Nikita Mihalkov despre pandemie, cipuri, vaccin, criptomonedă și N.O.M

în emisiunea cenzurată ”În buzunarul cui este statul?”

Publicat pe ActiveNews în două episoade: 

Nikita Mihalkov despre pandemie, cipuri, vaccin, criptomonedă și Noua Ordine Mondială în emisiunea cenzurată ”În buzunarul cui este statul?” (I)

și

Celebrul regizor Nikita Mihalkov se întreabă: ”Pentru cine este convenabilă criza pe care o traversăm acum? În buzunarul cui este statul?” (II) Omul viitorului riscă să-și piardă sufletul în urma dependenței de realitatea virtuală

În primăvara lui 2020, un episod dintr-o populară emisiune TV a cunoscutului cineast Nikita Mihalkov incendia publicul din Rusia, înregistrând în două zile peste 6 milioane de vizualizări. Era apoi eliminat, din motive de cenzură, de canalul de televiziune oficială, ”Rossia 24”, care îl găzduia. Episodul se numea ”În buzunarul cui este statul?”, a fost difuzat pe 1 mai 2020 și face parte din seria de autor ”Alungătorul de demoni” (Besogon), în care îndrăgitul, dar și controversatul cineast și om de media comentează, cu flerul și șarmul lui caracteristic, evenimente incomode și fenomene de rezonanță din actualitatea socio-politică internă a Rusiei și, uneori, din cea internațională.

Puțină lume din afara Rusiei cunoaște activitatea extracinematografică a acestui om-instituție, care acoperă o sferă impresionantă de domenii, pe care le slujește cu maximă tenacitate și profesionalism. De mai mulți ani, regizorul și-a concentrat activitatea pe filme documentare de decuperare a istoriei măsluite a Rusiei sau interzise de propaganda bolșevică, precum și pe jurnalismul TV, unde comentează cu tact, inteligență și curaj subiecte incomode, de mare actualitate pentru societatea rusă. Prin sarea, umorul, dar și profunzimea lor, opiniile sale devin proverbiale în Rusia și sunt aproape imposibil de contestat; cu umanismul lor, ele au susținut și drenat echilibrul fragil dintre liberalismul adesea naiv sau crispat, conservatorism și alte curente de gândire, în tatonările ideologice ale Rusiei postcomuniste.

Nu e de mirare că monologurile lui Nikita Sergheevici din cadrul emisiunii TV bilunare ”Alungătorul de demoni”, fondată acum vreo zece ani pentru canalul youtube și preluată ulterior de ”Rossia 24”, abordează teme tabu de mare actualitate, precum planurile de digitizare a societății, părțile ascunse ale aisbergului din jurul pandemiei Covid, culisele ideologiei bancare și alte subtexte ale globalismului, pe care presa oficială le trimite invariabil în zona teoriilor conspirației. Dar teoriile n-ar fi nimic, de nu ne-ar mânca... practica!

Ediția emisiunii ”Alungătorul de demoni” (”BesogonTV”) din 1 mai 2020, cu titlul ”În buzunarul cui este statul?” («У кого в кармане государство?»), a stârnit un mare scandal și a adunat, doar în câteva zile, peste 6 milioane de vizualizări. În urma afirmațiilor incendiare lansate, mai ales la adresa directorului celei mai mari bănci autohtone din Rusia, dar și asupra unor personaje din elita mondială, ediția a fost scoasă la scurt timp de pe postul TV, dar a continuat să fie găzduită pe canalul youtube al cineastului (https://www.youtube.com/watch?v=MEtaaNNuVCI), de unde a fost preluată de multe alte platforme.

Mihalkov a fost, la rândul lui, supus unui tir concentrat din partea mediilor financiar-corporatiste din Rusia și din partea puternicei prese corporatiste. Atacurile s-au năpustit asupra lui Nikita Sergheevici ca roiul de viespi, în ciuda notorietății sale și a poziției, aparent, privilegiate.

Tema ediției ”În buzunarul cui este statul?” dezbate, fără menajamente, modul în care s-ar putea schimba lumea după pandemia Covid și subtextele fenomenului din jurul acesteia. Fără să subestimeze dramatismul situației, realizatorul TV se întreabă de ce în jurul periculosului virus apar mereu speculații și teorii conspiraționiste? Cum se leagă acestea de activitatea filantropică a miliardarului Bill Gates? Ce legătură au toate acestea cu Rusia? Și în ce fel noile restricții și reguli din învățământ (referitoare la învățământul la distanță) ar putea modifica radical conștiința omenirii? Îi dăm, așadar, cuvântul.

”În buzunarul cui este statul?” 

De la un virus cu origini controversate la culisele economiei mondiale

”Eu nu intenționez să hulesc pe nimeni, dar mă simt dator să înțeleg lucrurile – își începe Nikita Mihalkov expunerea. Incercăm să le prezentăm spectatorilor nu doar ce ne interesează pe noi, ci ceea ce interesează milioane de oameni. De la ultima noastră întrevedere nu a trecut multă vreme, dar situația s-a schimbat radical. Desigur că cea mai importantă problemă și temere pentru întreaga omenire a devenit acest coronavirus. Nu doresc să dezvolt această temă dureroasă: vedem zilnic la televizor și pe internet cifre statistice și încercări de a ieși din această situație, am văzut în ultima vreme ce oameni extraordinari sunt acești medici, asistente, șoferi, laborante și ceilalți, care zi și noapte salvează vieți. Din fericire, oamenii au început să înțeleagă, să aprecieze și să realizeze importanța efortului celor care ne salvează de boală și moarte.

Desigur că s-au născut o mulțime de păreri, ipoteze, teorii conspiraționiste, despre care ați auzit și dumneavoastră: ba că virusul a apărut inițial în China, de unde s-a răspândit în restul lumii; apoi s-a clarificat că e de proveniență sintetică; în China s-a spus că virusul s-a născut în America, că a fost creat acolo și a ajuns în China odată cu soldații americani. Desigur că virusul nu ne-a putut ocoli nici pe noi (Rusia – n.n.), dar, slavă Domnului, nu cu intensitatea cu care a lovit SUA. Omenirea, cum s-a văzut, nu a fost pregătită pentru această situație. Lumea obișnuiește să ia hotărâri din mers, pe care apoi le corectează tot din mers, astfel că am văzut cum se schimbă reglementările activității băncilor, ale diferitelor organizații, restaurantelor, magazinelor, școlilor, universităților ș.a.m.d. Ințelegem că virusul i-a luat pe toți prin surprindere, de aceea cred că este nedrept să acuzăm din start conducerea țării și primăriile Moscovei și ale altor orașe că adoptă aceste măsuri.

Dar în același timp constatăm cât suntem de nepregătiți a întâmpina această situație cu totul nouă. Cât de mulți oameni consideră că virusul este o bagatelă! Hm... poate că așa și este, dar totuși vedem oameni îmbolnăvindu-se și murind. Un număr imens de oameni au de suferit din această cauză, inclusiv financiar, economic și psihic ș.a.m.d.

”Banii nu dispar, pur și simpli se mută dintr-un buzunar într-altul”

Dar uneori este bine să ne și oprim ca să privim cu toții în aceeași direcție, iar nu doar să ne privim mirați unii pe alții. Desigur că este greu de ținut acasă un om care nu resimte pericolul, care se plimbă prin soare și se simte bine... soarele strălucește, pârâiul susură..., căci virusul nu se vede, e la fel de insesizabil ca radiațiile. De aceea, statul se simte nevoit să înăsprească tot mai mult regulile pentru cei ce nu simt pericolul și nu vor să asculte recomandările.

Sincer vorbind, veți fi de acord cu mine că obișnuim să acționăm pripit și că ne lipsește, în general, gândirea strategică. Adesea nu ajungem să ducem lucrurile la capăt. Adesea luăm hotărâri în grabă, iar dacă mai deținem și puterea politică, ne trezim că nu ne îndreptăm încotro trebuie sau că nu o facem așa cum trebuie. Așa s-a întâmplat la noi cu permisele speciale la metrou, care au generat cozi imense, ei, bine, am rezolvat-o a doua zi și pe asta. Este foarte important să avem cât de cât o gândire anticipativă: ce va fi mai departe?

Astfel ajungem la teoria numerelor mari: una e dacă trebuie să comanzi prin megafon la 15 oameni să stea la distanță și alte este dacă trebuie să comanzi același lucru la 15 mii de oameni. Cum îi vei obliga? Dar s-a rezolvat și această problemă, însă apar altele, legate mereu de deficiența gândirii noastre strategice. Și asta nu se referă doar la problema de azi, ci și la istoria noastră în general (...¹).

Așa ne apropiem de ceea ce mă îngrijorează acum cel mai mult. Țineți minte că într-o ediție precedentă a emisiunii îl întrebasem pe un bancher dacă pot dispărea banii? El mi-a răspuns: ”Nu, Nikita, banii nu dispar, pur și simpli se mută dintr-un buzunar într-altul”.

Deci, dacă vedem că unora nu le convine să stea acasă la calculator și să nu facă nimic, înseamnă că există alții cărora această stare de fapt le convine. Cum se zice: ”Pentru unii mumă, pentru alții ciumă”.

Dar există și alte lucruri, la care nu mă pricep, dar pe care vreau să le discut din punct de vedere umanitar. Repet: nu acuz pe nimeni, doar îmi pun întrebări și am tot dreptul să o fac, ca orice cetățean al Rusiei, draga mea țară.

De ce s-a apucat Bill Gates de farmacologie?

Așadar, miliardarul și filantropul Bill Gates, întemeietorul Microsoft, s-a apucat de farmocologie. Oare de ce? Haideți să vedem!

Articolul intitulat ”They are called The Good Club – and they want to save the world” (”Se numesc Clubul cel Bun și vor să schimbe lumea”) a fost publicat acum mai bine de zece ani în prestigiosul ziar ”The Guardian”. Din el aflăm că în 2010 Bill Gates împreună cu alți milionari filantropi, au înființat un club elitist, denumit ”The Good Club”, la cărui primă întâlnire, desfășurată în mare secret în centrul New Yorkului, au hotărât să găsească împreună o rezolvare pentru problemele grave ale planetei. Din grup fac parte, pe lângă Gates, personaje cunoscute, ca George Soros, Warren Buffet, Michael Bloomberg, David Rockefeller și alții. Care este problema principală pe care binefăcătorii elitiști declară public să doresc să o rezolve? Evident, suprapopularea Pământului!

