”Maria, Doamnă a toată Ungrovlahia”

Apărut în Ziarul Lumina de sâmbătă 13 decembrie 2014

Anul Sfinților Brâncoveni nu ar fi fost complet dacă nu ar fi evidențiat și semnificația laturei feminine a marii familii domnitoare, latură pe care, deși cronicile o consemnează, memoria colectivă atât a istoriei, cât și a Bisericii a menținut-o până acum în penumbră. Se cuvenea, probabil, ca două distinse personalități feminine ale culturii actuale să facă această reparație. Prima este artistul plastic Elena Murariu, care i-a dedicat Doamnei Maria Brâncoveanu (ca și întregii familii domnești) o bogată și inspirată suită de lucrări originale de factură iconografică, mare parte dintre ele vernisate în acest an comemorativ. Cea de-a doua este Iuliana Mateescu, director editorial și inimoasă inițiatoare a multe proiecte culturale, având în centru redescoperirea unor personalități pe nedrept uitate ale culturii române. 

 

Nu mai devreme decât pe 15 martie 2014, Iuliana Mateescu inaugura la Centrul Cultural al Municipiului Bucureşti (ARCUB) suita de evenimente dedicate Anului Brâncoveanu cu filmul documentar „Un chip de lumină - Arhimandritul Ioan, stareţ al mânăstirii Hurezi’’, produs, scris și realizat chiar de domnia sa, sub auspiciile Asociației „Renaşterea Obiceiurilor şi Tradiţiilor Româneşti”, pe care o conduce. Bucurându-se de o audiență largă, în special în mediile bisericești și ale iubitorilor de tradiție, filmul a ajuns în scurtă vreme, prin bunăvoința Institutului Cultural Român, și peste hotare. 

 

Iată că Iuliana Mateescu își continuă cu tenacitate și curaj demersul început, cu un nou documentar, care prelungește dezvoltă firesc investigațiile din filmul dedicat Arhimandritului Ioan: este filmul-portret ”Maria, Doamnă a toată Ungrovlahia”, închinat Doamnei Maria Brâncoveanu și lansat pe 25 noiembrie a.c., tot la ARCUB. Evenimentul, o adevărată sărbătoare de suflet a culturii române, s-a desfășurat în prezența a peste 250 de spectatori (un record pentru un film documentar!), printre care numeroși reprezentanți ai clerului și monahismului românesc, și a fost prefațat de P.S. Timotei Prahoveanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Bucureştilor și de alți vorbitori, ca actrița Maria Ploae, scriitoarea Ileana Toma, autoarea romanului ”Ultimul Constantin”, dedicat Brâncovenilor, lansat în acest an, reprezentanți ai Primăriei Oraşului Otopeni și ai Centrului Județean de Cultură Prahova, care deasemeni au pus umărul la realizarea proiectului. 

 

Filmul, realizat cu binecuvântarea Preafericitului Daniel și produs, scris și regizat de Iuliana Mateescu, este o biografie dramatizată (docu-drama) a Mariei Brâncoveanu și beneficiază de prestația de excepție a Mariei Ploae în rolul protagonist. Filmată de Nicolae Mărgineanu și Nicu Mihali și montată de Nita Chivulescu, pelicula este bogat ilustrată cu elemente de patrimoniu reprezentative pentru viața familiei brâncovenești (manuscrise, fresce votive, arhitectură aulică și monahală) și se sprijină pe consultanța științifică a acad. Dan Berindei. 

 

Pentru a-și apropia spectatorul, dar bazându-se tot timpul pe cronici reale, abundent citate în textul filmului, Iuliana Mateescu imaginează un impresionant monolog de reculegere al Doamnei Maria, aflată în ultimii ani ai vieții, în care, într-o scrisoare adresată Patriarhului Ierusalimului, Hrisant Notara, își deplânge cruntul destin de văduvă și mamă a patru fii martirizați, încercând să-și asume condiția de părtașă la jertfa lui Hristos pentru neamul românesc. Un documentar care putea rămâne doct și anost se transformă astfel într-un film plin de emoție, la care spectatorii vibrează din plin! În această pricepere și frumoasă îndrăzneală de a face accesibile vechi hrisoave, de o mare valoare spirituală și istorică pentru neamul românesc, dar greu abordabile pentru publicul larg, constă meritul principal al Iulianei Mateescu. 

 

Astfel că lipsa osaturii hermeneutice apăsat articulate și a discursului istoriografic medievist, care i se reproșează uneori autoarei (cu toate că aparatul exegetic întotdeauna există), sunt convertite, până la urmă, în calități, grație entuziasmului, altruismului și energiei cu care reușește aceasta să-și ducă la capăt proiectele. Un documentar istoric doct nu ar fi strâns, cu siguranță, sute și chiar mii de spectatori, nu ar fi fost invitat în turnee în țară și în comunitățile românești din diaspora, ci ar fi rămas, cuminte și rece, pe rafturile acelorași arhive din care s-a inspirat. Pe când Iuliana Mateescu are talentul de a transforma fiecare proiect cultural (editorial sau, mai nou, cinematografic) într-o sărbătoare, într-un eveniment de suflet, care adună oameni, coagulează mici comunități interdisciplinare, și despre care se vorbește. În această capacitate de diseminare, de a aduce către marele public zone considerate până atunci ”de nișă” ale istoriei și culturii române constă forța și originalitatea de manager cultural a Iulianei Mateescu, căreia îi urez un aparat de producție și finanțare pe măsura inimii și curajului ei de a spera.