TREIMEA ÎN IARBĂ & DEZLIPIRE DE RETINĂ

Pentru că poemele publicate în ultima vreme pe acest blog au devenit dintre cele mai accesate postări, voi continua să public fragmente din volumul ”Pentru trecerea zării și alte poeme”, dar și poezie inedită.

TREIMEA ÎN IARBĂ

Pe coclauri

Coceam lauri.

Din lulele curg ninsori

Busuioc din părul tău

Să acopere comori.

Zace luna jumătate

Stâlpii râd pe înfundate

Cerul stă. E brumăriu.

Stele curg în ceas târziu

De pe fruntea ta pe-a mea.

Ce cuvinte să ne dea?

Ce cuvinte să ne dea

Presărate pe podea

Dumnezeu, din spicul său?

Ce cuvinte ne-o şopti

Dumnezeu...? – De n-om greşi!

Şi duşmanului i-om spune

Vorbe bune. Pe tăciune

Ochi deschis i-om arăta

Va mai sta.

Ploaia va veni ghiulea

Peste noi şi peste ceşti

Ce cuvinte să ne dea?

Fiul Său şi mama Sa

Vin spre noi pe fir de nea.

Ce răspunsuri om rosti?

Vorba cui ne-o despărţi?

Ochiul unei margarete

Trei grăunţi din trei versete

Şi o trecere de noapte.

Cuiul cui va frânge şoapte?

Cine s-o opri la cină

De la masa cea vecină

Pâinea inimii va frânge

Spuse „da", dar haina-şi strânge

Se ridică, pleacă-n grabă.

Umbra cui e-atât de slabă?

......nu ne da cuvinte multe......

Scrisul va rămâne scris

Iar învinsul a învins. 
Ploaia cerului din noi 
Azi răsună. Suntem doi.

DEZLIPIRE DE RETINĂ

El simţea albastrul
Când nu se vedea
Zarea de cenuşă
Din privirea mea
Vulpile de ceară
În evaporare
Emigrând zănatec
Către drumul mare

Goliciunea ploii
Umple ochii goii
Ploaie în găleată
'nmoaie geamu-ndată
(El era de sticlă)
Trece lumea beată
Oase peste roată.

El simţea culoarea
Nu ştia pe cine
Şi de ce albastrul
Se vedea mai bine
Poate din mătasea
Zânelor senine
Ce-mpleteşte laţul
Spânzurat de cer
De pe eşafodul
Ce urează bine
Pieilor vândute
– Uite, şi pe tine! –
Omului de sticlă
Orelor pierdute
Ce te-mpart în fine
zone de culoare.
O spânzurătoare
Spânzură de mine.

[din volumul ”Pentru trecerea zării și alte poeme”, Editura Arca Invierii, 2011]