cred că sistemul calendarului gregorian este ultimul cuvînt al științei, o apoteoză a geniului omenesc. Iușkov observă că, în privința preciziei calendarelor, calendarul poetului și matematicianului persan Omar Khayyam este mai precis decît cel gregorian. În plus, reforma calendarului gregorian a eliminat din calculul timpului 10 zile, ceea ce toate celelalte reforme ale calendarului, de pînă atunci, reușiseră să evite. Din acest motiv calendarul gregorian nu permite o numărătoare continuă a zilelor. Și, ceea ce e cel mai important, reforma nu avut sens, pentru că nu și-a atins scopul: acela de a lega echinocțiul de o dată fixă. La fel ca în calendarul iulian, echinocțiul se deplasează către luna ianuarie, dar este adevărat că mai lent. De aceea, în calculul pascaliilor după stilul nou, la fel ca și după stilul vechi, nu se folosește data echinocțiului astronomic, ci o dată convențională: 21 martie. In concluzie, calendarul iulian - susține Iușkov - chiar dacă nu ține foarte precis socoteala anilor, în schimb, fiind mai simplu și mai comod, ține foarte precis socoteala zilelor. Pe cînd despre calendarul gregorian nu se poate spune nici una, nici alta”. (О старом и новом календарном стиле, Петрова Н. Г.)
Postări
15 comentarii:
Nu e nicio minune cu aprinderea luminii. Este aprinsa in mod pur natural de la candela neadormita de deasupra mormantului. Oamenii bisericii știu asta dar prefera sa întrețină spectacolul ieftin ca sa își tina turma aproape.
Mai cercetati!
https://www.youtube.com/watch?v=UpTuDfufBwY
Mie mi se pare de neinteles nu chestiunea calendarului, ci faptul ca oamenii mai pot crede in asemenea inselatorii cu lumina care se aprinde singura.
Ati fost acolo? Este de neinteles cum unii isi permit sa emita verdicte in chestiuni pe care nu le cunosc si nici nu le inteleg.
În completare :
https://theodosie.ro/2020/09/23/calendarul-bisericesc-7-observatii-generale/
Vă multumesc! Interesant material!
@Utzu. Este un site care ar trebui mult mai bine mediatizat...!
Exceptional materialul! Multumim mult pentru jertfa!
În Biserica Ortodoxă nu a fost primit calendarul gregorian, ci unul îndreptat puțin mai bine. Au exxistat teologi români care au scris în acele vremuri pe această temă, unul fiind pr. prof. C. Chiricescu, iar altul pr. prof. Vasile Gheorghiu. Primul a alcătuit un raport în anul 1924 despre Pascalie după schimbarea calendarului la noi, iar celălalt a dat un răspuns în 1931 la propunerea Ligii Națiunilor de uniformizare a pascaliei. Ambii au avut o abordare tradiționalistă, cu o scăpare. Ei au primit reformarea calendarului, inclusiv a datei Paștilor, dar fără să țină cont că trebuie sărbătorit de toate Bisericile, adică acceptată reforma de toată Ortodoxia. Ca propunere, este foarte corect răspunsul lor.
Cât privește minunea venirii luminii la Iersalim de Paști, există și una pe nou, cu șerpii din Kefalonia, care vin mereu de Adormirea Maicii Domnului, mai exact de la Schimbarea la Față aproximativ până la praznicul Născătoarei de Dumnezeu. Ei bine, odată cu schimbarea calendarului, s-au conformat și ei. Concluzia ar fi că taina este dată de Biserică, nu de timp, de momentul când prăznuiește ea.
Lumina de Paști arată limpede că ortodocșii au dreapta credință, iar ceilalți s-au abătut. Nu ține musai de calendar. Mai multe informații se pot găsi la linkul despre calendar de pe theodosie.ro, nu e cazul să fie reluate aici.