Ecuație climaterică ori justificare a genocidului?

La conferința ”Technology, Entertainment, Design” din 9-13 februarie 2010 (TED2010²), Bill Gates susținea că trebuie mișcorată cantitatea de bioxid de carbon expirată de locuitorii Pământului. În urma unor calcule aritmetice după formula:

CO₂ = P x S x E x C

(unde P = populația planetei, S = numărul de servicii folosite de o persoană, E = energia utilizată de fiecare serviciu, C = cantitatea de CO₂ degajată de acea energie),

Gates propune micșorarea cantității de bioxid de carbon expirate de oameni, nici mai mult, nici mai puțin, decât prin micșorarea numărului de locuitori ai Pământului!

Criminala formulă – observăm noi - nu este doar total neetică, ci și cât se poate de amendabilă științific, adică stupidă, întrucât se folosește exclusiv (fără o să declare) de modelul țărilor dezvoltate, în care serviciile ocupă o scară largă și sunt, în majoritate, consumatoare de energie poluantă (electrică, termică), ignorând țările sărace sau în curs de dezvoltare, slabe consumatoare de servicii, ori în care serviciile sau alte activități umane sunt produse în special prin muncă manuală, animală sau mecanică, care nu conduc, practic, la poluarea atmosferei. Desigur că o minte sănătoasă nu ar fi propus depopularea planetei, ci scăderea celorlalți parametri, precum S (numărul de servicii folosite de o persoană), ori ecologizarea acestor servicii, prin adoptarea unui mod de viață mai simplu sau mai apropiat de natură, sau scăderea E (energia utilizată de un serviciu), prin ecologizarea tehnologiilor acestor servicii (n.n.).

”Astăzi sunt în lume 6,8 miliarde de oameni – susține Bill Gates în cadrul conferinței TED2010, citate de Nikita Mihalkov. Acest număr va crește rapid către în jur de 9 miliarde. În condițiile realizării cu succes a noilor vaccinuri, ale rezolvării problemelor de sănătate publică și a sistemului de reproducere umană, curba de creștere a populației poate scădea cu 10-15%. Cu timpul, producția de vaccinuri va crește, astfel încât se va putea asigura vaccinarea tuturor locuitorilor planetei” – susține Bill Gates, citat după o înregistrare video a alocuțiunii filantropului, care a circulat destul de mult pe net.

Culmea este că – observăm noi -, înregistrarea acestui discurs malthusian este larg răspândită pe internet (și nu neapărat în culisele sale anticonspiraționiste), fiind citată elogios, fără nici un fel de accente critice, de situri științifico-filosofice aparent serioase³, iar dementa formulă de legitimare a genocidului este numită reverențios în mediile academice ”ecuația climaterică a lui Gates”⁴, articolul ”Did Bill Gates Just Give the Most Important Climate Speech of the Year?” de Alex Steffen, publicat pe 16 februarie 2010 pe platforma alternet.org, numind speech-ul cu pricina ”cel mai important discurs pe probleme climatice al anului 2010”⁵.

”Vaccinarea de acum este cu totul altceva!”

În aceste condiții Nikita Mihalkov se întreabă: ”Cum se va face vaccinarea propusă de Bill Gates?” și ne avertizează: ”Să nu confundați! Nu este vorba de vaccinurile pe care le făceam în copilărie împotriva vărsatului de vânt, a poliomielitei și a altor boli clasice! Acum este cu totul altceva. Vaccinarea de acum are cu totul alt scop și rostul ei este cu totul altul!”

Pentru a-și argumenta afirmația, cineastul apelează la alt material video, preluat de pe canalul youtube Vocea Germaniei din 17 aprilie 2020, intitulat ”Sub pretextul Corona, Bill Gates, Clintonii și Zucherberg vor să impună medicina forțată”⁶:

”Bill Gates a declarat pentru canalul german Tageschau că trebuie vaccinate șapte miliarde de oameni. În acest scop – susține jurnalista canalului, Jasmine Kosubek⁷

- l-am contactat pe Dr. Shiva Ayyadurai, inginer IT indiano-american și specialist în biologie sistemică. Acesta critică panica din jurul Coronavirusului, dar și faptul că fundația lui Gates le dictează oamenilor cum să practice medicină. Dr. Shiva susține că ”Bill Gates nu se pricepe la biologie. El provine dintr-o familie bogată și a fost ales, chipurile, pentru că știe ce face. Dar nu este așa. El a furat bani de la buget. Fundația lui ar fi trebuit să își plătească taxele, dar ei au transferat acești bani către fundația lui Bill și Melinda Gates. El își propune să devină ”salvatorul” tuturor oamenilor de culoare de pe planetă. Aceasta înseamnă rasism, rasism instituționalizat. Scopul lui este medicina obligatorie. Uitați-vă la partenerii lui: Hillary Clinton, Mark Zuckerberg, marile concerne farmaceutice. Aceștia sunt prietenii săi, cercurile în care el se învârte. Acești oameni doresc să impună tratamente medicale obligatorii. De ce? Foarte simplu. Îi interesează banii. Este vorba de 7 trilioane de dolari rulate pe an pentru industria farmaceutică””.

Să fie clar, nu este vorba de vaccinul clasic, așa cum îl înțelegem noi, ci de ciparea populației - explică Nikita Mihalkov. Ce înseamnă aceasta? Lucrurile încep să devină foarte grave. Iată un document oficial, cu conolații biblice.

”Sistem criptovalutar utilizând datele activității corporale”

”Iată patentul cu numărul WO2020060606, înregistrat pe 26 aprilie 2020, propus de compania Microsoft Technology Licensing LLC, condusă de Bill Gates. Pe 22 aprilie 2020, în ziua împlinirii a 50 de ani de la nașterea lui Vladimir Ilici Lenin, acest patent primise statut internațional - observă Nikita Mihalkov. Patentul se numește ”Sistem criptovalutar folosind datele activității corporale” (”Cryptocurrency system using body activity data”). Fac o paranteză, pentru că e îngrijorător acest 060606... mă înțelegeți. Este o coincidență întâmplătoare, ori s-a căutat special un anumit semn numeric prezent în Cartea Apocalipsei, unde Evanghelistul Ioan numește 666 cifra fiarei? Apropo, pentru cine nu știe, dacă adunați toate cifrele de pe ruleta de la un cazinou, suma va fi 666. Am închis paranteza.

Așadar, ce este cu invenția asta, patentată de Microsoft? În abstractul patentului se arată că ”activitatea corpului uman asociată unei sarcini executate pentru un utilizator poate fi folosită într-un proces de minerit bancar din cadrul unui sistem criptovalutar”⁸. Urmează explicații de specialitate, cu care nu vreau să vă îngreunez, concluzia fiind următoarea: În corpul omenesc se implantează un cip (numit și dispozitiv) cu rol de organ de control, care conține un senzor al mișcărilor individului, putând genera activarea și acumularea unei criptovalute într-un cont bancar asociat individului. Dacă individul respectă anumite condiții, va primi bunusuri în criptomoneda respectivă, pe care le poate apoi cheltui. Dar ale cui condiții trebuie îndeplinite?”

Între timp - observăm noi -, pagina oficială de internet care prezintă patentul respectiv, postat pe 20.06.2019 pe situl științific patentscope⁹, a fost semnalată ca ”falsă” în notă cu titlul ”FALSE: A cryptocurrency system developed by Microsoft will use body activity data through the chip implanted in a human body”, publicată pe (n.b.!) 05.05.2020 platforma de verificare a știrilor ”Poynter covid resources”¹⁰. Paranoia vânătorii de știri despre ”conspirațiile pandemiei” se declanșase...

”Cu alte cuvinte - continuă Nikita Mihalkov -, pentru niște criptobonusuri (monede virtuale), omul își vinde personalitatea, libertatea, independența. Adică cei ce vor controla aceste cipuri – deduce regizorul - vor avea toată libertatea să vă conducă și să vă oblige să faceți tot ceea ce vor ei, lucru pentru care vă plătesc. În acest fel veți face parte din... ”elită”!

Dar nu se poate renunța la asta? Sigur că da! Căci sunteți oameni liberi! Dar nu veți mai putea intra la facultate. Nu veți mai putea primi un salariu mare. Iar drepturile vă vor fi restricționate, de pildă, dreptul de a cumpăra un automobil. Veți deveni niște paria!

Dar care este scopul general urmărit de toate acestea? V-am mai spus. Scopul general este reducerea populației, căci sunt prea mulți consumatori de oxigen, de hrană și de toate celelalte, cum consideră Bill Gates. Țelul global este segregarea pe caste a omenirii, cel puțin așa înțeleg eu și aștept să fiu contrazis.

Dar ce legătură au toate astea cu noi? Bill Gates e undeva, departe, veți spune. Legătura este directă! Dar vom vorbi despre asta mai târziu”.

”În buzunarul cui este statul?” 

Liberalii pierd teren, deci...

”Pentru cine este convenabilă criza pe care o traversăm acum? - se întreabă Nikita Mihalkov, realizatorul emisiunii cenzurate de pe canalul TV Rossia 24. Iată ce spune economistul Mihail Hazin, jurnalist la postul de radio Avrora:

”Este simplu. Acum ies în joc echipele de elită ale liberalilor, care sunt într-o situație dificilă. Căci liberalii au început să piardă teren în toată lumea. Sunt dați la o parte de președintele Chinei, Xi Jiping, de Trump în America, și președintele Putin a anunțat în perioada decembrie 2019-februarie 2020 că încearcă să diminueze puterea liberalilor. De aceea, echipele liberale sunt interesate la maximum ca problemele de acum să continue. Cu cât mai gravă este problema, cu atât îi interesează mai mult ca ea să persiste. De ce? Pentru că ei nu se tem de nimic, căci dețin o cantitate colosală de bani furați în ultimii 30 de ani și alte resurse imense. Toată această criză, în mare, nu îi va afecta pe ei personal, nici pe copiii lor sau pe nepoții lor. Și cu cât situația este mai încordată, cu atât probabilitatea ca liberalii să fie lăsați în pace este mai mare. Și poate că vor reuși chiar să scape din această situație”, conchide Mihail Hazin.

