"Distanța dintre mine și mine", un film cu și despre Nina Cassian

     Nu ratați acest magistral documentar de montaj despre poeta Nina Cassian, semnat de Mona Nicoară și Dana Bunescu! Pornind de la interviul luat de regizoarea Mona Nicoară aproape nonagenarei poete la locuința din New York a acesteia, la puțină vreme înainte de moartea ei (în 2014), filmul prilejuiește o amplă incursiune în epocă (de la perioada proletcultistă până la ultimii ani ai epocii Ceaușescu), realizată prin bogate materiale de arhivă, dezgropate cu sârg de Dana Bunescu și montate creativ (în spiritul formalist-avangardist al poetei, nu în acela proletcultist tot al ei) de talentata regizoare de montaj. 

  

Interviuri TV despre arta și menirea poetului, filmări de la întâlnirile scriitorilor cu clasa muncitoare, cu și fără Adrian Păunescu, recitaluri de basme-poem adresate copiilor, scurt-metraje (de propagandă sau nu), pe texte sau scenarii semnate de poetă (unele aberante, altele experimentale, ca jocul vizual cu macaralele socialiste, dar și mici bijuterii ale genului, ca reportajul vizual de la 2 Mai), suite de note informative, înregistrări secrete ale Securității la cenaclurile ad-hoc  de la 2 Mai, când poeta (cu sincere convingeri comuniste, pe care nu și le-a dezis niciodată) începea să se manifeste împotriva megalomaniei lui Ceaușescu. 

    

Toate acestea scot la iveală o poetă extrem de inteligentă, imposibil de catalogat, de o onestitate rară și harismatică, a cărei putere de fascinație nu s-a estompat odată cu vârsta. 

Observațiile probabil celei mai longevive creativ poete a României asupra literaturii și pretențiile ei față de critici (care ar trebui măcar "să aibă criterii" bine definite și un limbaj mai puțin prețios) sunt valabile, în mare parte, și azi, iar o confruntare dintre climatul intelectual al epocii (decupată, evident, în zonele sale de excelență) nu prea sunt în favoarea prezentului... Dar asta e o altă discuție. 

    

Si, ceea ce este foarte rar la filmele biografice, nivelul artistic al documentarului produs de Ada Solomon nu e cu nimic sub ștacheta artistică a personajului său, nici nu se molipsește de foamea de anecdotic trivial a revistelor monden-culturale care atacă subiectul și care ratează, mai ales în cazuri ca acesta,  esențialul. Cu siguranță, Nina Casian este cea care le-a molipsit cu harisma, sinceritatea și exigențele ei intelectuale și pe autoarele filmului (chiar dacă nu a mai apucat să îl vadă).