Multumesc, părinte, pentru comentariul avizat. Am intrat ieri pe situl dvs si am văzut multe articole serioase pe tema aceasta. Am citit si argumentul sfintiei voastre cu cu șerpii din Kefalonia, care vin pe stil nou. Concluzia pe care sînt eu inclinată să o trag este alta. Orice mare praznic biserices este o conlucrare divin-umană, pornită de la o manifestare dumnezeiască esențială in istoria mîntuirii. Deci inițiativa vine de la Dumnezeu, iar omul reiterează evenimentul - prin Biserică -, îl readuce în actualitate, cu participarea Duhului Sfînt. Intrebarea este in ce măsură Duhul Sfînt participă la praznicul bisericesc, dacă acesta este serbat ”greșit”, adică altfel decît după rînduială? In ce măsură pe Dumnezeu Îl supără schimbarea rînduielii? Minunea cu șerpii din Kafalonia e una locală, și cred că e un pogorămînt făcut pentru rîvna și sinceritatea credincioșilor - căci Dumnezeu se uită în primul rînd la inimă. Pe cînd minunile de la sărbătorile cele mai mari, ”oecumenice”, sînt și de maximă audiență și avem intuiția că atunci Dumnezeu vorbește ”plenar” credincioșilor, sugerînd clar, prin minunea pe care o face, că acesta este modul bineplăcut Lui de prăznuire.
Orice prăznuire urmărește să serbeze, să laude și să marcheze momentul unui eveniment important. Acum, în funcție de calndarul urmat, este posibil să nu coincidă data. Spre exemplu, după calendarul ebraic și care era folosit cu destulă răspândire în vremea Mântuitorului, lunile erau date de fazele lunii de pe cer. În acest caz, o zi dintr-o lună evident că nu va cădea în același moment al anului solar. De altfel, nici anul calendaristic nu este egal cu cel solar.
Dacă ați citit în materialul scris de mine, poate ați observat că Paștele era anunțat de Patriarhul Alexandriei prin scrisori pascale. Sunt traduse în românește o serie de astfel de epistole ale Sf. Chiril al Alexandriei. Ei bine, la egipteni lunile erau diferite, toate egale de 30 de zile, urmate de 5 sau 6 zile la finalul ultimei luni. Sf. Chiril face referire la lunile Famenoth, Farmouthi, care nu sunt din calendarul iulian. Deci echinocțiul și luna plină nu erau estimate după calendarul acesta, iulian. Bineînțeles că nici după cel egiptean, ci după observarea cerului.
Pentru că e greu ca toată suflarea creștină să depindă de aceste scrisori pascale, s-au dezvoltat calcule (computuri) care să ușureze orientarea. Dar nu au ținut cont, nu și-au dat seama de imprecizia calendarului iulian. Aceasta înseamnă că Duhul lui Dumnezeu nu mai participă la serbare într-o dată diferită? Sau că praznicul nu mai este corect săvârșit?
În spirit ortodox, nu are atât de mare importanță momentul cronologic, ci cinstirea noastră, credința sinceră și curată. Spre exemplu, în tipic sunt diferite sărbători care se mută, chiar și praznicul Sf. Gheorghe când cade în Săptămâna Mare sau de Paști. Momentul anului când s-a produs Schimbarea la Față nu se cunoaște, dar este ținut formal la 6 august. În primele secole, Crăciunul și Boboteaza erau sărbătorite în aceeași zi pentru că Hristos a ieșit la vârsta de 30 de ani la propovăduire și Botezul este considerat în aceeași zi cu Nașterea Sa. Dar Roma a descoperit niște documente despre recensământul din vremea lui Quirinius și a schimbat data Nașterii pentru 25 decembrie. La fel a făcut și Constantinopolul pe vremea Sf. Ioan Gură de Aur.
Ce vreau să spun este că nu are atât de mare importanță cronologia pentru închinarea la Dumnezeu. Noi trebuie să căutăm să fim cât mai preciși, dar mai important este să fim în duhul care trebuie.