Deci, ca urmare a conjuncturii pandemice – continuă Mihalkov -, omul rămas acasă se informează de pe ecranul televizorului și cel al calculatorului și treptat se obișnuieste ca acesta să devină unica lui sursă de comunicare, în afara familiei și a apropiaților săi. Acolo, pe ecran, este lumea! Prin ecran se desfășoară învățământul, cursurile școlare, oamenii sunt nevoiți să accepte asta și o fac pentru că nu au încotro. Dar dacă o acțiune impusă se va transforma, treptat, în principiu general de viață, trecându-se definitiv la învățământul de la distanță, înțelegeți ce se va întâmpla? Omul va pierde ocazia comunicării directe cu semenii, a împărtășirii din căldura sufletească a celuilalt, nu-i va mai simți respirația, nu va mai avea sentimentul că este privit de ochii aproapelui său, nu va mai avea sentimentul realității prezenței aproapelui, atunci omul va ființa exclusiv în lumea virtuală a ecranului și se va schimba. Dacă omul se va deprinde multă vreme cu așa o viață claustrată, va ajunge treptat să se teamă să mai iasă din casă, pentru că afară e o altă viață, pe care el nu o mai cunoaște, căci își va fi pierdut posibilitatea să se apropie și să vorbească direct cu profesorii, să-i întrebe câte ceva după cursuri, să râdă, în fine, să șușotească, pur și simplu să șușotească cu ceilalți. Și acum cred că ne apropiem de cea mai gravă parte a lucrurilor”.

Digitizarea socială, omul viitorului și Reichstagul

”Deci vom avea de-a face cu oameni pentru care dependența digitală e mai importantă decât relațiile umane și emoțiile - continuă Mihalkov. Vreau să argumentez cu un citat al domnului Gherman Oscarovici Gref¹¹, președintele băncii Sberbank. Iată ce spune el:

”Școlile noastre produc oameni handicapați de frica permanentă a evaluării. De aceea, unul din scopurile mele personale este să desființez examenele”.

Iată cum comentează această chestiune Valentina Matvienko, senatoare de Sankt-Petersburg, președinte al Consiliului Adunării Federale a Rusiei și președinte al Camerei Superioare a Parlamentului Rus: ”Pandemia Covid a impulsionat mișcarea de formare a învățământului mediu și universitar, care să îmbine organic metodele clasice de învățământ cu cele digitale, de la distanță. Viitorul îl reprezintă exact acest tip de sistem. Ea cere deja o definire mai precisă, juridică și legislativă, în viitorul cel mai apropiat. Trebuie să înțelegem că de acum încolo, învățământul de la distanță nu va mai constitui doar o formulă temporară, de rezervă, aplicabilă doar în situații excepționale, ca cea de acum”.

Reacția doamnei senator a fost neașteptat de promptă față de aceste evenimente, observă necruțător Mihalkov.

În acest timp, o petiție împotriva legiferării învățământului la distanță în Rusia a adunat în jur de 150.000 de semnături - continuă realizatorul; ea susține că ”învățământul la distanță este o măsură temporară, impusă de condițiile speciale pe care le traversăm. De aceea considerăm inacceptabilă legiferarea învățământului de la distanță ca formă principală de învățământ, care să înlocuiască învățământul față către față. Să nu acceptăm, sub pretextul pandemiei, ca învățământul de la distanță să devină forma principală de învățământ și ca învățământul față către față să devină cu plată”.

Am mai vorbit despre asta într-o ediție anterioară a emisiunii ”Alungătorul de demoni” - amintește Nikita Mihalkov. În ediția din 1 februarie 2019, intitulată ”Va frânge, oare, Google țepușa Universității de Stat din Moscova?¹²”, spuneam: ”Învățământul viitorului va fi de două feluri: cel computerizat, care va fi ieftin, și cel față către față, care va fi scump. Deoarece cunoștințele se devalorizează rapid, iar socializarea și posibilitarea de a învăța față către față se vor scumpi”. Este un citat din domnul Dmitri Peskov, un personaj important, purtător de cuvânt al președintelui Federației Ruse pe probleme de dezvoltare digitală și tehnologică. În opinia acestuia, Google trebuie să frângă țepușa Universității de Stat din Moscova”.

De unde originează această idee? Unde îi este rădăcina? - se întreabă realizatorul. Iată un alt citat: ”Încă din 2003, ONU a adoptat documentul numit ”Agenda 2030”, care își definește ca scop învățământul pus în slujba dezvoltării durabile a întregii populații a Terrei. Întregul program, dar mai ales componenta educațională, este motivat de necesitatea asigurării dezvoltării durabile în lume. Dar stabilitatea (sau durabilitatea) lumii, după părerea ONU, poate fi drastic compromisă de excesul de educație. De fapt, excesul de educație constituie o amenințare pentru stabilitate. De regulă, oamenii mai bine instruiți, cu venituri mai mari, folosesc mai multe resurse decât oamenii mai slab educați, care au tendința să aibă venituri mai mici”. Textul a fost publicat în 2006, în documentul numit ”Cu cât mai multă educație, cu atât mai mare este pericolul pentru stabilitate”.

Acest document se corelează cu realitățile noastre, susține Nikita, argumentând cu o altă înregistrare cu directorul Sberbank, făcută la Forumul Economic Internațional de la Sankt Petersburg din 12 iunie 2012: ”Domnilor și doamnelor, mă sperie ceea ce spuneți! Văd că vă propuneți să transmiteți puterea în mâinile poporului. Dar în momentul în care oamenii își vor înțelege esența sinelui și se vor recunoaște cine sunt cu adevărat, vor fi extrem de dificil de condus, adică de manipulat. Oamenii instruiți nu vor să fie manipulați. În cultura iudee, Cabbala, care furniza știința vieții, a fost timp de 3000 de ani o învățătură secretă, pentru că oamenii înțelegeau ce înseamnă să ridici vălul de pe ochii poporului, astfel încât oamenii să-și devină suficienți loruși. Cum să-i mai conduci atunci? Orice conducere a maselor presupune un element de manipulare. Cum să trăiești, cum să guvernezi o societate în care toți membrii au acces egal la informație, unde toți au acces la informații primare, de la sursă, nefiind nevoiți să acceadă exclusiv la informații prealabil prelucrate de analiști și politologi instruiți de guverne și de imensa mașinărie mass-media, care este doar în aparență independentă, dar, cum înțelegem foarte bine, are ca scop conservarea și alimentarea stării de frică? Cum să trăiești într-o astfel de societate?” - se întreabă, cu o sinceritate stupefiantă, Gherman Gref, cel care, în discursul său incendiar din 2012¹³,a îndrăznit să numească public democrația ”un lucru periculos”¹⁴ .

Și tot Gherman Gref spune, citat de Mihalkov: ”Noi am stabilit trei competențe care vor caracteriza omul viitorului. Acesta va fi, în primul rând, un om cu o doză ridicată de creativitate, în al doilea rând, acest om va avea o gândire sistemică dezvoltată. Trebuie să fiți de acord că e foarte greu să găsești oameni cu o doză ridicată de creativitate și cu o gândire sistemică dezvoltată. Din șapte miliarde de oameni, șase vor fi secerați. Iar a treia componentă este capacitatea de a-și atinge rezultatele propuse”.

Ce înseamnă aceasta? - se întreabă Mihalkov, răspunzând: Înseamnă că din cele șapte miliarde, cei care nu corespund acestor criterii sistemice, așa cum le înțelege Gref, vor fi... secerați! Vă amintiți spusele domnului Gref despre caracterul ezoteric al științelor sacre? ”Oamenii instruiți nu vor să fie manipulați. În cultura iudee, Cabbala, care furniza știința vieții, a fost timp de 3000 de ani o învățătură secretă, pentru că oamenii înțelegeau ce înseamnă să ridici vălul de pe ochii poporului, astfel încât oamenii să-și devină suficienți loruși. Din momentul în care oamenii își vor înțelege esența sinelui și se vor recunoaște cine sunt cu adevărat, vor fi extrem de dificil de condus, adică de manipulat”.

Declarații atât de deschise, de sincere și de îndrăznețe nu am mai auzit decât în planurile OST, de colonizare și germanizare forțată a Europei de Est¹⁵ ale Celui de-al Treilea Reich, observă Nikita Sergheevici. Despre ele am vorbit în ediția emisiunii din 1 februarie 2019.

Heinrich Himmler considera că pentru popoarele înrobite învățământul nu este necesar. La fel considera Martin Borman, un alt membru marcant al Reichstagului și secretar personal al lui Hitler: ”Slavii trebuie să lucreze pentru noi. În măsura în care nu ne sunt de folos, pot să moară. Invațatura este periculoasă pentru ei. E suficient ca ei să știe să numere până la 100. În cel mai bun caz, este acceptabil un sistem de învățământ care să pregătească pentru noi marionete”.

Dacă omul vorbește așa și este convins de aceste lucruri - remarcă Nikita Mihalkov -, că din șapte miliarde, șase trebuie secerate, firește că nu se imaginează pe sine printre cele șase miliarde secerate, ci în rândul miliardului rămașilor în viață! În acel unic miliard de elită! Omenește, este atât de jenant, încât nu-ți vine decât să asculți mai departe, ca să te lămurești unde vrea, de fapt, să ajungă Gherman Gref:

”Practic, Fondul național valutar de rezervă al Rusiei (parte importantă a fondului de pensii – n.n.) devine societate publică pe acțiuni acționară a Sberbank, iar principalul beneficiar al activității băncii devine întregul popor al Rusiei”.

Grozav, nu?... dacă ar fi așa. Dar nu este așa! - observă realizatorul. Căci procentul acțiunilor libere ale Sberbak deținute de SUA este de 40%, iar al celor deținute de Marea Britanie, 29%, adică aproape 70% din acțiunile Sberbank nu sunt deținute de Rusia! Atunci se explică multe! - conchide Nikita.

Dar ce legătură este între Bill Gates și Gherman Gref? Cred că mai bine ca mine vă va răspunde la această întrebare doctorul în istorie Olga Cetverekova, care explică pentru postul de televiziune ”День ТВ” (din 26.03.2020):

”Toate datele personale ale unui individ se vor depozita pe o singură platformă informatică, adică datele despre fiecare om vor fi cunoscute ca în palmă; pentru a crea un asemenea sistem este nevoie de tehnologii digitale foarte performante, și anume tehnologiile Cloud (...) Sarcina principală este acum de a crea o masă de tineri cu conștiința modificată, ceea ce este foarte important, pentru că și oamenii care lucrează în structurile de care am vorbit sunt oameni cu conștiința modificată, cărora, ca să mă exprim delicat, le lipsește componenta umană, care au ajuns să gândească după algoritmii mașinilor. Căci acest sistem digital va funcționa eficient doar în condițiile modificării conștiinței oamenilor. De aceea Gherman Gref s-a apucat acum de copii, începând cu copiii de grădiniță și de școală, pe care insistă să îi treacă pe învățământul digital”.

Cu alte cuvinte, directorul băncii naționale a Rusiei nu se ocupă doar de învățământ, ci și de construcția statului – conchide Mihalkov. Citez: ”Statul își schimbă profilul, el devine foarte comod pentru cetățeni, statul devine insesizabil. Statul poate intra într-un buzunar și el va fi într-un buzunar”, susține fostul ministru al economiei Rusiei.

Mă tulbură, însă, întrebarea: În buzunarul cui va fi statul? - continuă Nikita. Ce se află în spatele retoricii despre perfecționare, despre ușurarea vieții, digitalizare, despre putința de a rezolva probleme apăsând pe o singură tastă, ceea ce este comod și confortabil? Mie nu îmi place cuvântul ”confort”, dar el există. Ce se află în spatele acestui confort? Cu ce preț îl dobândim? Ce trebuie să dăm în locul lui? Libertatea? Individualitatea noastră unică? Vor hotărî alții pentru noi cine are dreptul să meargă la școală și cine nu? Vom fi secerați, cernuți, ca la un casting mondial? Casting!... Și cine va organiza acest casting? Interesant, nu? - remarcă cu amărăciune regizorul.

Iar între toți acești roboței cipați, ce loc vor mai avea poeții, artiștii, gânditorii, contemplativii? ”Eroul este poetul acțiunii, iar poetul este eroul contemplației” - spunea un filosof rus. Unde este aici contemplația? Unde va fi locul pentru poeți, când, pentru buna îndeplinire a comenzilor pe care le veți primi, veți primi bonusuri, ca niște soldăței de plumb, cu care vă veți cumpăra o gumă de mestecat? Unde sunt aici creativitatea și viața? Lipsesc! Dar poate că asta este și scopul?... Dar noi ce vom face? Noi unde ne vom duce? Noi, oamenii care trăim pe pământul pe care au viețuit un Pușkin, un Musorski, un Cehov, un Dostoievski? Ce ne rămâne nouă de făcut? Mai este nevoie de noi? Mergeți la Centrul prezidențial al Fundației Boris Elțîn¹⁶ și vi se va explica cum toată acea lume nici nu a existat! Există doar acesta, de acum! Măreții ani ai prezentului!

Dar cel mai important este că cei care, cu geniul lor, au inventat toate aceste tehnologii de acum, le înțelegeau, cu siguranță, pericolul! - apreciază regizorul. Iată un fragment din emisiunea noastră trecută:

Fondatorii reali ai acestui imperiu informatic al internetului, inclusiv ai platformelor Google, Yandex și Twitter, își apără copiii de excesele tehnologiei virtuale. Copiii lui Steve Jobs nu aveau acces la Ipad-uri în general și aveau interdicție la folosirea gadgeturilor pe timpul nopții și în zilele de sărbătoare. Chris Anderson, unul din fondatorii 3D Robotics, de asemeni le restricționează copiilor săi utilizarea gadgeturilor. Fiul întemeietorului serviciului Twitter are voie să-și folosească smartfoanele și tabletele nu mai mult de o oră pe zi. Alți directori de companii informatice își restricționează copiii la maximum 30 de minute pe zi de utilizare a gadgeturilor, iar copiii lor mici nu au deloc smartfoane sau Ipad-uri.

În acest context se mai naște o întrebare: poate că pandemia asta nu este întâmplătoare? Dacă ea se va prelungi, poate că este avantajoasă? Dacă se va prelungi încă o lună, două, cinci, un an, trei ani... gata! Șederea la calculator timp de trei ani la rând va conduce la o nouă ”selecție naturală”! Vom avea un nou popor și o nouă țară! Oameni noi!... Nu știu cum vor fi aceștia... Dar vor fi altfel! Poate că de asta ni s-a și dat această încercare, ca să ne pună pe gânduri. Nu spun asta ca să certăm pe cineva, ca să interzicem ceva, ci ca să ne punem pe gânduri, ceea ce nu este deloc o ocupație proastă.

Cred că, în acest sens, foarte multe lucruri sunt în mâinile celor care ne conduc țara. Închipuiți-vă că ideile expuse de domnul Gref ar fi fost rostite de un paznic, de o vânzătoare de bilete, de un cântăreț la operă sau chiar de un profesor: ce valoare și ce însemnătate ar fi avut? Nici una! Pentru că în spatele celor care lansează astfel de idei se află sume imense de bani, banii noștri. Deci suntem cadorisiți cu programe de modificare a conștiinței, concepute pe banii noștri! Mă bucur că destul de multă lume înțelege asta acum, și chiar cei din conducerea actuală.

Iată ce crede în această privință primul ministru al Rusiei, domnul Mihail Mișustin: ”Actualele metode de comunicare on-line la distanță sunt utile, putând fi un excelent sprijin și un instrument de lucru, pot fi organizate lecții practice prin internet, dar nimic nu poate înlocui acel mediu universitar și academic, care formează medici de elită, ingineri de elită, profesori de elită”.

Ca să încheie într-o notă stenică și mai relaxată, temerarul realizator a adunat o serie de mesaje vocale anonime din mediile de socializare, ale unor părinți revoltați de trecerea învățământului exclusiv în on-line. Reacții tragi-comice de neputință, emoționale până la isterie ale părinților total nepregătiți pentru a-și asista copiii de 6-7 anișori să folosească sofisticatele platforme de teleconferință, pe care nici dascălii nu le stăpânesc. Mămici în criză de nervi în urma rezultatelor catastrofale ale învățământului la distanță, suduie de mama focului ”digitalizarea lu' pește”, pe care o împroașcă cu înjurături de gospodine și o trimit pe ”pustiile biților”. Le dau replica alte înregistrări audio din social media, cu reacțiile copiilor, care promit că de acum încolo vor merge la școală cu poftă, ”în pas săltat și cu zâmbetul pe buze”, își vor îmbrățișa cu drag colegii și profesorii și nu vor mai dori să chiulească.

”În ciuda planurilor acestor bancheri, încă trăim în lumea noastră, care, omenește, nu este chiar atât de afectată de pandemie” – conchide pe un ton mai optimist Nikita Sergheevici, inserând o scurtă filmare ciné-verité cu umor involuntar à la russe, în care clienta unei bănci, obligată să păstreze distanța socială impusă de 2 metri chiar când trebuie să își prezinte pașaportul la ghișeu, nu găsește altă soluție decât să îl azvârle cu putere în capul funcționarei, care îl preia, îl verifică și i-l azvârle despre câteva secunde în același fel. Se întîmpla cândva în aprilie. Așa legi, așa comportamente. Probabil că, între timp, s-au găsit soluții mai bune.

”Așa că eu mă bazez, totuși, pe poporul nostru, pe înțelepciunea și umorul lui. Vă propun să gândim, să analizăm și să privim înainte nu doar prin ochii altora. Aveți grijă de voi, fiți răbdători, foarte vigilenți și precauți!” – își încheie Nikita Sergheevici cuvântul, într-un duh al înțelepciunii populare, desprins, parcă, din basmele cu Ivan Turbincă, un alt alungător de draci al ortodoxiei răsăritene.

Selecție, traducere, comentarii și note de Elena Dulgheru.

1Realizatorul enumeră câteva gesturi guvernamentale, pe care le consideră mostre ale lipsei de gândire strategică: acceptarea de către Rusia a instrumentării din exterior, prin ong-uri finanțate de puteri străine, a mișcărilor rusofobe din Ucraina, care au precedat Maidanul și războiul recent ruso-ucrainian; la abandonarea de către guvernul rus a unui grup de elevi plecați la schimb de experiență în SUA, blocați acolo din cauza crizei Covid; la denigrarea generalizată a istoriei Rusiei sovietice în programele cultural-educative pentru elevi, ceea ce-i determină pe tinerii ruși să creadă că istoria patriei lor a început în 1990...

2Conferințele TED (Technology, Entertainment, Design – Tehnologie Divertisment și Design) sunt o serie de conferințe internaționale susținute, din 1990, de Fundația americană Sapling, ale căror alocuțiuni sunt postate pentru distibuție liberă în scopul răspândirii așa-numitelor "idei care merită promovate". Inițial orientate pe tehnologie și design, tematica conferințelor a fost lărgită către alte teme științifice, culturale și politice (cf. Wikipedia).

3Ca http://worldwidebeingfreewebsite.com/energy%2014.htm

4https://www.webteacher.ws/tag/climate-change/

5https://www.alternet.org/2010/02/did_bill_gates_just_give_the_most_important_climate_speech_of_the_year/.

6”Под корону Билл Гейтс, Клинтоны и Цукерберг хотят ввести принудительную медицину [Голос Германии]”, https://www.youtube.com/watch?v=z1blpjk2gQg.

7Interviul original cu Dr. Shiva Ayyadurai despre vaccinuri, care conține multe informații valoroase pe această temă, poate fi vizionat aici: ”Coronakrise: Big Pharma und das Geschäft mit den Impfstoffen” (”Criza Corona: Bif Pharma și afacerea vaccinurilor”), https://www.youtube.com/watch?v=TeA7ZzYi4WY.

8 Human body activity associated with a task provided to a user may be used in a mining process of a cryptocurrency system. A server may provide a task to a device of a user which is communicatively coupled to the server. A sensor communicatively coupled to or comprised in the device of the user may sense body activity of the user. Body activity data may be generated based on the sensed body activity of the user. The cryptocurrency system communicatively coupled to the device of the user may verify if the body activity data satisfies one or more conditions set by the cryptocurrency system, and award cryptocurrency to the user whose body activity data is verified. https://patentscope.wipo.int/search/en/detail.jsf?docId=WO2020060606.

