Apărut în Ziarul Lumina de sâmbătă 27 iulie 2013
Evenimentul se instituie ca un prolog al amplelor
manifestări culturale dedicate marilor mucenici domnești ai
neamului românesc în 2014, an ce comemorează 300 de ani de la
martirizarea Sfinţilor Brâncoveni.
Iconar și restaurator de artă bisericească, Elena
Murariu este unul din acei pictori de viță aleasă, care își
trage seva din marea tradiție românească, inclusiv atunci când
mâna își permite să îi zburde liber, în aceeași arie a
reflecției hagiografic-duhovnicești, dar în afara formulelor
stricte ale canonului. Și asta, întru cât artista își înțelege
libertatea de creație ca așezare iubitoare și inspirată în umbra
Duhului.
Am remarcat-o în 2004, an omagial Ștefan cel Mare,
în care artista și-a adus obolul Sfântului Voievod printr-o serie
de icoane create special pentru acest eveniment. Icoane originale –
termen ce pare oximoronic, dar e valabil atunci când prototipul
iconografic lipsește și trebuie creat. Un prototip iconografic
așteptat de 500 de ani. Cum să interoghezi 500 de ani de evlavie
populară, pentru a descoperi prototipul zămislit de subconștientul
cucerniciei colective? Și Elena Murariu s-a achitat exemplar de
această sarcină, concepând o suită de modele iconografice
dedicate Sfântului Voievod: Ștefan în fața Tronului Judecății –
icoană de tip acatist, cu scene biografice, Adormirea Cuviosului
Ștefan... - compoziții pline de forță, realizate după toate
regulile erminice, respirând robustețe teologică și o verde
vigoare voievodală, despre care nu ți-ai fi închipuit că sunt
puse în pagină de o femeie.
Dar iată că vrednica zugrăvitoare de frumos continuă
să se lase inspirată de zestrea de sfințenie, încă nepusă
suficient în valoare, a neamului românesc: există încă atâtea
lumini care pâlpâie sub obrocul uitării, iar a le scoate la iveală
este un recurs la memorie, ce ține de geniul artistului preocupat de
redescoperirea identității naționale. Și astfel, de ani buni,
impulsionată, după cum mărturisește, de bardul Ioan Alexandru, un
alt mărturisitor al sfințeniei românești, dar condusă și de
alte intuiții, Elena Murariu și-a găsit un nou izvor de meditație:
viața Sfinților Martiri Brâncoveni.
”Constantin, cu cei patru fii ai săi, Constantin,
Ștefan, Radu și Matei și cu sfetnicul Ianache”, alături de
doamna Maria Brâncoveanu, martoră și jeluitoare a sfintelor
mucenicii ale soțului și fiilor săi și de aceea numită de
artistă ”Mironosiță” - iată personajele ciclului pictural al
Rădăcinilor brâncovenești, expus la Muzeul Țăranului
Român și reprodus în cadrul albumului omonim editat de artistă.
O tainiță de frumusețe prosternată și proaspătă
venerație mărturisitoare, scrisă în culori delicate pe lemn și
hârtie – iată ce ne oferă Elena Murariu în ciclul de ofrande
picturale brâncovenești, lucrat cu credință și devoțiune timp
de mulți ani.
Înrâurită de duhul amplei înfloriri artistice
brâncovenești, Elena Murariu plonjează în epoca de grație a
culturii române, fără a se lăsa contaminată de fastul și
tumultul aulic. Înzestrată cu armătura de sensibilitate a
artistului creștin contemporan, Elena Murariu discerne, chiar și
între filele vremilor, zgomotul jurnalistic de sunetul esențial,
pentru a așterne în fața văzului postmodern pagini fundamentale
ale războiului nevăzut al istoriei noastre. Renunțând la
anvergura monumentală ce guverna ciclul Marelui Ștefan, artista
coboară, cu o virtuozitate cel puțin egală, în zona
reflexivității interiorizate a miniaturistului-cărturar. Din duhul
acestora se inspiră ciclul Rădăcinilor brâncovenești. De
aici libertatea compoziției și improvizația cuminte, bine adaptată
subiectului, delicatețea liniei și a formei, aerul diafan, aproape
transparent al artefactelor. Până și piesele destul de robuste de
lemn de tei, cu suprafețe delicat modelate, vopsite în alb, pictate
cu aureole de sfinți și contururi discrete ale semnelor vieții,
simți că își iau zborul.
Imponderal, lipsit de unghiuri ascuțite, rezolvat în
tonuri de ocru, verde și auriu dominate de alb, întregul ciclu
brîncovenesc parcă e pregătit să își ia zborul.
Elena Murariu este unul din puținii artiști iconari
contemporani, care conferă meșteșugului miniaturii funcția de
caligrafiere cerească. Trăitoare a sensului mistic al icoanei,
artista transformă hagiografia în poezie vizuală, pentru a se face
ea însăși lucrătoare de erminie.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu