Apele-n
cer, vertical
Coboară
și urcă. Hotar
Sunt
aripile tale
Ioan!
Botezul
ne-adună-n Iordan
În
prima mandorlă-a luminii.
Ioan!
Răsună
lumina-n Iordan
Spre-nceput
Când
aripile tale opresc
curgerea
lumii.
Ioan!
E
timpul ce se dete înapoi
Zăgăzuit
de-aripile de înger
Când
Domnu-Și face loc spre noi
Și
Duhul, ce coboară în porumb
Pe-a
cerului vioară, răsfirată-n harfă:
”E
Fiul Meu iubit!”
Când
în Iordan începere își face
Treimea
de cuvânt dezțelenit.
E
timpul, ce se zbate-n infinit
În
limpezimea apei de-nceput
Dezțelenind
al inimii granit
în
carnea lumii.
Și
ești tu, Ioan
Ce
apele-adunat-ai în Iordan
Spre-a-mbrățișa
pe Domnul în uimire
Sandaua
peste fire
azi
pășește
Când
Domnu-n repejuni ne logodește.
[Fragment din volumul ”Erotico-Apocaliptica. Poeme din Templul Tatălui”, în curs de apariție la Editura OPT]
Postări
5 comentarii:
Absolut splendid !!! L-am citit cu glas tare și celor din familie care au încremenit. Dumnezeu să te lumineze pe mai departe...
Cu drag și profundă admirație,
M.
o splendoare ...
La multi ani!
splendide ganduri adunate in aceasta poezie! Iti multumesc! si slava Domnului si slujitorului Sau!
E darul frumos al Bobotezei ce ni-l oferiti cu har din inalturi, pentru care ne inclinam cu smerenie si bucurie!
Doamne Ajuta!
Multumesc mult!
E un balsam pentru suflet!
Trimiteți un comentariu