9 https://patentscope.wipo.int/search/en/detail.jsf?docId=WO2020060606

10https://www.poynter.org/?ifcn_misinformation=a-cryptocurrency-system-developed-by-microsoft-will-use-body-activity-data-through-the-chip-implanted-in-a-human-body.

11Politician rus, fost ministru al economiei și comerțului, președinte și CEO al biroului executiv al Sberbank, cea mai mare bancă de stat a Rusiei.

12Una dintre clădirile ”zgârie-nori” ale capitalei Rusiei (care copiază modelul arhitectonic american al anilor 30), Universitatea de Stat din Moscova (MGU) are, ca semn distinctiv, o țepușă și este una din imaginile-simbol ale Moscovei; modelul îl regăsim și în București la clădirea Presei Libere, celebra Casă a Scânteii, copiată de noi de la americani la mâna a doua, adică de la sovietici.

13Зачем Герман Греф назвал демократию «страшной вещью», https://www.forbes.ru/sobytiya-column/vlast/83548-volatilnost-umov-v-zashchitu-germana-grefa

14Sursa originară: https://www.youtube.com/watch?v=CRMw9N01d_A

15 Planul general Ost (Generalplan Ost): program al Germaniei Fasciste de colonizare și germanizare forțată a Europei de Est, elaborat pe baza doctrinei de rasă și al conceptului de ”spațiu vital”, sub conducerea Reichsfuhrerului Heinrich Himmler; a fost conceput din 1939 pentru 30 de ani, dar a fost dezamorsat în 1943.

16Centrul B.N. Elțîn: centru social, cultural și educativ deschis la Ekaterinburg în 2015 sub egida fundației omonime, constituit în jurul muzeului dedicat primului președinte al Rusiei postcomuniste, având ca obiectiv principal personalitatea acestuia și istoria politică a Rusiei contemporane, deprinderea tineretului rus cu principiile societății civile liberale și dezvoltarea relațiilor socio-culturale cu celelalte țări. A fost criticat de conservatori (printre care și Nikita Mihalkov) pentru atitudinea sa maniheistă față de istoria Rusiei sovietice, redusă simplist la istoria stalinismului și ignorând cele două dezghețuri politice, precum și perioada de înflorire dintre ele. (Lăudat de Occident, Elțîn este criticat de cea mai mare parte a rușilor pentru modul pripit, lipsit de viziune economică, în care a împins Rusia către privatizare forțată, fără a elabora prealabil o strategie, ceea ce a dus Rusia la dezastru economic și la o mare depresie socială, care caracterizează primul deceniu al ”tranziției” spre economia de piață).

Așa-zisul vaccin nu încalcă nici o dogmă?! - replică la cuvântul unui părinte celebru

Articol publicat pe platforma ActiveNews / 14 ianuarie 2021 și preluat sub titlul ”Așa-zisul vaccin nu încalcă nici o dogmă?! Replică la cuvântul unui părinte celebru dată de Elena Dulgheru” de Bucovina Profundă / 16 ianuarie 2011

”Căci cuvântul lui Dumnezeu e viu şi lucrător şi mai ascuţit decât orice sabie cu două tăişuri, şi pătrunde până la despărţitura sufletului şi duhului”

Folosirea v.i.p.-urilor și a instituțiilor celor mai respectate de societate (ca televiziunea, școala și Biserica) pentru impunerea în masă a unei ideologii periculoase, străine maselor, este o rețetă veche, care exploatează psihologia mulțimilor. A fost folosită intensiv de marxiști, care erau capabili de orice violență sau vicleșug pentru a smulge unor intelectuali, preoți sau artiști respectați o declarație de aderență ori chiar partizanatul; metoda este reactualizată acum de urmașii marxiștilor.

Simona Halep... părintele cutare... cutare ierarh... Evident, ierarhia bisericească este extrem de vizată acum de tirurile încrucișate ale presei, politicienilor, factorilor de decizie văzuți și nevăzuți. Și cea mai șantajată. Nu e de mirare, așadar, că declarațiile clericilor sunt contradictorii. Nu îi vom judeca - doar Dumnezeu are dreptul s-o facă -, dar suntem datori să le înțelegem mesajul și conținutul declarațiilor publice.

A devenit virală declarația de duminică 10 ianuarie 2021 pentru Digi24.ro a părintelui Constantin Necula, cel mai popular cleric al ultimului deceniu, de susținere a campaniei guvernamentale de vaccinare. Miniinterviul său, scurt de un minut și ceva, amabil și superficial, a fost preluat de presă cu titlul: ”A crede că vaccinul e o încălcare a unei dogme e periculos. În mâna lui Dumnezeu stau și astfel de vaccinuri”. Frazele sale, lipsite de spirit analitic și de o corectitudine politică impecabilă, au fost circulate fulgerător de toate cotidienele importante, tocmai de cele care obstrucționează sistematic vocile docte, competente și responsabile, precum cea a părintelui prof. Vasile Mihoc, pus la zid de curând pentru adevărul avertismentelor sale din Scrisoarea deschisă către guvernul României, Ministerul Sănătății și întreaga societate română, referitoare la abuzurile vaccinării.

„E momentul să-i lăsăm pe profesioniști să vorbească” - susține părintele Necula, confundând specialiștii cu medicii fără pregătire în domeniu, acreditați de guvern, care se bâlbâie și gafează repetat la fiecare interviu, și ignorând că tocmai adevăraților specialiști, cu operă și rezultate practice în imunologie, li se pune sistematic călușul în gură. Desigur că e bine să-i lăsăm pe profesioniști să vorbească, dar pe care dintre profesioniști? Pe cei care și-au vândut profesia și sunt incapabili de o argumentare serioasă, ori pe cei fideli adevărului științific, pe care îl exprimă logic și coerent și, fideli, implicit, și lui Dumnezeu?

„A crede că vaccinul e o încălcare a unei dogme e... periculos”? Adică administrarea de bunăvoie a unei licori neverificate, convențional numite ”vaccin” (cu toate că medici reputați avertizează că acesta nu este un vaccin), o licoare mustind de modificatori genetici și alte otrăvuri, cu adaos de țesut de prunci avortați, este pe placul lui Dumnezeu, iar nu un atac virulent asupra trupului omenesc, care, așa cum ne învață Sfânta Scriptură și catehismul creștin, este templu al Duhului Sfânt? Ba este o încălcare a unei dogme fundamentale, părinte, tocmai aici este gafa teologică!

”Voi nu ştiţi că trupul vostru este templu al Duhului Sfânt care este în voi, pe care-L aveţi de la Dumnezeu şi că voi nu sunteţi ai voştri?” (1 Cor. 6:19). Că trupul omului este templu al Duhului Sfânt este un adevăr teologic fundamental, definitoriu pentru Creștinism, adevăr glăsuit de Hristos și temeinic explicat de Sf. Apostol Pavel, adevăr care a modelat în mod specific Ortodoxia, până astăzi, subliniind sfințenia trupului și a materiei, un adevăr de care Catolicismul s-a cam depărtat, prin înclinațiile sale maniheist-platoniste, dar pe care nu îl neagă.

”Voi nu știti că sunteți templu al Duhului Sfânt?... Dacă nimicește cineva Templul lui Dumnezeu, pe acela îl va nimici Dumnezeu, căci Templul lui Dumnezeu este sfânt, și așa sunteţi voi” (1 Cor. 3:16) - ați uitat aceasta, părinte profesor?

Cunoaștem din surse științifice de primă mână și de la cei mai avizați specialiști în domeniu - cenzurați sistematic de presa mainstream - compoziția poțiunii și ingineria genetică aflată la baza ei, inginerie care este ea însăși o ingerință luciferică și un atac asupra Templului Duhului Sfânt, a trupului omului.

„A crede că vaccinul e o încălcare a unei dogme ține de învelirea anatomiei în ideologie”, părinte? Pentru cei botezați, anatomia nu în ideologie este îmbrăcată, ci în Hristos, prin harul Duhului Sfânt: ”În Hristos m-am botezat, în Hristos m-am îmbrăcat”, cântă Biserica la ceremonialul botezului, pe care l-ați rostit de nenumărate ori. În van, oare? În Hristos sunt îmbrăcați sfinții, în Hristos se îmbracă tot omul îndumnezeit, cu viață cuvioasă, dusă în trup și în suflet după rânduiala lui Dumnezeu. Toată lucrarea asceților, a postului - despre care ne veți vorbi frumos peste o lună și ceva -, este atentă deopotrivă la suflet și la trup, inclusiv la iconomia ingerării materiei, și constă în îndumnezeirea acestei anatomii, nu spre îmbrăcarea ei în vreo ideologie sau alta, cum cinic susțineți, ci în haina nobilă a Duhului Sfânt!

Și acestă ingerință brutală de inginerie genetică, făcută sub pretextul fricii materialiste de moarte, nu este un atac viclean asupra creației celei mai nobile a lui Dumnezeu, a omului, templu al Duhului Sfânt? Cât de orb trebuie să fii, mai ales ca teolog, ca să nu vezi asta, când o vede și o simte și un simplu credincios, neștiutor de teologie? Căci despre cei ce îi vor ameți pe cei mici, Însuși Hristos spune că e mai bine să nu se fi născut! ”Cine va sminti pe unul dintr-aceştia mici care cred în Mine, mai bine i-ar fi lui să i se atârne de gât o piatră de moară şi să fie afundat în adâncul mării (...) Vai omului aceluia prin care vine sminteala!” (Mt. 18:6-7).

Dar nanorobotica transhumanistă, întrețesută cu calculatorul biologic virtual - biotehnologii dezvoltate în ultimele decenii, cu licențe de inventică disponibile pe siturile marilor universități ale lumii, și care sunt implementate la greu în poțiunea cu pricina, dar fără cercetări serioase, nu sunt și ele un atac asupra trupului omenesc, ca templu al Duhului Sfânt?

