[Fragment din "Erotico-Apocaliptica. Poeme din Templul Tatălui"]
Petardă
de dor
Picior
de muritor cînd ajunsese
În
trup sau în afar' de trup, privi
Ce
gura nu putu ca să grăiască,
Nici
limba-ncumeta a povesti:
Nufăr
ceresc. Cetate de lumină
Din
palma Ta cînd se adapă lin,
Anahoretul
plînge în surdină
Şi
n-are grai să spună-al său suspin.
Lumina-n
schimb grăi, şi cu putere
De
taine care astăzi izbucnesc
Şi
pietrele cereşti vestesc în vrere
Hrisoave
vechi, ce slova şi-o vădesc.
Anahoretul
cade în uimire
Şi-Ulise
dintr-un alt hrisov, la fel
Căci
frumuseţea ni-i la toţi vorbire
Cînd
biruieşte-n inimi de oţel.
Sînt
tomuri lungi de vorbe nevorbite
Înscrise
doar cu lacrimi şi cu dor
Rapsozi
şi barzi subţiri, ce pe şoptite
Mărturisesc
muţeşte taina lor.
Şi
taina Ta. Căci ale Tale-s toate
Cîntările
monahului poet
Şi
Imnele iubirii necreate
Din
gura Ta-ntr-a lui se scurg încet.
”Iubire,
frumuseţe şi extaz
Iubire,
cu trei ceruri numărată
Pe
prispa frontispiciului meu treaz
O,
Doamne, mereu astăzi Te arată!
Pe
prispa frontispiciului de jar
În
ochii ce nu ştiu ce-i înserarea
O,
Doamne, în al palmelor amnar
Ci
vino, mereu azi, cum numai marea!
O,
Doamne, ce Te-arăţi şi nu Te zici
În
frunţile ce ştiu să-Ţi poarte casa
Tot
astăzi şi tot astăzi Te ridici
Pe
bolta mea, ce-şi freamătă amiaza”.
Nu-s
vorbe, nici rostiri spre a cuprinde
A
cerului miresme şi temei.
Anahoretul
plînge-n oseminte
Gustatul
rai ascuns în sînii Tăi.
____________________________________
Alte poeme din volumul "Erotico-Apocaliptica. Poeme din Templul Tatălui" apărut la Editura OPT:
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu