Tarkovski și apele Volgăi

Reportaj de la Conferința dedicată lui Andrei Tarkovski din cadrul Festivalului Internațional de Film „Zerkalo” (Ivanovo-Iurieveț-Plios, 11-16 iunie 2013)

Apărut în Ziarul Lumina de vineri 28 iunie 2013

„Inelul de aur” este regiunea cea mai încărcată de istorie și sfințenie a Rusiei. Aici și-au înălțat rugăciunile Serghie de Radonej, aici au ctitorit cultură și civilizație creștină cnejii Vladimir, Andrei Bogoliubski și mulți alții. De aici își trag obârșia și Tarkovski, și Florenski, aici au lucrat Levitan și alte personalități care au modelat destinul cultural al Rusiei și al lumii. Aici se întoarce spiritul lui Tarkovski an de an, adus de un festival și o conferință, ce au amprentat de multă vreme memoria locului.

    

 Din 2007, în regiunea Ivanovo de pe Volga se desfășoară Festivalul internațional de film Zerkalo (Oglinda), unul din cele mai cunoscute și așteptate evenimente cinematografice ale Rusiei, ajuns la cea de-a VII-a ediție. Conceput, în sensul larg al cuvîntului, sub patronajul spiritual al lui Andrei Tarkovski, „festivalul adună nu doar cineaștii căutători de noi forme de expresie și soluții estetice, ci și pe aceia care se încumetă să adreseze – lor înșile și societății – „întrebări blestemate”, pe cei ce caută cu curaj noi sensuri în realitatea înconjurătoare”, declară în caietul-program regizorul și producătorul Pavel Lungin, președintele actual al evenimentului.  

Evgheni Țâmbal și Marina Tarkovskaia deschid Conferința de la Ivanovo

Tot începînd din 2007, festivalul găzduiește Conferința internațională „Fenomenul Tarkovski în cultura intelectual-artistică” - prilej de constituire a unui important nucleu de dialog pentru studierea și reactualizarea mesajului tarkovskian. Primită cu entuziasm de specialiști și de presă, conferința nu a reușit să intre în ritmul anual al festivalului, dar răsunetul ei a stimulat inițierea unor evenimente similare în alte centre din Rusia și din lume (Vladimir, Sao-Paulo, colocviile de la Moscova din 2012 și 2013, București...), semn că problematica tarkovskiană își găsește ecou în varii contexte ale postmodernității și pe orice meleaguri.  

Ediția din acest an, cea de a III-a, promite să reînnoade firul întrerupt. Și are toate șansele să o facă. Atât entuziasmul organizatorului principal, regizorul Evgheni Țîmbal, cât și calitatea de excepție a materialelor prezentate – dovadă a existenței, atât în Rusia, cât și la nivel internațional, a unui corpus academic solid, structurat pe mai multe generații de specialiști, sunt argumente pentru intrarea conferinței în ritmul anual al festivalului de pe Volga. 

Moment de la inaugurarea arhivei Tarkovski

Teoreticieni recunoscuți, ca profesorii Dmitri Salînski și Igor Evlampiev și muzicologul Natalia Kononenko, autorii unor tratate de referință despre Tarkovski, criticul de film Natalia Balandina, prof. Boris Lanin și tânăra cercetătoare Iulia Anohina, scriitorul Sean Martin și regizoarea Loise Milne (Edinburgh), venerabila Nelly Fomina, autoarea costumelor din Solaris, Oglinda și Călăuza, prof. Robert Bird (Chicago), autorul a două monografii despre regizorul rus, slavista Neide Jallageas (Sao Paolo), traducătorul versurilor lui Arseni Tarkovski în japoneză, Atsusi Sakaniva (Tokyo) și regizorul Arvo Iho (Estonia) – iată doar o parte din personalitățile care au îmbogățit mitosfera în permanentă expansiune a genialului cineast. 

Inaugurarea arhivei Tarkovski la Ivanovo

Dar conferința nu s-a restrâns la expuneri teoretice. Câteva intervenții vizuale – fotografie, film și artă video - au împrospătat universul senzorial al erudiților cercetători, întregind firescul perceptiv al registrului tarkovskian. Un slide-show al costumelor realizate de Nelly Fomina – extrem de rar de găsit în monografii, alături de documentarul Aleksandr Kaidanovski (r. Evgheni Țîmbal, 1997) despre viața frământată a talentatului actor, cunoscut în special ca protagonist al filmului Călăuza, au dat concretețe dimensiunii biografiste a conferinței. „Viața Zonei după Tarkovski” – proiect fotografic extrem de interesant, realizat de Arvo Iho, fost colaborator al cineastului, arată cum locația principală de filmare a Călăuzei, odinioară, o uzină părăsită de lângă Tallin, nu și-a pierdut aura de mister, devenind loc de pelerinaj pentru cunoscători, în care continuă să se întâmple lucruri obișnuite sau neobișnuite. Filmul de artă video Mirror by Mirror (2013), un colaj fotografic inspirat din motive și cadre ale filmului Oglinda, realizat de graficienii Serghei Sviatcenko și Noriko Okaku, exploatează creativ spațiul metafizic tarkovskian, fiind una din rarele piese artistice „omagiale” vii și originale, crescute din spiritul tarkovskian, care depășesc epigonicul, evocarea formală sau gratuită. 

