Dezțepenirea Zoiei

Fata asta care face dragoste cu icoanele,

de nu se mai poate desprinde de ele.

Uite-o cum patinează, ca într-o sală de vals, în biserică

Și se îmbrățișează cu fiecare icoană,

dansînd.

În primul rînd, cu Sfîntul Nicolae, cu care

dansul se face numai și numai în genunchi și cu multă grijă,

spre a nu strivi din greșeală darurile, revărsate ca portocalele printre pantofii de vals,

și cu fruntea sub mîna Sfîntului, care însuși

își susține icoana pe creștetul fetei, binecuvîntînd.

Euharistic și euharisic.

Apoi, cu Icoana Sfinților Împărați, cu care dansul se face cu patinări ample

de lumină în jurul razelor Crucii.

Și cu icoanele sfinților militari, care te conduc

cu nespusă blîndețe, purtîndu-te pe brațele lor vindecate, la însuși Potirul Domnului.

Și, dacă mai ai putere și îndrăzneală, cu icoanele transparente ca cerul

ale sfinților copii mucenici, sobor de sobor,

transparență de transparență:

patrusprezece mii din Palestina, nouă de la izvoarele rîului Mtkvari,

coconi voievodali și desculți, sărind ca păsările în sabia Șahului de dragul Iubirii, în jocul de-a nemurirea...

Dansul lor, mai zvelt decît focul și mai gingaș ca floarea de trandafir,

nu are nici un fel de hotar.

Și numai atunci, și numai atunci

pereții bisericii devin și ei transparenți, dizolvîndu-se

în Marea Biserică Aerobă a Domnului,

cînd totul devine transparent.

Și dacă respirația se mai poate ridica deasupra tăcerii,

Și dacă poți zbura cu sîngele lor,

și dacă poți zbura cu sîngele lor...

ai aflat prețul jocului.

Căci Rahela de mult nu mai plînge.

Și dacă încă mai dorești a te-întoarce, atunci

ai ajuns cu siguranță în Sakartvelo, tăinuita Grădină a Mariei

unde te-așteaptă Sidonia și Ripsime, miresele

înfășurate în cămașa nupțială a Domnului, ca-ntr-un lințoliu

nefăcut de mînă omenească, cum sînt toate-cele-ce-sînt.

Cu ele dansul se face în văluri de dantelă pe sub lespezile marii catedrale

a Stîlpului-de-Viață-Dătător, Țvetițhoveli, și numai împreună cu Domnul,

sub porfirele Maicii Luminii.

Atunci poți ști cu siguranță că vălul transparenței

și-a depășit pragul și că timpul s-a sfîrșit.

Și dacă totuși te-ntorci, și dacă hotărăști să te-ntorci

din Țara-Lînii-de-Aur, iată, ești Viață din Viață dansînd.

Zo-e!

[Fragment din volumul ”Erotico-Apocaliptica. Poeme din Templul Tatălui”, în curs de apariție la Editura OPT]