Chiar din punct de vedere conceptual această ingerință genetică brutală, făcută cu foarfeca în proiectul dumnezeiesc suprem, care este Omul, fără a se urmări măcar inginerește consecințele pe termen lung - căci nu s-au urmărit! -, este un viol, căci spus este: ”Ceea ce Dumnezeu a unit omul să nu despartă” (Marc. 10:9). Căci Dumnezeu l-a zidit pe om cu dragoste, iar ingerințele de acest fel ale cercetării genetic-transhumaniste în anatomia omenească numai de iubire nu-s motivate, căci altminteri s-ar opri în fața apofaticului din fața lor, cum au făcut marii savanți înduhovniciți, ci sunt motivate de luciferismul golemic cel mai hard-core. Depozițiile IT-știlor specializați în inteligență artificială dezvăluie invariabil acest credo și țel luciferic ascuns, moralmente abject, de creare în laborator a omului-robot, fără suflet, un zombi. Numai că robotul metalic sau de prexiglas din romanele și filmele SF ale secolului trecut a fost înlocuit acum, grație biotehnologiilor și neuroștiinței, cu bio-robotul, care nu mai este ficțiune, ci este real.

Iată subiecte de dialog real al științei cu religia, care au fost evitate mereu, intenționat sau nu, de grupul universitar de dialog format din teologi, fizicieni, ingineri și jurnaliști, constituit cu binecuvântări în regulă pe lângă facultatea de profil, prolific în publicații și întruniri de conivență, dar nul în privința dezbaterii temelor acute, de actualitate și periculoase de bioetică, iar acum culegem roadele dezastruoase ale acestei lașe și ipocrite nepăsări. Avusesem toate condițiile ca această tornadă mondială să nu surprindă mediul teologic, tehnic și jurnalistic românesc nepregătit!

Să nu mai vorbim că, în termeni popular-”medievali”, licoarea pute de la o poștă a vrajă cu mort (avortonul) - sintagmă binecunoscută de preoți, căci o rostesc la toate dezlegările. Dar oare în van le este rostirea? Cum de istețului universitar teolog nu i s-a aprins beculețul? Ori s-a jenat în fața presei progresiste de ”medievismul” conceptului? Și a magie la fel de toxică put și celelalte ingrediente de extracție a virusului-sursă (un șerpe, un liliac), virus a cărui variantă ”benignizată” în laborator este conținută de prezenta licoare. Și lista acestor ingerințe luciferice, toxice și din punct de vedere simbolic, și științific, este lungă cât prospectul produsului. Pute din punct de vedere științific, pute din punct de vedere simbolic și religios, iar cazuistica explodează cu sânge, spasme, paralizii și pareze, erupții rebele, cocoașe, morți și alte ”coincidențe întâmplătoare”...

E grav ca un preot, un teolog să confunde un atac la adresa făpturii celei mai iubite de Dumnezeu, deci un atac împotriva lui Dumnezeu sau un sacrilegiu bio-ingineresc, cu ”mâna lui Dumnezeu”! Adică să confunde albul cu negrul, cu o lipsă de discernământ specific confuziei celei mari a ”vremurilor de pe urmă”... 

Așadar, ”dogmatic curat”... ca mărul otrăvit din povestea fraților Grimm!

În zilele astea feriți-vă de celebrități, din orice domeniu ar fi, dar fie-vă și milă de ele, că sunt cele mai atacate! Fiți foarte atenți la zicerile lor și cercetați-le din toate direcțiile. Dar nu le judecați, căci n-ați vrea să fiți în pielea lor, ci mai bine rugați-vă pentru ele!

Și nu uitați vorbele mereu actuale ale Apostolului, definitiorii pentru o teologie a trupului (n.b. dialogului Știință&Religie!): ”Căci cuvântul lui Dumnezeu e viu şi lucrător şi mai ascuţit decât orice sabie cu două tăişuri, şi pătrunde până la despărţitura sufletului şi duhului, dintre încheieturi şi măduvă” (Evr. 4:12).  

Bibliografie selectivă:
https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC3335060/
https://www.local10.com/news/local/2021/01/07/did-miami-beach-doctor-56-die-from-receiving-covid-19-vaccine/
https://sciencewithdrdoug.com/2020/11/27/will-an-rna-vaccine-permanently-alter-my-dna/
https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/33113270/
https://r3media.ro/israel-240-de-oameni-au-descoperit-ca-s-au-infectat-cu-covid-19-dupa-administrarea-vaccinului-pfizer-patru-oameni-au-murit-la-scurt-timp-dupa-efectuarea-vaccinului/
https://news.yahoo.com/doc-got-covid-vaccination-dies-165235141.html?guccounter=1&guce_referrer=aHR0cHM6Ly9sLmZhY2Vib29rLmNvbS8&guce_referrer_sig=AQAAAHi3Dbdsp-2iVYRMVUVVcO1RO880_R00BRjOHV5iY75S3NEDgPnFirvRIpxRjlseKyzR3kd3Xiw0CATIliFrdpHuov5wOhhO1CdPdep2W6le5lLvmhRwm9FaBWsjRZbBheintVCa-DbmPtuCzBCUlVfHn8NZ9DlqYICLVnrCNo9E
https://corona-transition.org/IMG/pdf/wodarg_yeadon_ema_petition_pfizer_trial_final_01dec2020_signed_with_exhibits_geschwa_rzt.pdf
https://www.bmj.com/content/362/bmj.k3948
https://vimeo.com/463800252
https://www.youtube.com/watch?v=yDZ033JGFr8 - Dr. Wakefield despre vaccinati și nevacciinati din studiile KIGGS si al Dr. Mawson.
https://www.youtube.com/watch?v=yDZ033JGFr8 - Dr. Wakefield: Vaxxed vs Unvaxxed | Vaccines: Their Safety, Effectiveness, and Risks, episode 21.
https://www.youtube.com/watch?app=desktop&v=xFntHpk1uok&feature=youtu.be - Dr. Simone Gold - The truth about the CV19 vaccine.
https://www.bmj.com/content/370/bmj.m3563/rr-6 - British Medical Jurnal, Covid-19: Do many people have pre-existing immunity?
https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/30793754 The 112-Year Odyssey of Pertussis and Pertussis Vaccines-Mistakes Made and Implications for the Future, James D Cherry

Prof. Ioana Nancu despre Cursul de cultură cinematografică de la Dalles și despre filmul ”Concurs”

Mulțumesc inimoasei profesoare și publiciste Dr. Ioana Nancu pentru sensibilul portret pe care mi-l creionează cu ocazia amplei analize a filmului ”Concurs” de Dan Pița, vizionat în noiembrie 2019 în cadrul cursului de cinematografie pe care îl țineam pe atunci - fără mască - la Universitatea Ioan I. Dalles. 

”Am urcat emoționată scările în formă de melc ale bătrânei săli Dalles, într-o seară încruntată de joi.

Simțeam că mă îndrept spre (o) Cunoaștere rară, mediată de un artist. Că mă voi desprinde binefăcător, pentru cîteva zeci de minute, dintr-un sfârșit de noiembrie cam depresiv, cu alegeri prezidențiale ratate și cu lideri politici meschini. Dar și că voi reveni obligatoriu, în același loc, în fiecare joi seara. Citisem întâmplător anunțul despre un curs de cinematografie și am îndepărtat, în zilele premergătoare, toate piedicile inerente, problemele, obligațiile care se cereau a fi rezolvate, pentru a fi acolo. Nu reținusem subiectul anunțat pentru seara respectivă, ci doar că vom viziona săptămânal, sub o baghetă specială, filme de marcă. Nu o cunoscusem înainte pe Elena Dulgheru, cea care-l citise cândva într-un mod unic pe Tarkovski și care descifrase taine și cărări neștiute până la ea, dar așteptam demult această întâlnire.

Ca o gazdă desăvârșită, ne-a creat cu delicatețe cadrul pentru a intra în Povestea aleasă pentru prima seară a cursului. A stat cumva, de la început, în semi-umbra subiectului: Concurs nu este un film care merge povestit sau poate fi pregătit în culise, Concurs este un film care se privește, care te trage de mânecă și care, în mod obligatoriu, se trăiește.  Doamna Dulgheru ne-a vorbit despre regizor, despre afinitățile cu filmografia lui Tarkovski a peliculei din seara aceea și ne-a avertizat că vom întâlni o pleiadă impresionantă de simboluri. A zâmbit apoi, și ne-a lăsat singuri în pădurea din film pentru a participa, fiecare, conform propriei conștiințe spirituale, artistice și emoționale, la traseu.” 

În continuare, entuziasta profesoară de istorie dezvoltă o paralelă simbolică inedită între filmul lui Pița și schimbările istorice ale epocii din blocul politic răsăritean-european - Glastnost - , despre care la noi pe atunci se vorbea doar în șoaptă. 

Articolul domniei sale îl puteți citi integral pe R3media/3 ianuarie 2021: https://r3media.ro/misterele-unui-concurs-din-1982/?fbclid=IwAR3pLq52VlQYvAI_FdiR3c2y9SStkaPrfO0jKFlLEVT1KftKyo001ujV6DE

”Oglinzi și fum”, un documentar despre Revoluție, de trei ori curajos

 

Pe 22 decembrie 2020, TVR a lansat în premieră națională un film documentar despre Revoluția din Decembrie 1989, realizat de Alex Stănescu. Filmul a putut fi vizionat toată ziua, gratuit, pe canalul youtube al televiziunii.

Este încurajator să întâlnești tineri cineaști capabili să-și consacre ani buni de viață realizării unei idei de suflet, unui vis personal, unui film. Un astfel de om este Alexandru Stănescu, cineast independent, publicist, timp de mai mulți ani editor de imagine și sunet la importante televiziuni, autor a câteva scurt-metraje pe teme istorice și de artă, actualmente doctorand la Centrul de Excelenţă în Studiul Imaginii al Universității din București.

”Oglinzi și fum” este documentarul său de debut în lungmetraj și, în același timp, o producție independentă, în care autorul realizează, practic, totul: scenariu, regie, imagine, sonorizare, montaj și producție. Temerară întreprindere, mai ales pentru un debutant, care are în față rafturi întregi de filmografie documentară și de reportaj, cuprinzând titluri de referință pe această temă! Dar toate acestea nu-l mulțumesc pe jurnalistul investigator din Alex Stănescu, din simplul motiv că nu oferă un tablou limpede și coerent al actului istoric din Decembrie 1989. Dar există, oare, acesta?

Preocupat de peste doisprezece ani de Revoluția Română din 1989, Alex Stănescu demarează un curajos demers de investigație proprie, concretizat într-o serie de interviuri, precum și într-o laborioasă cercetare de arhivă vizuală, demers pe care îl structurează într-un incitant documentar, construit cu nerv, pasiune și multă muncă.

