Taina Muntelui. Taina Fecioarei.
Eu. Tu. Noi. Totdeauna. Mereu.
În Taina Ta mă iei, Doamne
și mă așezi
În Taina Tainelor inimii Tale.
E cerul o spirală răsucită
Cu globuri de Crăciun și felinare:
Printre ele petrec - Taina Muntelui.
Și iată, intru
în uterul subpământean
Trecând cu piciorul pârâul cu pești cristalini.
O lumânare aprinsă îmi slobode calea.
Respiră uterul în miezul pământului
Și eu, în el. Și-n mine, el.
Și leagănă, leagănă, leagănă steaua
Trupul cel mic, înfășat.
Taina Muntelui. Steaua. Fecioara.
Și-n mine, Tu.
Și leagănă, leagănă, leagănă seara
În munte, Fecioara
Și ieslea străluce
Când stelele-n cruce
Spirala și-o cern
peste cer și în noi.
Când Pruncul răsare
În inima-floare
Deschisă-n spirală
În grota domoală
Genunchii în colb când ți-i pleci.
Și leagănă, leagănă, leagănă inima
- E steaua pe frunte
În Taina de Munte
Acum, de Crăciun
Când stele se-adun într-un pumn
de copil. Și luna-nfășoară Cuvântul
și curge în tril
Ne-nceput.
Și leagănă, leagănă, leagănă Peștera
inima mea, legănată
Când timpul Ți se-ascunde sus, în palme.
Închiși sunt ochii
Când fulgul se coboară între sâni.
Și neatinsul Peștera atinge.
Închisă-i Peștera bogată
Când Pruncul printre noi
acum - rămâi!
[Fragment din volumul ”Erotico-Apocaliptica. Poeme din Templul Tatălui”, în curs de apariție la Editura OPT]
____________
Reproduc aici un comentariu Ginei-Maria Pilipovici de pe pagina de feisbuk a acesteia:
”Unii poeți își împodobesc cuvintele cu migală și rafinament, plimbându-le apoi galant, la braț, prin oraș. Au stil, nimic de zis. Spre deosebire de alții care le sulemenesc în culori stridente și le trimit în veșminte sumare, cu sclipici, în târg la... produs. Există însă și poeți care așază aripi cuvintelor și le învață să zboare. Atunci ele se înalță într-un avânt infinit pe calea ce duce de la inima omului până la templul Domnului. Unde se preschimbă-n psalmi și icoane. Doamna Elena Dulgheru se află între poeții din urmă ” (Gina-Maria Pilipovici, 15 decembrie 2015)
____________
Reproduc aici un comentariu Ginei-Maria Pilipovici de pe pagina de feisbuk a acesteia:
”Unii poeți își împodobesc cuvintele cu migală și rafinament, plimbându-le apoi galant, la braț, prin oraș. Au stil, nimic de zis. Spre deosebire de alții care le sulemenesc în culori stridente și le trimit în veșminte sumare, cu sclipici, în târg la... produs. Există însă și poeți care așază aripi cuvintelor și le învață să zboare. Atunci ele se înalță într-un avânt infinit pe calea ce duce de la inima omului până la templul Domnului. Unde se preschimbă-n psalmi și icoane. Doamna Elena Dulgheru se află între poeții din urmă ” (Gina-Maria Pilipovici, 15 decembrie 2015)
5 comentarii:
Grație de trei ori!...E mai mult decât o colindă. Foarte inspirat și desenul.
Multumesc, Elena, pentru colindul tau sui-generis, foarte frumos si smuls din traire adanca.
Multumesc de colindul frumos!
Multumim de colind, foarte frumos.
Mulţumesc, Elena, mare talant ți-a hărăzit Dumnezeu !
Trimiteți un comentariu