Serată cinematografică la Plios. În stânga: Andrei Plahov, Natalia Kononenko, Igor Evlampiev, Andrei Gornîh, Lidia Miheeva, Robert Bird. Vorbește E.Țâmbal

Evenimentul cel mai mediatizat, legat nemijlocit de personalitatea lui Tarkovski, care a concentrat atenția atât a teoreticienilor, cât și a practicienilor, a fost deschiderea oficială la Iurieveț, orașul natal al cineastului, a Arhivei documentare Tarkovski, achiziționate de curând de forurile culturale locale și care, împreună cu Muzeul „Tarkovski”, crește puterea de atracție și prestigiul internațional al orășelului de pe Volga. Colecția de caiete de notițe, schițe de platou, fotografii inedite și înregistrări audio, ajunsă în patrie creează premisele unor noi etape de cercetare și nu va avea timp să se prăfuiască; exegeții sunt deja cu ochii pe noile documente. 

„Monarhiștii trebuie înecați!” - un sultan și o Șeherezadă, prea mulți fluturi și câteva vorbe despre Rai...

 

Riviera festivalieră la Plios. Târg de haine și cinema

Ce alte vibrații au mai reverberat în forumul de pe Volga? Cele ale fluviului însuși, care scaldă molcoma urbe a Iurievețului, cu biserici bătrâne coșcovite și case de lemn traforat de-acum un veac, dar și pitorescul Plios, reședința celebrului pictor Isac Levitan și centru acreditat, de un secol și ceva, al peisagisticii ruse, pe cale astăzi de a deveni una din cele mai luxoase stațiuni riverane ale țării. Iahturi demodate și noi, hoteluri sovietice renovate și vile de lux, răsărite de curând pe malul generosului fluviu, dar încă neajunse în topul circuitului turistic, dau un aer aparte micii perle a Volgăi. 

Cu Pavel Lunghin

Lume puțină, da' „bună”, venită să ia o gură de soare și cinema: oameni de film, sponsori cu iubitele lor, localnici nostalgici se plimbă pe aleea principală, care leagă sălile de proiecție, se bat cu țânțarii extrem de viguroși pe care, din convingeri ecologiste, nimeni nu vrea să-i stârpească, se salută cu Ralph Fiennes, „mascota” de anul acesta a festivalului, sau cu actori veniți de aiurea mai mult pentru o vacanță exotică decât pentru palmaresuri, se conversează cu bonomul Pavel Lunghin, fan convins al stațiunii... 

Un sultan și o Șeherezadă. Dezbateri nocturne la Plios

Îl întreb pe autorul Ostrovului, celui mai piratat film de artă rusesc din România recentă - complimentul îl măgulește -, de unde antimonarhismul virulent și manipulator din Țarul? „Ești monarhistă?!” mă scrutează amenințător-mucalit ochii rotunzi, care devin deodată sferici. Monarhismul în Rusia continuă să creeze stupori, mult mai mult ca în România. „... Și oricum s-au amestecat cu comuniștii și fac acum un singur partid!”, completează sentențios regizorul. O bombă detonată parțial nu trebuie provocată... Ne întâlnim iar, în fiestele de stradă cu balalaici, în care regizorul își face cu plăcere apariția, la seratele de creație cu ceai, poezie și plăcintă cu afine, la banchetele câmpenești cu pește și struguri, la vizionările de pe malul fluviului. Am rămas pentru el „monarhista”... Ne salutăm cordial și polemic, discutăm despre Dumnezeu, credință și artă... „Monarhiștii trebuie înecați!”, decretează regizorul și nimeni nu-l contrazice, dar mai întâi, ca sultanul Șeherezadei, mă întreabă: „Cum poți să-i susții în același timp pe Tarkovski și pe Paradjanov? Sau Tarkovski, sau Paradjanov!”. Îi spun câteva vorbe despre Rai... mă ascultă mirat și pare pentru o clipă convins... 

Diaspora tarkovskiană academică la Plios. De la stânga: Natalia Kononenko, Lidia Miheeva, Boris Lanin, Roland Kazarian, Lev Naumov, Iulia Anohina, Nina Savcenkova, Andrei Gornîh, E.Țîmbal, Igor Evlampiev, E. Dulgheru, Irvo Iho, Dmitri Salînski, Sean Martin, Neide Jallageas 

Șeherezadele vorbesc, neînecate, de pe malurile fluviului amplu, unde fluturii de varză fac dragoste, iar țânțarii atacă în roiuri. „Prea mulți fluturi în anul acesta!”, comentează localnicii, pentru care varza e mai prețioasă ca pâinea sau cinema-ul, dintr-o țară în care orice e posibil. Chiar și Tarkovski.

Corespondență de la Ivanovo de Elena Dulgheru.
Fotografii de Elena Dulgheru și din arhiva autoarei.