O suită de interviuri cu personaje-cheie ale Revoluției, mai toate, căzute astăzi în dizgrație ori în uitare, cu actori de culise din tabere politice diferite, precum și cu istorici și jurnaliști, alături de sondaje de opinie stradale, încearcă să contureze răspuns unor întrebări neliniștitoare, rămase neelucidate până astăzi:

Ce a fost spontan și ce a fost premeditat în actul istoric violent din 21-22 Decembrie 1989? Cât de onești sunt ”monștii lui sacri”, când pretind că spun adevărul? Cum de aceste ”adevăruri” se bat mereu cap în cap? A fost Ceaușescu un tiran, un erou național, sau un lider care a scăpat, la un moment dat, frâiele puterii? Care a fost rolul jucat de Securitate și de celelalte forțe de protecție în îndepărtarea lui Ceaușescu de la putere? Cine au fost teroriștii? Și, în fine, ce relevanță au toate acestea pentru tinerii mileniului III, care au învățat despre Revoluția din 1989 doar câteva pagini, și acelea, confuze, din manualele de istorie?

Cu temeritate și tact, Alex Stănescu își conduce interviurile spre elucidarea, atât cât se poate, a acestor întrebări. Rezultatul: un evantai de răsfrângeri ale adevărului istoric, oglindite în martori, frânturi de filmări și fotografii de epocă (multe, inedite), dar încețoșate de ”fumul” încă persistent din jurul lui, al Adevărului.

Ca demers investigatoriu al unei problematici extrem de complexe și în continuare controversate, prin abordarea unor ”dinozauri” greu accesibili și tot mai retractili față de tânăra generație, și prin caracterul independent al peliculei, ”Oglinzi și fum” este un debut de trei ori curajos și are șansa de a-l impune pe Alex Stănescu în pleiada tinerei generații de cineaști români.

Trailerul filmului poate fi vizionat aici: https://www.youtube.com/watch?v=Y7jv-Vq-uO4

Pentru detalii legate de posibilitățile de revizionare a filmului și despre eventualele sale reprogramări, vă rog să îl contactați direct pe autor: https://www.facebook.com/alexandru.stanescu

Succesul AUR, ca examen de solidaritate a societății creștine

Mă bucură mult succesul AUR în alegeri, cu toate că aveam rezerve în capacitatea tânărului partid de a atrage voturi suficiente, mai ales din off-line. Chiar dacă nu toți liderii și membrii vizibili ai acestuia mă conving, partidul a cumulat un număr reprezentativ de membri de bună calitate, a căror acțiune sper că va prevala și va da, până la urmă, tonul în partid, neutralizând puseurile negative și o parte din mașinațiunile, fără de care o mașinărie politică, până la urmă, nu se poate pune astăzi în mișcare.

Nu există partide perfecte și nu este loc de puritanism în politică. Și AUR nu face excepție. Este loc, însă, pentru dreapta socotință, pentru discernămînt, pentru buna evaluare a calităților și defectelor proprii, ale partenerilor și adversarilor. Este loc imens pentru capacitate de convingere, charismă, pentru talentul de a-ți transforma dușmanii în prieteni sau măcar în aliați pe termen mediu, pentru știința de a ceda în lucruri mărunte pentru a câștiga apoi mai mult în cele de fond. Cam așa lucrează și Dumnezeu, cu știința optimizărilor.

Mă doare cât de corijentă este clasa politică românească, chiar și cea care se consideră de aceeași parte a baricadei, în capacitate de coeziune. Cât de ușor cedează compromisurilor propuse din afară, adică corupției ordinare, în scopuri evident potrivinice României, și cum nu știe să moduleze arta compromisului înțelept pentru scopuri prielnice intereselor țării.

Din păcate, nici cei ce se pretind patrioți și creștini nu încearcă acest lucru, preferând să se complacă într-o zeflemea ieftină și egocentrică sau într-o retorică puritanistă sforăitoare, a celui care crede că le știe pe toate și se consumă în isterii patologice, coafate eventual literar, când i se sfidează punctul de vedere.

În acest an de mare încercare, criza mondială, prin interdicțiile impuse, ne-a arătat că cele mai invidiate de vrăjmasul neamului omenesc sunt solidaritatea umană și comuniunea, atacul la sănătatea umană fiind doar un pretext pentru primele. Dacă nici în acest ceas de cumpănă forțele creștine și patriotice din România nu reușesc să ajungă la o formulă de uniune, atunci când? Mă doare că primele atacuri asupra Alianței pentru Unirea Românilor vin chiar din interior, și anume din sânul acestor forțe care pretind că apără interesele țării și uneori chiar o fac cu brio. Dar, vai, cel mai adesea, în solitudine! O solitudine a omului de idei,care, confruntat cu alteritatea în scopul comuniunii, clachează, descoperindu-și hiba: egocentrismul sau părerea de sine.

Mă dor atacurile lui Victor Roncea, jurnalist de investigații redutabil, energic și curajos, dar care se limitează la niște cauze mult sub nivelul idealurilor pe care cred că le are - și cele creștine, și idealul de țară. Oare noul redactor șef al ActiveNews nu își dă seama că, turnând noroi peste AUR și descoperind ”pisicile moarte” din bucătăria acestuia (care și pe mine m-au deconcertat...), cedează unui pueril impuls puritan și nu face decât să arunce mingea la fileu dușmanilor politici mari și puternici ai tânărului partid abia intrat pe arena politică, dușmani care abia așteaptă să-l facă ferfeniță? Ca om de biserică practicant, nu știe acesta că ”pacea este mai mare decât dreptatea”, și că trebuie să cântărim mult când și dacă să dăm la iveală adevărurile incomode din sânul ”familiei” (a familiei mari, care este societatea creștină, Biserica, Patria...), pentru ca acestă devoalare să fie utilă, iar nu ucigașă? Sfatul paulin și cel al Hrisostomului pentru creștini este de a-și spăla boarfele în interior, iar nu în fața dușmanului - și cei doi mari învățători ai Creștinătății se referă aici la dușmanii Bisericii.

Scurt, pragmatic și la obiect este unul dintre puținele comentarii - cele incomode fiind șterse, cum recunoaște chiar redactorul-șef - la articolul demascator al jurnalistului, cu titlul extrem de lung: ”SCHEMA UDMR aplicată la AUR. IMPOSIBILA SURPRIZĂ. La victoria din butoane au ieșit din adormire masonul Nicolae Voiculeț și miliardarul Bobby Păunescu, fiul ofițerului DIE George Constantin Păunescu, devalizator Bancorex și afacerist cu oligarhii Rusiei”, din 7 decembrie 2020. Comentatorul anonim se întreabă, cu o putere de sinteză mai mare decât a jurnalistului pierdut între demascări:

”O fi AUR mai negru ca PNL, USR, PSD? Chiar asa naiv zicand: macar astia declara obiective mai placute. Cati securisti or avea in batatura, pe bune daca mai intereseaza.”

Nu vreau să analizez acest articol care investighează o cazuistică foarte bogată, e scris cu nerv și condei și cu multă muncă de analiză, cum rar mai vezi la cronicarii de azi, ci vreau să-i reproșez numai tonul, mult prea ofensiv și lipsit de simțul fin al relativismului sau al încadrării într-un context politico-istoric mai larg, simț venit nu din perversitate morală, ci dintr-o cultură politică și istorică solidă, și pe care analiștii politici de anvergură (indiferent de coloratura lor politică) îl dețin.

Trist este și atacul lui Victor Roncea și al altor publiciști creștini asupra avocatei Diana Șoșoancă, lezați de manierele insuficient de elegante ale curajoasei juriste și inimoasei oratoare din Piața Victoriei și a Universității, o novice printre activiștii cu imagine publică și un om care încă nu știe să-și construiască această imagine, dar care a făcut în acest an mai mult pentru România decât toți ”rafinații” ei atacatori la un loc, intelectuali ”cu operă” și ”influenceri duhovnicești” răsfățați, dar care și-au băgat capul în nisip la vreme de criză.

Dacă nici sora moarte (citește: moarte spirituală, cu numele de cod: pandemie) nu ne trezește întru unire și solidaritate, atunci ce?

Eu sunt Adam (1996) la Dalles online

Dramă fantastică, film parabolă. Regia, scenariul: Dan Pița, inspirat de idei și motive din nuvela ”Pe strada Mântuleasa”, ”La Țigănci” și altele din proza fantastică a lui Mircea Eliade. Cu: Ștefan Iordache (profesorul de violoncel Adam), Marius Stănescu (anchetatorul Dumitrescu), Cristian Iacob, Irina Movilă, Costel Constantin (ofițerul iosif I. Iosif). Muzica: Adrian Enescu. Imaginea: Dan Alexandru. Montajul: Cristina Ionescu. Decorurile: Ion Oroveanu. Film de referință al carierei lui Dan Pița, nu atât pentru simfonicitate, cât pentru cumulul de ambiții artistico-filosofice ale cineastului, cât și pentru amploarea și diversitatea ecoului critic, chiar dacă adesea specialiștii,i-au reproșat filmului o anumită confuzie narativă și ideatică.


Filmul este prezentat cu acordul maestrului Dan Pița în cadrul dublului modul de curs ”Regizori români între două milenii: Dan Pița și Nicolae Mărgineanu”, pe care îl susțin din octombrie 2019 la Universitatea Ioan I. Dalles.

