ROMANŢA ASPIRINEI & VISUL RĂTĂCITORULUI

ROMANŢA ASPIRINEI

Unui rocker, pictor de flori negre

Ochiul tău, fractură-n ghips,

Stă de luni întins pe spate

Şi vin medici în halate,

Infirmiere cu seringi

Şi din cărţi citesc tratate...

Iar tu dormi pe jumătate
Și opinci cu doruri lente

Nechezând din Steaua Poate

Te ciupesc de tegumente.

...........................

Iată cum, din buza fricii

Cade floarea rândunicii.

Vrăbiile ciripesc,

Fetele încet vorbesc:

„Nu te-ncrede în blesteme

S-or preface în sprâncene!

Nu spera în negre guri

S-or întoarce în conduri!

Cobele se-ntorc în ierni

Primăvara, când le cerni.

Chipul alb de lut, nicicând

Ca zălog de legământ

Nu ţi-l pune, prinţe blând!"

Tu scrâşneşti, da-n timp de soare

Trec oglinzi cu lungi picioare

Şi lumini în pioneze

Te dezbracă de proteze.

Te-o ploua, prin negre buze

Pasul fetelor pe frunze

Flori de scrum te-aţie-n drum

Iar din neguri, va să steie

Răsărit de orhidee

Care-n dulcile amiezi

Te îndeamnă s-o visezi...

.............................

Bandajat în ghips stă ochiul

foarfecă trecuţii ani

Ca monezile căzute

Trec femei prin cei platani.

.............................

Ziua ţi-e o pară seacă

– sub tavanul plin de vrăbii

În felii de promoroacă

Orele se taie-n săbii.

.............................

O, adio! Nu se-ncheagă

Apa lacului-i beteagă;

Se grăbeşte, nu se duce

Vârful lăncii de sub cruce.

Îţi zâmbeşte, nu-ţi răspunde

Fata cea cu rochii ude.

Dă din umeri ploaia, cerul.

Ce să spună inginerul?

Pleacă cu elicopterul...

VISUL RĂTĂCITORULUI   
                           Tristeţilor unui preot călare

Ploaia, ploaia va şterge
Toate urmele evreului.
Ninsoarea, ninsoarea va ierta sângele
uscat şi impudic
Frunzele, frunzele vor acoperi noaptea
– ochii orbi fără viaţă.
Vântul, vântul va usca
Lacrimile nescrise
– cel ce vine de nicăieri.
Apa, apa va adăpa
Eonul revoltat.

Plouă, ninge şi cad frunze
Pe Golgota
Cresc Magnolii.

[din volumul ”Pentru trecerea zării și alte poeme”]