”Când astăzi, Fecioara”

[Fragment din Recitalul de poezie&muzică de la Librăria Sophia, 22 octombrie 2014]

La vârsta când poeții deznădăjduiesc

Fecioarele se îmbracă-n purpură și ning

Și trei cuvinte doar rostesc,

Când frigul se rostește-n frig.

Dar când căldura în căldură

Topește-al cărnii zăcământ

E Duhul ce se face-alură

Și Eros urcă în cuvânt.

Iubirea urcă și viază

La vârsta când poeții pier

Cununa ei rămâne trează

Când lumea se rostește-n fier.

La vârsta când poeții se așază

Ca nucile-n cutia cu ghioc

Fecioarele înalt se încrustează

În struna lumii, fără de obroc.

Fecioara, cea nuntită cu uimirea

Lui Dumnezeu, când saltă din mormânt

Și lumea veche își înțarcă firea

Și cerul naște iarăși din Cuvânt.

Fecioarele, sărace în cuvinte

- Ființa Una le e legământ -

Și lumea se deșteaptă din morminte

Când Domnul prinde-al fetei crezământ.

Și iat-o, cum se-nalță peste val

Și zgura o strivește peste zgură

Și cerul se desface în Opal

Când fecundat de Castitatea pură. 

[Fragment din volumul ”Erotico-Apocaliptica. Poeme din Templul Tatălui”, în curs de apariție la Editura OPT]