Cât privește data serbării Paștelui, iarăși depinde ce calendar folosim. Momentul din an se pare că ar fi echivalentul lui 7 aprilie. Dar Biserica a hotărât să fie duminica, nu într-o zi fixă. În plus, să fie în corelație cu reperele astrale din acea vreme, adică a doua zi după 14 nissan (la evrei). Asta înseamnă că trebuie să ținem cont de luna plină. În plus, la Sinodul I s-a mai dat un reper, anume după, nu înaintea echinocțiului de primăvară. Dar nicicum nu s-a avut în vedere echinocțiul din calendar, ci cel de pe cer, ceea ce noi nu respectăm astăzi la virgulă, însă nu este greșit. Asta pt că principiul fundamental avut în vedere de sinodali atunci a fost să nu fie diferențe între creștini, să fie unanimitate (nu mai intru aici în detalii de unde provenea atunci decalarea).
Din păcate, pentru că este o chestiune complicată și corelată cu catolicii, e greu de înțeles de către oricine pentru că intervin prejudecăți.
P.S.: Am observat că anul trecut sau anul ăsta luna plină este trecută în calendar cu mai mult de o săptămână înainte de Paști, ceea ce este o eroare importantă. Probabil că aceste calcule pascale sunt decalate și în privința ciclurilor lunare.
M-am lungit cam mult...
Foarte interesant, multumesc!
Acum, vedeti, noi, ca oameni ”moderni” ce suntem, incepem cu argumentele stiintifice, cele pe care le considerăm de bun simț. Dar cînd avansăm în chestiune tot la cele teologice ajungem, care sînt, de fapt, cele fundamentale. Căci ziceți:
” Biserica a hotărât să fie duminica, nu într-o zi fixă” - și știm de ce.
Și mai ziceți, corect, că în tipic sărbătorile se mută uneori. Da, dar astea sînt rînduieli stabilite, o dată pt totdeauna, ca să zic așa, de Sf. Părinți. Nu inovații venite in urma unor inițiative eterodoxe, care, intotdeauna in istorie, știm la ce au dus în Biserică... !!
Desigur că nu am vrut să spun că ”Duhul lui Dumnezeu nu ar mai participa la serbare într-o dată diferită (de cea reală, ca să zic așa)”, ci spun că este necesară respectarea unei date stabilite după o regulă anume de Sf. Părinți, despre care credem că au lucrat teandric, în conlucrare cu Duhul lui Dumnezeu. Deci, dacă credinciosii respectă rînduiala stabilită odată de Sf Părinti si Duhul Sfînt, atunci si Duhul Sfînt va continua să participe la actele săvîrșite de succesorii pe linie apostolică a acelor Sfinți Părinți. Asta este, duhovnicește vorbind, modul firesc de lucrare a Duhului (”Dacă voi Mă mărturisiți, și Eu vă mărturisesc”). Dar dacă noi, cei de azi, respingem sau anulăm rînduiala acestora, inseamnă că nu mai credem că Sf. Părinți au lucrat teandric, nu mai credem in lucrarea Duhului Sfînt în actul de stabilire a sărbătorii, si atunci si Duhul Sfînt, trădat fiind de oameni, nu mai este invitat să lucreze, sau este invitat ”cu jumătate de gură”, cu jumătate de inimă. Să nu fie!
Păi, sigur că trebuie respectate regulile stabilite de Sfinții Părinți. Însă ce au hotărât ei la Sinodul I Ecumenic? Nu se păstrează procesele verbale, nu există mărturii directe, ci doar indirecte, referințe din alte surse. Stiliștii vorbesc despre stabilirea echinocțiului la 21 martie, dar nu au nici o dovadă în acest sens. Din practica veche de a cere Alexandriei să ofere îndrumări, ca centru astronomic, pentru toată Biserica, rezultă destul de limpede că trebuia urmărită mișcarea astrelor mari, soarele și luna, care generează echinocțiul și luna plină. Calendarul iulian (neîndreptat) respectă acest principiu? Redă fidel momentele marcate de soare și lună? S-ar părea că nu.