Mai multe detalii pe: https://www.dalles.ro/cursuri-de-cultura-si-educatie-cinematografica

Pagina evenimentului: https://www.facebook.com/events/3090662007684014/

Filmul poate fi vizionat aici: https://www.youtube.com/watch?v=uu41gnlg6Xk

”Pepe și Fifi” (1994) - joi 2 iulie la Dalles online

Dramă socială, film de actualitate (1994). Regia: Dan Pița, scenariul: Dan Pița, Ioana Eliad. Imaginea: Dan Alexandru. Muzica: Adrian Enescu. Montajul: Cristina Ionescu. Decoruri: Georgeta Solomon, Nicolae Dragan. Cu: Cristian Iacob (Pepe), Irina Movilă (Fifi), Mihai Călin (invalidul), Emil Hostină, Damian Crâșmaru, Costel Constantin, George Ivașcu, Bogdan Uritescu. Pepe și Fifi sunt doi frați de condiție modestă, care încearcă să acceadă pe căi ilicite în societatea României postcomuniste. Pepe prin box, sub îndrumarea prientenului invalid, Carol, iar Fifi prin prostituție. Destinele lor sunt frânte de valurile de noroi social de care încearcă, cu naivitate, să profite. Pelicula face parte din axa filmografică a lui Dan Pița în care metafizicul cedează loc actualității sociale și observației realiste. Coordonata simbolic-meditativă este susținută discret, în primul rând de muzică (de primă mână, ca de obicei, partitura originală a lui Adrian Enescu), de plastica inedită a câtorva cadre, de discrusul cvasiprofetic din prolog, precum și de leitmotivul invalidului în cărucior - tristă imagine-simbol a României în tranziție. 

Filmul este prezentat cu acordul maestrului Dan Pița în cadrul dublului modul de curs ”Regizori români între două milenii: Dan Pița și Nicolae Mărgineanu”, pe care îl susțin din octombrie 2019 la Universitatea Ioan Dalles.

Mai multe detalii pe: https://www.dalles.ro/cursuri-de-cultura-si-educatie-cinematografica

Filmul poate fi vizionat aici: https://www.youtube.com/watch?v=ZdUgur2p9eE

Vă puteți exprima interesul pentru film și posta comentarii pe pagina FB a evenimentului: https://www.facebook.com/events/679087119484320/.

”Noiembrie, ultimul bal” - joi 25 iunie 2020, la Dalles online

Regia: Dan Pița, Scenariul: Dan Pița, Serban Velescu, după romanul ”Locul unde nu s-a întâmplat nimic” de Mihail Sadoveanu. 

Cu: Ștefan Iordache (Printul Lai Cantacuzin), Valentin Popescu, Victoria Cociaș, Cătălina Murgea, Cornel Scripcaru, Gabriela Baciu, Tomi Cristin, Șoimita Lupu (Daria Mazu, fiica ajutorului de primar). 

Imaginea: Călin Ghibu. Costumele: Cătălina Ghibu. Coloana sonoră: Sotir Caragață. Montajul: Cristina Ionescu. Decoruri: Constantin Simionescu, Călin Papură, Petre Veniamin. Producător: Vily Auerbach, Casa de Filme 4 (1989). 

Romanul lui Sadoveanu se instituie ca pretext pentru un film-parabolă despre lipsa de speranță și ideal, autosuficiența meschină, banalitatea vieții și stagnarea socială fără putință de evadare din ultimii ani ai epocii Ceaușescu - perioadă care s-a reflectat într-un specific manierism și în filmele ulterioare ale maestrului, tributare aceleiași epoci (mai ales în ”Hotel de lux”, dar și în ”Eu sunt Adam”).  Tonul și esența filmului sunt date mai mult de rafinamentul plasticii scenografic încărcată de simboluri și de coloana sonoră cu accente onirice, decât de acțiune și dialoguri. 

"Filmul propune o meditație asupra mizeriei umane, a plafonării vieții de provincie pe care o suportă un om educat, plin de idealuri, de fapt e vorba despre un proces interior cauzat de sinuciderea fetei, pe care eroul și-l face ca pe o autoanaliză. De la proza lui Sadoveanu până la film, multe lucruri erau de pus la punct. În primul rând, autorul romanului face o analiză fină a unui personaj misogin, egoist și incapabil să intervină în propria-i viață. El privește întreaga dramă prin care trece orășelul și tânăra femeie ca și cum ar fi un martor, și nicidecum un personaj implicat. Pentru el, totul este permis. Poziția aceasta comodă, dar și lipsită de implicare îi creează pentru început o oarecare detașare, dar este o neutralitate falsă, pentru că toți ochii sunt ațintiți asupra lui. El e singurul care poate mișca obștea, orașul, e singurul care poate îndrepta lucrurile, e singurul care o poate salva pe tânăra femeie, față de care are, fără să-și manifeste intențiile, obligații morale și o gin­gașă afecțiune. Pe scurt, filmul nu avea nimic comun cu realitățile românești ale anilor '80" (Dan Pița). 

Filmul poate fi vizionat aici: https://www.youtube.com/watch?v=UGEAW9mXf9g.

Filmul este vizionat cu acordul maestrului Dan Pița în cadrul modulului de curs ”Regizori români între două milenii: Dan Pița și Nicolae Mărgineanu”, pe care îl susțin din octombrie 2019 la Universitatea Ioan Dalles.

Mai multe detalii pe: https://www.dalles.ro/cursuri-de-cultura-si-educatie-cinematografica

Rochia albă de dantelă (1989) - joi 18 iunie la Dalles-online

Dramă, film de dragoste, film de artă.
Film-meditație asupra bolii, morții și a iubirii. Una din peliculele emblematice ale lui Dan Pița. După un scenariu de D.R.Popescu.

O tânără desenatoare de modele, bolnavă de maladie incurabilă, este înconjurată de trei pretendenți (un medic, un fotbalist si un sculptor), care încearcă să ajungă la inima ei, dar confruntarea cu suferința fizică pare să fie, pentru ea, metafizic mai transfiguratoare decât iubirea.
Cu: Diana Gheorghian, Claudiu Bleonț, Alexandru Repan, Andrei Finți, Manuela Hărăbor.
Director de imagine: Călin Ghibu, Montaj: Cristina Ionescu, Muzica: Marcel Costea, Scenografie: Nicolae Ularu. Costume Cătălina Ghibu.
Premiul ACIN pentru imagine, coloană sonoră și montaj
(1989). Premii la Costinești pentru imagine, interpretare feminină (Diana Gheorghian) și costume (1990).
Cu ultimele două pelicule, ajungem, cu cursul Dalles-online, organizat la Centrul Metropolitan de Educație și Cultură „Ioan I. Dalles”, la apogeul carierei maestrului Dan Pița.


Filmul poate fi vizionat de aici: https://www.youtube.com/watch?v=hmKGZEYrE3Y

Filmul este prezentat cu acordul maestrului Dan Pița în cadrul modulului de curs ”Regizori români între două milenii: Dan Pița și Nicolae Mărgineanu”, pe care îl susțin din octombrie 2019 la Universitatea Ioan Dalles.

Pagina evenimentului: https://www.facebook.com/events/727016841380710/

Mai multe detalii pe: https://www.dalles.ro/cursuri-de-cultura-si-educatie-cinematografica

”Pas în doi” (Dan Pița, 1985) joi 11 iunie, la Dalles-online

Film de artă, film de dragoste, dramă.

Scenariul: Dan Pița, George Busecan. Cu: Claudiu Bleonţ, Ecaterina Nazare, Petre Nicolae, Valentin Popescu, Adrian Titieni. Director de imagine: Marian Stanciu. Montaj: Cristina Ionescu. Muzica: Adrian Enescu.

Unul din cele mai frumoase filme românești ale epocii socialiste. Trama pornește de la o conjuctură specifică de actualitate - povești de viață și de iubire în mediul muncitoresc - temă prioritară pe agenda cinematografică a epocii - , dar depășește cu mult, prin estetismul viziunii și elevație filosofică, schematismul filmului de propagandă. Primul atu, care conferă plusvaloare artistică filmului, este muzica, o partitură inagalabilă, semnată de regretatul Adrian Enescu, colaborator de cursă lungă al lui Dan Pița (ca și Claudiu Bleonț și Cristina Ionescu). Al doilea atu: viziunea plastică și scenografia (semnate de Călin Papură), integrate în mizanscena estetizantă, cu juxtapuneri obiectuale și racursiuri neobișnuite, specifice celor mai personale momente ale lui Dan Pița. Toate acestea creează, cum specialiștii au remarcat, un ”joc secund”, care urmărește mișcările subtile mentale și emoționale ale protagoniștilor, ale căror trăiri - ne arată filmul - depășesc cu mult prozaicul mediului muncitoresc în care sunt obligați să trăiască.
Filmul a fost nominalizat la Ursul de Aur la Berlin, 1986, de unde s-a întors cu o Mențiune de onoare.

Pagina FB a evenimentului: https://www.facebook.com/events/847394515750275/

Filmul este vizionat cu acordul maestrului Dan Pița în cadrul modulului de curs ”Regizori români între două milenii: Dan Pița și Nicolae Mărgineanu”, pe care îl susțin din octombrie 2019 la Universitatea Ioan Dalles.
Mai multe informații: https://www.facebook.com/events/1173198879546352/

Filmul poate fi vizionat aici: https://www.youtube.com/watch?v=a4xtShCqEgI

Faleze de nisip - joi 4 iunie, la Dalles-on-line

Dramă (Casa de filme Unu, 1983). Regia, scenariul: Dan Pița, după o romanul „Zile de nisip” de Bujor Nedelcovici.
Imaginea: Vlad Păunescu. Montaj Cristina Ionescu. Muzica Adrian Enescu. Cu: Victor Rebengiuc, Carmen Galin, Marin Moraru, Gheorghe Visu. Premiera: 31 ianuarie 1983. Durata 97 min.
Film-reper al istoriei cinematografului românesc, catalogat adesea în seria capodoperelor, în care tema luptei dintre generații capătă putere de parabolă politică a osificării sistemului socialist. A fost imediat retras după premiera din decembrie 1983, în urma criticilor aduse de Nicolae Ceaușescu, care a văzut în el un film subversiv la adresa regimului.

Marele Premiu ACIN, 1990. Premii pentru muzică și montaj. "Scenariul este scris de Bujor Nedelcovici dupa romanul Zile de nisip, o opera literara solida, cu caractere puternice si conflicte psihologice acute, din care autorul a extras un scenariu foarte aproape de ceea ce ma intereseaza pe mine. Conflictul principal se declanseaza intre un om realizat din punct de vedere social, profesional si material, un om la apogeu si un altul, aparent un "nimeni", in fond mult mai puternic, mai rezistent psihic." (Dan Pița, revista Cinema, 1982).

Vizionare: https://www.youtube.com/watch?v=J5UvbsYkXrQ

Mai multe detalii pe: https://www.dalles.ro/cursuri-de-cultura-si-educatie-cinematografica

Pagina evenimentului: https://www.facebook.com/events/699077257548307/?active_tab=about