Eu am început să-mi pun probleme de la faptul că anul este dat de soare, nu de calendarul iulian. Asta pt că așa a rânduit Dumnezeu de la facerea lumii ca acest astru să fie spre semne, vremuri și... ani. Însă, deoarece principiul unității, adică al sincronizării tuturor creștinilor, este mai important, ar fi trebuit și trebuie așteptat ca toți să decidă revizuirea,aducerea la zi a pascaliei, fără să se fi schimbat calendarul, cum s-a întâmplat.
Daca pogorarea luminii(a carei origine necreata cred ca e o afirmatie hazardata)are loc an de an sambata,asta nu confirma cercetari mai vechi(catolice)si mai noi(neoprotestante)ca rastignirea nu a avut loc vineri,ci miercuri?
Din pacate in ortodoxie s-au impus de-a lungul timpului tot felul de traditii,care au devenit imuabile si infailibile,dar care au avut un fundament apologetic,institutional sau pedagogic mai degraba,decat scripturistic - mai exact spus,sunt contrare Cuvantului Sau.Si nu sunt putine.Si aceasta nu e putin lucru.In Adevarul originar s-au inserat distorsiuni,devieri si exagerari care sunt purtate inertial mai departe si fac ortodoxia foarte vulnerabila la lucrarea amagitoare care se tese in lume de duhul luciferic.
Pe de alta parte,ma tem ca ancorarea exagerata inclusiv in astfel de confirmari ale credintei,precum pogorarea luminii,vor putea fi folosite de proorocul mincinos spre inselare.Pentru cei ce cunosc intr-o anumita masura prin experienta realitatile duhovnicesti,acest fapt este o accentuata posibilitate.Lucifer,care nu s-a intunecat in fapt decat in raport cu Originea,nu si cu Creatia,refuzand Taina Tatalui prin refuzul smereniei 'fiat'-ului Fecioarei de la intemeierea Zidirii,se va folosi de puterea Darului de chip de Fiu primit si care nu i-a fost luat inapoi ci numai jalonat,intocmai ca si lui Adam,pentru a insela pe crestinii aplecati mereu si tot mai mult catre obiectivarea Tainei.In fapt,aceasta va fi esenta lucrarii Amagitorului in vremurile ce se apropie - obiectivarea deplina a Tainei Tatalui prin imitarea desavarsita a Domnului Iisus Hristos,cu singura,dar fundamentala deosebire ca o va face in numele sau si nu al Tatalui,pe care-l neaga.Si va reusi sa-i insele si pe crestinii care nu se vor ancora in credinta pura sau in credinta prin lucrare si vedere duhovniceasca.
Discernamantul in Duh este de altfel confirmat de toti parintii sfinti ca cel mai important Dar si intaia virtute,singura neratacitoare,chiar mai presus de iubire.Altfel spus,acesta este Iubirea de Dumnezeu in Duh si Adevar,intai,apoi cea a Omului in Fiul Iisus Hristos,izvorata in mod necesar din prima,altfel ea poate fi de sine fara de Cruce.
Parinti contemporani si sfinti confirma,unul - Sofronie S: ''Nu se poate trai crestineste,crestineste nu se poate decat muri'',celalalt - Arsenie P: ''Invatati sa muriti si sa inviati in fiecare zi''.
Cei mai multi dintre crestini nu mai vor si nu mai pot sa moara astazi lumii acesteia,paradoxal chiar prin parghia credintei lor,de aceea Domnul va ingadui sa ni se dea Moartea cu chipul fiecaruia dintre noi,ca,mai vrand mai nevrand,sa mantuiasca pe cat mai multi.
Si tot de aceea,dupa Cuvantul Sau,in Chipul Sau daruit Omului - mulţi de la răsărit şi de la apus vor veni şi vor sta la masa de Nunta iar fiii chemati vor fi lasati afara.
Trimiteți un comentariu